ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3256/2013

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 30

septembrie 2010, astfel cum a fost completată ulterior, reclamanta SC K.S.G.

SRL București a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor

(actualmente Ministerul Afacerilor Interne) și Inspectoratul General al

Poliției Române, solicitând anularea procesului-verbal din 4 august 2010, din 4

iulie 2010, din 27 iulie 2010 și a dispoziției nr. 272009/C.Ad din 16 august

2010 și obligarea pârâților la restituirea licenței de funcționare ca societate

comercială specializată în pază și protecție.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că este nelegală măsura dispusă prin care s-a anulat

licența de funcționare și s-a decis obligarea societății la rezilierea tuturor

contractelor de prestări servicii.

Prin Sentința civilă

nr. 5726 din 7 octombrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată în

contradictoriu cu cei doi pârâți și a dispus anularea dispoziției contestate și

obligarea Inspectoratului General al Poliției Române la restituirea licenței de

funcționare nr. 1471/P din 1 octombrie 2009, în original.

De asemenea, instanța

a dispus anularea în parte a procesului-verbal contestat, respectiv a poziției

- măsura 2 "Înaintarea proiectului sistemului de alarmă instalat la sediul

societății cu termen la 13 august 2010", respingând petitul 1 al cererii,

ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut în esență că în procesul-verbal contestat

nu s-a precizat temeiul legal al luării măsurii anulării licenței de

funcționare a societății comerciale și oricum, decizia dispusă este nelegală,

fiind emisă înainte de soluționarea plângerii împotriva procesului-verbal de

contravenție întocmit la 17 august 2010.

Împotriva sentinței

au declarat recurs pârâții Ministerul Administrației și Internelor (actualmente

Ministerul Afacerilor Interne) și Inspectoratul General al Poliției Române,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtul

minister a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, împrejurare în

raport de care instanța trebuia să respingă în totalitate acțiunea și nu numai

petitul 1 al cererii.

În recursul declarat

de Inspectoratul General al Poliției Române s-a învederat că, potrivit celor

constatate prin procesul-verbal atacat, reclamanta funcționează cu încălcarea

prevederilor Legii nr. 333/2003 prin faptul că părțile sociale ale societății

au fost cesionate unei persoane care nu are avizul poliției și nici cel al

Serviciului Român de Informații.

Sub acest aspect, s-a

arătat că acea persoană, funcționând ca asociat unic și director general al

societății, începând cu 1 septembrie 2009, a și semnat în calitate de

reprezentant legal al reclamantei toate contractele de prestări servicii și

convențiile de cedare a executării acestora.

Referitor la

argumentul avut în vedere de instanță, privind dispunerea anulării licenței de

funcționare anterior încheierii procesului-verbal de contravenție, pârâtul a

precizat că, în cauză, constatarea contravenției s-a realizat la data de 4

august 2010, fapt ce a determinat măsura de anulare decisă, aplicarea

sancțiunii contravenționale realizându-se la 17 august 2010, după efectuarea

altor verificări specifice.

Prin întâmpinare,

reclamanta a solicitat respingerea ambelor recursuri, arătând că, după

pronunțarea sentinței atacate, procesul-verbal de contravenție a fost anulat

prin hotărâre judecătorească irevocabilă, împrejurare în raport de care măsura

anulării licenței de funcționare este nelegală.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt

fondate, urmând a fi admise și a se dispune modificarea sentinței atacate și în

consecință, respingerea acțiunii.

Astfel cum rezultă

din actele dosarului, la datele de 28 ianuarie 2010 și respectiv, 22 iunie

2010, conducătorul societății comerciale reclamante a cedat succesiv părțile

sociale către B.M., acesta dobândind de la acea ultimă dată calitatea de

asociat unic și de administrator al SC K.S.G. SRL, împuternicit pentru

realizarea obiectului de activitate al societății și a o reprezenta în

relațiile cu terții.

Astfel cum s-a

reținut în procesul-verbal de constatare încheiat cu ocazia controlului din 4

august 2010, schimbarea conducătorului societății comerciale, specializată în

pază și protecție, a avut loc fără îndeplinirea condițiilor legale pentru

obținerea licenței de funcționare, respectiv cerința avizării prealabile a

acelei persoane de către Direcția Generală de Poliție a Municipiului București.

În acest sens,

potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor,

bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, societățile specializate de

protecție și pază funcționează în baza licenței eliberate de Inspectoratul

General al Poliției Române, cu avizul prealabil al Serviciul Român de

Informații.

În conformitate cu

dispozițiile art. 20 alin. (9) din lege, conducătorul societății specializate

de pază și protecție trebuie să obțină avizul inspectoratului de poliție

județean sau al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, după

caz, în a cărei rază teritorială își are sediul societatea respectivă.

În baza aceleiași

legi, Poliția Română exercită atribuții de control cu privire la modul în care

sunt respectate dispozițiile legale referitoare la paza obiectivelor, a

bunurilor și a valorilor și stabilește măsurile ce urmează să fie luate.

În cauză,

procesul-verbal de constatare încheiat de un lucrător din cadrul

Inspectoratului General al Poliției Române cu ocazia controlului efectuat la 4

august 2010 nu privește fapta contravențională pentru care a fost întocmit

ulterior procesul-verbal de contravenție din 17 august 2010, având o existență

de sine stătătoare, consemnând rezultatul verificărilor, stabilind măsurile

dispuse, printre care și înaintarea proiectului sistemului de alarmă instalat

la sediul societății în vederea avizării și dispunând ridicarea licenței de

funcționare.

Ulterior, la 16

august 2010, urmare a deficiențelor constatate anterior, Inspectoratul General

al Poliției Române - Direcția de Ordine Publică a emis Actul nr. 272119/2010

prin care a dispus măsura anulării licenței de funcționare, obligând societatea

reclamantă să rezilieze contractele de prestări-servicii încheiate cu

beneficiarii, motivat de nerespectarea condițiilor prevăzute de art. 20 alin.

(2) și (9) din Legea nr. 333/2003.

Faptul că

procesul-verbal de sancționare contravențională cu 5000 RON amendă încheiat la

17 august 2010 a fost anulat prin Decizia civilă nr. 1419 din 7 mai 2012 a

Tribunalului București care a reținut ca motiv de nulitate nedescrierea faptei

contravenționale nu este de natură să determine și anularea automată a

procesului-verbal de constatare din 4 august 2010 și respectiv, a Dispoziției

nr. 272119 din 16 august 2010, împrejurările consemnate în cele două înscrisuri

păstrându-și valabilitatea și demonstrând încălcarea obligației legale de

obținere a avizului prevăzut de art. 20 alin. (9) din Legea nr. 333/2003.

Curtea nu poate primi

nici susținerea reclamantei în sensul că actul normativ nu impune un aviz

prealabil pentru conducătorul unei societăți specializate în pază și protecție,

în cazul schimbării structurii acționariatului și că, oricum, au fost inițiate

demersuri pentru obținerea avizului încă din august 2010, iar actul constitutiv

prin care asociatul unic a devenit și administrator a fost înregistrat la 5

august 2010 la Oficiul Registrului Comerțului, fără a i se solicita avizul

prevăzut de Legea nr. 333/2003.

Astfel cum s-a

menționat deja, condițiile prevăzute de lege pentru obținerea licenței de

funcționare trebuie îndeplinite pe toată durata existenței societății, inclusiv

avizarea conducătorului acesteia, în cazul schimbării persoanei ce deținea

respectiva funcție.

Împrejurarea privind

înscrierea modificărilor referitoare la schimbarea conducătorului societății la

Oficiul Registrului Comerțului, fără a se solicita avizele legale, nu înlătură

obligația societății de protecție și pază la obținerea acestora.

În raport de cele

expuse mai sus, Curtea constată că este fondat recursul declarat de

Inspectoratul General al Poliției Române referitor la netemeinicia soluției de

admitere a acțiunii.

Cât privește recursul

formulat de Ministerul Administrației și Internelor - în prezent Ministerul

Afacerilor Interne - se constată, în raport de obiectul litigiului, respectiv

anularea actelor întocmite de celălalt pârât, că este întemeiată excepția

lipsei calității procesuale pasive invocate.

Față de cele arătate,

Curtea va admite cele două recursuri și va modifica sentința atacată, în sensul

respingerii acțiunii formulate de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de pârâții Ministerul Administrației și Internelor (actualmente

Ministerul Afacerilor Interne) și Inspectoratul General al Poliției Române

împotriva Sentinței civile nr. 5726 din 7 octombrie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC K.S.G. SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 13 martie 2013.

Procesat

de GGC - NN