ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3557/2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prima instanță.

a) Cererea de chemare

în judecată.

Prin cererea înregistrată la Curtea Apel

Constanța, reclamantul A.D., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General

al Poliției de Frontieră Române, Ministerul Administrației și Internelor, a

formulat contestație împotriva Dispoziției 177493 din 08 noiembrie 2010 a Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră Române, precum și împotriva Ordinului

ministerului Administrației și Internelor nr. 11/4298 din 07 decembrie 2010 de

respingere a contestației formulate la sancțiune, solicitând să se dispună:

- suspendarea

executării actului administrativ – dispoziția de sancționare nr. 177493 din 08

noiembrie 2010 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei;

- anularea

dispoziției de sancționare nr. 177493 din 08 noiembrie 2010 și a ordinului

ministerului administrației și Internelor nr. 11/4298 din 07 decembrie 2010

prin care s-a respins contestația la sancțiune;

- obligarea la plata

cheltuielilor de judecată.

În ședința publică

din 02 martie 2011 apărătorul reclamantului a susținut capătul de cerere

privind suspendarea executării actului contestat, făcând trimitere la motivele

din cadrul cererii de suspendare provizorii ce a tăcut obiectul dosarului nr. 56/36/2011.

În susținerea cererii,

reclamantul a arătat că este vătămat în drepturile și interesele sale legitime,

prin emiterea dispoziției de sancționare disciplinară, întrucât această măsură este

nefondată și excesivă.

A precizat că în

primele 6 luni ale anului 2010, la nivelul Inspectoratului Județean al Poliției

de Frontieră Tulcea, nu s-au desfășurat acțiuni de control prevăzute în ordinul

Ministerului Administrației și Internelor privind organizarea și executarea

inspecțiilor și controalelor nr. 318 din 11 octombrie 2007 și respectiv:

inspecții, controale de fond și controale tematice;

A menționat

reclamantul că de la emiterea raportului de control nr. S/258620 din 29 iunie 2010

și până la înmânarea citației din data de 06 septembrie 2010, nu i s-au adus la

cunoștință eventuale concluzii, rezultate, aprecieri, recomandări despre

disfuncționalități în propria activitate managerială și nici nu i s-a prezentat

acest raport, fiind în imposibilitatea de a-și formula apărările

corespunzătoare, în eventualitatea sesizării unor nereguli; până la data

emiterii raportului de control, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră

Tulcea nu a înregistrat evenimente deosebite, activitatea la frontieră s-a

desfășurat în condiții de normalitate, starea și practica disciplinară s-au

situat în cote normale, nu au existat împrejurări ori alte situații deosebite

în legătură directă cu activitatea pe care o gestionează reclamantul; deficiențele

reținute în sarcina sa se referă la unele atribuții care nu îi sunt date în

competență, așa cum rezultă din fișa postului, prevederile legislației de

frontieră, organizării Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și Inspectoratului

Județean al Poliției de Frontieră Tulcea, precum și din dispozițiile emise de

eșaloanele superioare. Referitor la acest aspect, reclamantul a adus argumente

atât pe parcursul cercetării prealabile, cât și în fața Consiliului Superior de

Disciplină al Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, aspecte care însă

nu au fost luate în considerare.

Consideră reclamantul

că în cauză sunt incidente dispozițiile ari. 14 alin. (1) din Legea 554/2004,

respectiv existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube.

Există cazul bine

justificat, întrucât împrejurările legate de starea de fapt și de drept, sunt

de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor

administrative.

Pe de altă parte,

„prevenirea unei pagube iminente” care este determinată de:

- prejudiciul

material viitor, constând în diminuarea unor drepturi salariate în directă

legătură cu regimul disciplinar al polițiștilor, precum și excluderea

previzibilă de la eventualele măsuri de recompensare, indiferent de calitatea

și implicarea profesională ulterioară;

- prejudiciul creat

carierei profesionale prin posibilitatea de a face obiectul preconizatei legi

privind unele măsuri speciale pentru reducerea cheltuielilor bugetare la

nivelul Ministerului Administrației și Internelor, având în vedere că, un

criteriu important la baza disponibilizărilor îl constituie „antecedentele

disciplinare”, aspect ce poate genera consecințe imprevizibile de ordin

material și moral.

b) Hotărârea și

considerentele primei instanțe

Prin încheierea din 2

martie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul A.D.,

în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră

Române, și Ministerul Administrației și Internelor; a suspendat executarea

dispoziției nr. 177493 din 08 noiembrie 2010 până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că măsura solicitată de reclamant se

justifică prin existența în cauză a unor „cazuri bine justificate” ca

împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze

o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, astfel cum

se prevede în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea 554/2004.

Curtea, a apreciat că

prin punerea în executare a actului administrativ i se produce reclamantului un

prejudiciu iminent asupra evoluției sale profesionale și în carieră, datorită

stopării accesului la funcții superioare, respectiv restricționarea

participării la diverse forme de examinare și concurs pentru ocuparea unor

astfel de posturi din sistemul M.A.I., precum și un prejudiciul material

viitor, constând în diminuarea unor drepturi salariale în directă legătură cu

regimul disciplinar al polițiștilor, precum și excluderea previzibilă de la

eventualele măsuri de recompensare, indiferent de calitatea și implicarea

profesională ulterioară.

Instanța de recurs

Împotriva acestei

încheieri au declarat recurs Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și

Ministerul Administrației și Internelor.

a) Motivele de recurs.

În motivele de recurs

s-a susținut că prin suspendarea actului contestat se pune în discuție

caracterul executoriu al acestuia și că nu sunt îndeplinite cerințele art. 14

și 15 din Legea nr. 554/2004, privind cabul bine justificat și paguba iminentă.

b) Situația de fapt.

Prin dispoziția nr. 177493

din 8 octombrie 2010, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră l-a

sancționat pe reclamantul A.D. cu „amânarea promovării în funcții superioare pe

o perioadă de 2 ani”, pentru neglijență manifestă în îndeplinirea îndatoririlor

de serviciu, a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la

autoritățile anume stabilite de lege.

Reclamantul a

solicitat suspendarea acestei dispoziții.

Legislația aplicabilă.

Legea nr. 554/2004, art.

14 alin. (1) - În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube

iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care

a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună

suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de

fond.

Art. 15 alin. (1) -

Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de

reclamant și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot

sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța va putea dispune

suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula o dată cu acțiunea

principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în

fond.

Analiza legislației

aplicabile relevă că pentru suspendarea actului administrativ este necesar să

fie îndeplinite mai multe condiții, respectiv să se fi formulat plângere

prealabilă, iar în situația prevăzută de art. 15 să se fi introdus la instanță,

acțiune în anularea actului, executarea actului să creeze un prejudiciu și să

existe motive legate de stare de fapt și de drept de natură a crea o îndoială

asupra legalității actului.

În speța prezentă

reclamantul a introdus acțiunea în anularea actelor a căror suspendare s-a

dispus prin încheierea ce formează obiectul recursului.

În ceea ce privește

prejudiciul este evident că măsura dispusă are consecințe în planul carierei

profesionale a reclamantului, dar și repercusiuni imediate privind îndeplinirea

autorității funcției deținute de reclamant.

Cu privire la îndoiala

asupra actului instanței de fond a reținut suficiente elemente legate de starea

de fapt și de drept existentă în cauză, care au creat îndoieli asupra legalității

actului.

Recurenta a susținut

că prin suspendarea dispusă a fost afectat caracterul executoriu al actului.

Înalta Curte, arată

că actul administrativ sunt executorii, însă potrivit legislației naționale,

instanța poate dispune suspendarea unui act administrativ, fără ca astfel să

fie afectat regimul general aplicabil al actelor administrative.

Mai mult, prin

sentința nr. 192/ CA pronunțată de Curtea de Apel Constanța, la 15 iunie 2011

s-au anulat dispoziția nr. 177493 din 8 noiembrie 2010 emisă de Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră Române și Ordinul nr. II/4298 din 7 decembrie

2010 al Ministerul Administrației și Internelor.

În aceste condiții

îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ este consolidată de

soluția instanței de fond privind anularea actelor.

c) Soluția instanței

de recurs.

Având în vedere considerentele

prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge,

sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române și

Ministerul Administrației și Internelor, împotriva încheierii din 2 martie 2011

a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 17 iunie 2011.