ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2306/2011

Asupra

recursurilor de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința

nr. 4870 din 3 decembrie 2010 a Curții de Apel București a fost respinsă

cererea reclamantei SC K.S.G. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Administrației și Internelor - Inspectoratul General al Poliției Române.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin cererea introductivă,

reclamanta SC K.S.G. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Administrației și Internelor - Inspectoratul General al Poliției Române suspendarea

executării Dispoziției directorului direcției ordine publică nr. 272119 din 16

august 2010, precum și a procesului-verbal arătat în cererea de chemare în

judecată.

Analizând

condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea actului

administrativ, instanța a constatat că în cauză nu a fost emis un act

administrativ,

care să producă efecte juridice, astfel încât condiția

cazului bine justificat nu este îndeplinită în cauză, neexistând o împrejurare

de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului

administrativ.

Prin sentința

nr. 255 din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă cererea

de completare a sentinței nr. 4870 din 3 decembrie 2010 formulată de petenta SC

K.S.G. SRL, în sensul menționării tuturor capetelor de cerere.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin soluția dată instanța a

respins în totalitate cererea introductivă a reclamantei, astfel încât se

constată că instanța a respins toate pretențiile reclamantei în cadrul acțiunii

sale precizate.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând soluția dată, atât pe

fondul cererii introductive, cât și în ceea ce privește soluția pe cererea de

completare a sentinței pronunțate în cauză.

Recurenta a

arătat că motivarea instanței trebuia să conducă la soluția admiterii cererii

sale introductive, pentru că a apreciat că în cauză nu a fost emis un act

administrativ, ceea ce înseamnă că actul atacat de reclamantă este emis de o

autoritate care nu are competența să anuleze licența de funcționare atacată.

De asemenea,

recurenta a arătat că Dispoziția atacată produce efecte juridice, astfel încât

este un act care poate face obiectul acțiunii de contencios administrativ, iar

procesul-verbal în discuție este un act administrativ tipic, așa cum legea îl

definește.

A fost

criticată hotărârea instanței și pentru considerentul că s-a argumentat

îndeplinirea condițiilor stabilite de lege pentru suspendarea actului,

respectiv existența unui caz bine justificat și a pagubei iminente.

Recursul declarat

împotriva hotărârii de completare a sentinței pronunțate în cauză nu a fost

motivat.

Înalta Curte

de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat împotriva

sentinței nr. 4870 din 3 decembrie 2010 a Curții de Apel București, mai înainte

de a analiza motivele de recurs formulate, a constatat faptul că recursul este

tardiv.

In

conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. neexercitarea

oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în

termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel

sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus

de voința ei.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că sentința a

fost comunicată recurentei-reclamante la data de 14 ianuarie 2011, iar cererea

de recurs a fost înregistrată la instanța de fond la data de 24 ianuarie 2011, cu

depășirea termenului de 5 zile de la comunicare, prevăzut de dispozițiile art.

14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

În aceste

condiții, Înalta Curte va aplica sancțiunea procedurală determinată de

neexercitarea dreptului în termenul defipt de lege.

Văzând dispozițiile

art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 raportate la art. 101 și art. 102 C.

proc. civ., care prevăd termenul de 5 zile de la comunicare pentru recurs, precum

și modalitatea de calcul a termenului, s-a constatat faptul că cererea de

recurs a fost depusă cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale legii.

Înalta Curte

de Casație și Justiție analizând recursul declarat împotriva sentinței nr. 559

din 28 ianuarie 2011, a constatat că recurenta nu a respectat dispozițiile art.

303 C. proc. civ., situație în care va aplica sancțiunea prevăzută de

dispozițiile art. 306 C. proc. civ. și va constata nul recursul declarat.

Astfel,

potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva

prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin.

(2) se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la

comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Înalta Curte,

verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302 C. proc. civ., a constatat

că recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute de lege în

termenul arătat.

În

conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. părțile au

îndatorirea ca, în condițiile legii să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului.

De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în

condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și

exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1),

precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

Întrucât

recurenta nu a respectat dispozițiile mai sus arătate, nefiind indicate

motivele de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii instanței de fond, Înalta

Curte văzând dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că recursul

este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, va aplica sancțiunea

procedurală arătată de lege.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge

recursul formulat de SC K.S.G. SRL București împotriva sentinței nr. 4870 din 3

decembrie 2010 a Curții de Apel București ca tardiv declarat.

Constată nul

recursul declarat de SC K.S.G. SRL împotriva sentinței nr. 559 din 28 ianuarie 2011

pronunțată de Curtea de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 aprilie 2011.