ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4002/2015

Decizia nr. 4002/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr. x/88 din 7 noiembrie 2012, reclamanta SC A. SRL a solicitat instanței de judecată ca, în contradictoriu cu Inspectoratul Județean de Poliție Tulcea, S.P.O.P. - Compartiment Sisteme de Securitate, și Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Ordine Publică, să se dispună, anularea procesului-verbal întocmit la data de 02 noiembrie 2012 de către Inspectoratul Județean de Politie Tulcea, S.P.O.P. - Compartiment Sisteme de Securitate, a adresei din 02 noiembrie 2011, emisă de către Inspectoratul Județean de Poliție Tulcea – S.P.O.P. - Compartiment Sisteme de Securitate, și a adresei din 24 octombrie 2012, emisă de către I.G.P.R. - Direcția de Ordine Publică, precum și obligarea pârâților la reînnoirea licenței de funcționare din anul 2009.

Motivează cererea în sensul că, prin adresa emisă la data de 02 noiembrie 2012, de către I.P.J. Tulcea-Serviciul Ordine Publică se aduce la cunoștința reclamantei faptul că termenul de valabilitate al licenței de funcționare a expirat, aceasta devenind nulă, retrasă și radiată, deși, în termenul de valabilitate a acesteia, prin adresa din 07 septembrie 2012 s-a solicitat reînnoirea acesteia, atașând în acest sens întreaga documentație prevăzută de H.G. nr. 301/2012.

Licența de funcționare a fost emisă la data de 22 septembrie 2009 având o valabilitate de 3 ani, astfel cum prevede art. 27 alin. (2) din H.G. nr. 301/2012.

1.2. Prin sentința civilă nr. 1238 din 14 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de necompetență materială a instanței și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța.

La această instanță, cauza a fost înregistrată sub nr. x/36/2013.

1.3. Prin decizia civilă nr. 186/CA din 16 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus admiterea excepției inadmisibilității și respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile.

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut faptul că procesul-verbal și cele două adrese, a căror anulare se solicit, nu se circumscriu noțiunii legale prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nefiind îndeplinită condiția nașterii, modificării sau stingerii unor raporturi juridice, astfel încât măsura anulării lor pe calea contenciosului administrativ este inadmisibilă.

Sancțiunea inadmisibilității se impune și ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind obligația de a parcurge procedura prealabilă în situația în care se solicită anularea unui act administrativ.

Reclamanta nu a fost în măsură să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile, astfel că instanța a considerat justă admiterea excepției inadmisibilității.

Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâților la reînnoirea Licenței de funcționare din anul 2009, s-a constatat inadmisibilitatea acestei solicitări, atât prin prisma neîndeplinirii condiției generale privind vătămarea rezultată dintr-un act administrativ, cât și din perspectiva neîndeplinirii condiției procedurii prealabile.

În concluzie, prima instanță a apreciat că acțiunea promovată de reclamantă este inadmisibilă și a dispus respingerea acesteia.

1.4. Împotriva deciziei civile nr. 186 din 16 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC A. SRL, susținând că este nelegală și netemeinică.

Prin decizia nr. 3510 din 30 septembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul, a casat hotărârea atacată și a dispus trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre rejudecare, reținând în considerente faptul că reclamanta SC A. SRL a supus controlului de legalitate, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, atât refuzul autorităților pârâte de reînnoire a Licenței de funcționare din 22 septembrie 2009, cât și măsura prin care această licență a fost retrasă și radiată din evidența Direcției de Ordine Publică a Inspectoratului General al Politiei Române.

În esență, s-a constatat că soluția dată excepției inadmisibilității acțiunii a fost motivată nu numai prin raportare la neîndeplinirea de către reclamantă a procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, dar și pe împrejurarea că procesul-verbal și cele două adrese a căror anulare se solicită nu sunt acte administrative în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din același act normativ.

S-a observat contrarietatea existentă între dispozitivul sentinței, prin care acțiunea în contencios administrativ a fost respinsă, pentru lipsa procedurii prealabile, în privința tuturor capetelor de cerere, și considerentele sentinței, în cuprinsul cărora inadmisibilitatea demersului judiciar inițiat de reclamantă a fost reținută atât pentru lipsa procedurii prealabile, cât și pentru neîndeplinirea cerințelor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 pentru actele a căror anulare se solicită.

În aceste circumstanțe, Înalta Curte a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare, întrucât prima instanța a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului.

Primind cauza spre rejudecare Curtea de Apel Constanța a înregistrat-o sub nr. x/36/2013* la data de 25 noiembrie 2014.

Prin sentința civilă nr. 27 din 26 februarie 2015, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- a admis în parte cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean de Poliție Tulcea - Compartiment Sisteme de Securitare și Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Ordine Publică;

- a respins, ca inadmisibilă, cererea privind anularea procesului verbal din 02 noiembrie 2012 întocmit de I.P.J. Tulcea – S.P.O.P. - Compartimentul „Sisteme de securitate", a adresei din 02 noiembrie 2011 emisă de I.P.J. Tulcea – S.P.O.P. Compartimentul „Sisteme de securitate" și a adresei din 24 octombrie 2012 emisă de către I.G.P.R. - Direcția Ordine Publică;

- a respins cererea de obligare a pârâtei I.P.J. Tulcea la reînnoirea Licenței de funcționare din anul 2009 pentru lipsa calității procesual pasive;

- a obligat pârâta I.G.P.R. - Direcția Ordine Publică să reînnoiască reclamantei Licența de funcționare din anul 2009.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

„Prin Licența de funcționare din 22 septembrie 2009 Inspectoratul General al Poliției Române-Direcția Poliției de Ordine Publică, în baza art. 20 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, a constatat că sunt îndeplinite condițiile necesare licențierii și aprobării ca SC A. SRL să efectueze activități de:

- servicii de pază a obiectivelor, bunurilor, valorilor și consultanță;

- servicii de pază a transporturilor de valori și consultanță;

- servicii de gardă de corp și consultanță în domeniu.

La data de 04 mai 2011 aceeași societate a obținut și Licența de funcționare emisă de I.G.P.R.-D.P.O.P., urmare dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 333/2003 și a constatării ca îndeplinite a condițiilor necesare licențierii și aprobării privind efectuarea de activități de proiectare, instalare, modificare sau întreținere a componentelor sau sistemelor de alarmare împotriva efracției.

Prin cererea înregistrată la reclamantă din 07 septembrie 2012 și la M.I.-I.P.J. Tulcea din 11 septembrie 2012 în atenția I.G.P.R.-Direcția de Ordine Publică aceasta înaintează documentele prevăzute de art. 7 lit. a)-g) din cap. 1, secțiunea a III-a, anexa nr. 1 a H.G. nr. 1010/2004, în vederea reînnoirii Licenței de funcționare din 22 septembrie 2009 conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 33/2003 pentru a desfășura în continuare activitățile pentru care a fost licențiată.

Prin adresa din 02 noiembrie 2012 emisă de I.P.J. Tulcea-Serviciul de Ordine Publică și comunicată d-lui B., în calitate de asociat administrator al reclamantei, prin procesul-verbal din 02 noiembrie 2012 se răspunde acesteia la cererea din 07 septembrie 2012 în sensul că, în urma verificărilor efectuate și a înaintării cererii către I.G.P.R.-D.O.P., s-a comunicat adresa din 24 octombrie 2012 în sensul că termenul de valabilitate al licenței de funcționare a expirat, aceasta devenind nulă, retrasă și radiată din baza de date a D.O.P.

Urmare a înaintării de către I.P.J. Tulcea a cererii din 07 septembrie 2012 împreună cu raportul din 02 octombrie 2012 către I.G.P.R.-D.O.P., aceasta din urmă prin referatul din 24 octombrie 2012 a propus următoarele măsuri:

În considerentele acestui referat se indică faptul că documentația trimisă de către I.P.J. Tulcea-S.O.P. din 02 octombrie 2012 a fost înregistrată la secretariatul direcției la data de 05 octombrie 2012, după expirarea licenței societății în cauză (21 septembrie 2012). Totodată, avizul SRI din 25 septembrie 2012 a fost eliberat după expirarea termenului de valabilitate a licenței de funcționare.

Pentru reînnoirea licenței sunt necesare verificării în vederea îndeplinirii condițiilor cumulate prevăzute de lege și solicitarea avizului de la SRI, activități care au depășit termenul de valabilitate al licenței, în condițiile în care dispozițiile legale reprezentate de art. 28 și 29 lit. f), Secțiunea a 5-a din H.G. nr. 301 din 11 aprilie 2012 impun solicitarea reînnoirii cu cel puțin 90 zile înainte de expirarea termenului de valabilitate.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori printr-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în temeiul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim (…).

Art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată prevede că, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Prin art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 s-a definit persoana vătămată ca fiind, orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate.

Astfel, pentru promovarea acțiunii în contencios administrativ reclamantul trebuie să fie beneficiarul unui drept subiectiv ori să aibă un interes legitim pe care autoritatea publică pârâtă are obligația să-l respecte, cerințe impuse de art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Condiția vătămării unui drept ori interes recunoscut de lege este strâns legată de faptul că această vătămare trebuie să rezulte dintr-un act administrativ sau din refuzul nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere a reclamantului privitoare la un drept sau interes recunoscut de lege, ori de nerezolvarea în termenul legal.

Potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, societățile specializate de pază și protecție funcționează în baza licenței eliberate de Inspectoratul General al Poliției Române, cu avizul prealabil al Serviciului Român de Informații, pentru cel puțin unul dintre obiectele de activitate prevăzute la alin. (4), care poate fi reînnoită la fiecare 3 ani. Retragerea avizului prealabil al Serviciului Român de Informații poate constitui temei pentru anularea licenței de funcționare.

Din actul normativ astfel prezentat rezultă faptul că legiuitorul a prevăzut drept condiție de fond atât pentru obținerea licenței, cât și pentru anularea ei, avizul prealabil al SRI.

La rândul său, această condiție a fost transpusă și la nivelul inferior legii ordinare, respectiv în art. 23 din H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor.

Urmare a înregistrării cererii reclamantei din 07 septembrie 2012 la I.P.J. Tulcea în vederea reînnoirii Licenței de funcționare din 22 septembrie 2009, unitatea de poliție competentă, respectiv Serviciul de Ordine Publică, prin adresa din 12 septembrie 2012 a sesizat SRI Tulcea pentru avizarea dosarului astfel depus compus din 41 file.

În susținerea acestei solicitări organul de poliție județean a făcut o analiză sumară a documentației depuse indicând faptul că societatea dispune de resurse financiare, are piață pentru serviciile oferite, fapt pentru care a formulat propunerea de continuare a activității pe linie de pază.

Prin adresa din 25 septembrie 2012 emisă de SRI-UM C. Tulcea comunică I.P.J. Tulcea-S.O.P. avizul pozitiv pentru reînnoirea licenței de funcționare a SC A. SRL în domeniul pazei, obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor.

Rezultă din cele prezentate mai sus faptul că, anterior datei de 21 septembrie 2012 reprezentând data de expirare a Licenței de funcționare din 22 septembrie 2009 reclamanta prin reprezentantul său a depus cererea de reînnoire însoțită de documentația aferentă prevăzută în mod expres la art. 28 alin. (2) din H.G. nr. 301/2012.

Condiția depunerii cererii de reînnoire anterior expirării termenului de valabilitate a licenței este prevăzută de art. 27 alin. (2) din hotărârea de guvern în sensul că, licența prevăzută la art. 20 alin. (2) din Lege se acordă în situația în care sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile prevăzute de Lege, are valabilitate de 3 ani de la data emiterii și poate fi reînnoită la fiecare 3 ani, numai în intervalul de valabilitate.

Se observă faptul că sesizarea SRI Tulcea cu solicitarea de avizare s-a realizat tot anterior datei de 21 septembrie 2012, avizul pozitiv fiind exprimat însă după 4 zile calendaristice de la expirarea valabilității.

Potrivit art. 29 din Normele metodologice, Inspectoratul General al Poliției Române acordă reînnoirea licenței dacă societatea îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) are ca obiect principal de activitate pază și protecție și se află în funcțiune;

b) funcționează la sediile declarate și înregistrate;

c) conducătorul societății specializate de pază și protecție este avizat și îndeplinește în continuare condițiile prevăzute în art. 20 alin. (10) din Lege;

d) deține mijloacele tehnico-materiale în vederea desfășurării activității pentru care a fost licențiată;

e) personalul de pază angajat este calificat și atestat profesional, cu excepția celui angajat în condițiile art. 41 alin. (2);

f) este respectat termenul de depunere a documentației complete pentru solicitarea reînnoirii licenței;

g) se menține avizul Serviciului Român de Informații;

h) conducătorul societății a pus la dispoziția organelor de poliție competente documentele, datele și informațiile solicitate de acestea în exercitarea atribuțiilor prevăzute de Lege sau de prezentele norme metodologice;

i) personalul de pază nu a fost implicat în fapte repetate de furt din unitățile asigurate cu pază de către societatea specializată de pază și protecție. Reprezintă fapte repetate săvârșirea a cel puțin două infracțiuni de furt cu complicitatea personalului de pază.

Faptul că, ulterior datei de 21 septembrie 2012, I.P.J. Tulcea-S.O.P. a finalizat raportul din 02 octombrie 2012 și l-a înaintat structurii de poliție competentă – I.G.P.R., prin adresa din 02 octombrie 2012 nu este de natură a anula însăși cercetările efectuate precum și propunerea formulată în sensul reînnoirii licenței de funcționare.

Deși raportul întocmit de I.P.J. Tulcea-S.O.P. constată ca fiind îndeplinite toate condițiile cumulative impuse de art. 28-29 din Normele metodologice, propunerea acesteia fiind de reînnoire a Licenței de funcționare din 22 septembrie 2009, răspunsul I.G.P.R.-D.O.P. materializat în referatul din 24 octombrie 2012 în sensul neacordării reînnoirii licenței reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei.

Refuzul de acordare a reînnoirii licenței nu poate fi justificat nici din perspectiva aplicării dispoziției art. 28 alin. (1) din norme potrivit căreia, reînnoirea licențelor de funcționare a societăților specializate de pază și protecție se solicită cu cel puțin 90 de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate.

Atât timp cât legea ordinară nu reglementează un termen expres în interiorul căruia poate fi formulată cererea de reînnoire a valabilității licenței de funcționare, iar prin noțiunea de „reînnoire” nu se face distincție între situația depunerii cererii anterior expirării valabilității licenței și situația soluționării întregii proceduri administrative de reînnoire până la momentul expirării valabilității, normele metodologice nu fac decât să adauge la norma ordinară, deci să încalce principiul ierarhiei actelor normative prevăzut de dispozițiile art. 77 și 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

O altă încălcare a dispozițiilor legii o reprezintă însăși măsura dispusă de pârâta I.G.P.R.-D.O.P., respectiv retragerea Licenței de funcționare din 22 septembrie 2009 și comunicată reclamantei prin adresa din 24 octombrie 2012.

Din analiza Legii nr. 333/2003 se observă că legiuitorul a reglementat două sancțiuni privind autorizarea sau desfășurarea activității de pază, la art. 60 anularea licenței de funcționare, sancțiune destinată societăților comerciale, pentru ca la art. 61 să se regăsească măsura retragerii atestatului personalului de pază sau gărzii de corp, sancțiune destinată persoanei fizice ce activează în cadrul societății de pază.

Cum în cazul de față Licența de funcționare din 22 septembrie 2009 a fost atribuită persoanei juridice SC A. SRL, sancțiunea ce putea fi aplicată acesteia pentru situațiile expres reglementate nu putea fi decât anularea și nu retragerea.

Potrivit art. 60 din Legea nr. 333/2003,

(1) Licența de funcționare se anulează în următoarele cazuri:

a) la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 58 lit. i) - k), dacă făptuitorul are calitatea de conducător al societății care are ca obiect de activitate paza și/sau protecția, precum și a contravențiilor prevăzute la art. 58 lit. l) și m);

b) la repetarea, în interval de un an, a faptelor care atrag măsura suspendării;

c) la săvârșirea uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 57;

d) la săvârșirea de către conducătorii societăților specializate de pază și protecție, ai celor licențiate în domeniul sistemelor de alarmare împotriva efracției ori al componentelor acestora sau al celor de monitorizare a sistemelor de alarmare a unor infracțiuni în legătură cu activitatea acestor societăți.

(2) Anularea licenței de funcționare se dispune de către Inspectoratul General al Poliției Române sau, după caz, de către instanța de judecată și se comunică oficiului registrului comerțului pe raza căruia funcționează societatea specializată de pază și protecție, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a procesului-verbal de contravenție sau a hotărârii judecătorești prin care s-a respins plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c) și d), anularea licenței se dispune după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare a făptuitorului.

(4) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) - d), anularea licenței se dispune în baza actului de constatare motivat, întocmit de agentul constatator din cadrul inspectoratului județean de poliție sau al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, pe raza căreia își are sediul societatea sancționată, și se comunică Inspectoratului General al Poliției Române și societății respective.

(5) După anularea licenței de funcționare, conducătorul societății specializate de pază este obligat să rezilieze contractele încheiate cu beneficiarii, în termen de 10 zile de la comunicarea în scris a acestei măsuri.

(6) Măsura anulării licenței de funcționare poate fi atacată în justiție, potrivit legii, de către societatea sancționată, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești nu se aplică prevederile alin. (5), referitoare la rezilierea contractelor cu beneficiarii.

(7) La nivelul Inspectoratului General al Poliției Române se organizează evidența informatizată a tuturor societăților care au primit licență de funcționare în domeniul pazei, gărzii de corp, instalării sistemelor de alarmare împotriva efracției și monitorizării acestor sisteme.

La aceste condiții se adaugă și cea prevăzută de art. 19 alin. (2) din lege privind situația retragerii avizului prealabil al SRI.

Cum nici una din condițiile prezentate mai sus nu sunt incidente în situația reclamantei, răspunsul dat de pârâta I.G.P.R.-D.O.P. prin adresa din 24 octombrie 2012 întrunește elementele refuzului nejustificat definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o exprimare explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.

La rândul său, este îndeplinită și condiția excesului de putere definit de art. 2 alin. (1) lit. n) drept exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

Rezultă așadar că numai printr-o interpretare forțată a textelor de lege prezentate mai sus, pârâta a dispus aplicare unei sancțiuni nelegale.

Din cele prezentate mai sus rezultă faptul că reclamanta întrunește condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi calificată drept persoană vătămată în drepturile sale subiective urmare a refuzului nejustificat al pârâtei de a-i soluționa cererea de reînnoire a licenței de funcționare.

În consecință, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța a obligat autoritatea publică, în persoana I.G.P.R.-D.O.P., să efectueze o anumită operațiune administrativă, respectiv să reînnoiască reclamantei Licența de funcționare din anul 2009.

Cum această operațiune este dată de lege în sarcina I.G.P.R., rezultă faptul că unitatea de poliție județeană la care reclamanta a depus cererea și toată documentația nu poate fi ținută de efectuarea unei astfel de operațiuni, astfel încât chemarea sa în judecată urmează a fi respinsă pentru lipsa calității procesual pasive.

În ce privește pretenția de anulare a procesul-verbal din 02 noiembrie 2012 emis de I.P.J. Tulcea-S.P.O.P. Comp. Sisteme de securitate, adresei din 02 noiembrie 2011 emisă de I.P.J. Tulcea-S.P.O.P., Sisteme de securitate și adresei din 24 octombrie 2012 emisă de către I.G.P.R.-D.O.P. aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă, urmare a faptului că prezentele acte nu se circumscriu noțiunii de act administrativ definit de art. 2 alin. (1) lit. c)”.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române – Direcția de Ordine Publică, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei de drept al demersului său procesual prevederile art. 304 pct. 9 și ale art. 304

1

C. proc. civ.

În opinia recurentului-pârât hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a Legii nr. 333/2003, republicată, cu modificări și completări, ce reprezintă cadrul general referitor la paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, în cuprinsul căreia, în art. 67, se prevede expres că, normele metodologice de aplicare a legii se aprobă prin hotărâre a guvernului. Rezultă astfel că H.G. nr. 301/2012 reprezintă un act normativ emis în baza și în executarea legii, prin care s-au stabilit măsuri tehnico-organizatorice, detalieri și concretizări ale normelor legii necesare în vederea executării întocmai a legii, nefiind justificată susținerea instanței de fond în sensul că actul de nivel inferior adaugă la lege și este încălcat principiul ierarhiei actelor normative.

A mai arătat recurentul că intimata - reclamantă SC A. SRL a deținut licența de funcționare din 22 septembrie 2009 valabilă până la data de 21 septembrie 2012, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului din 11 august 2006.

Din cauza faptului că licența de funcționare a societății a expirat la data de 21 septembrie 2012, intimata - reclamantă nu mai putea solicita reînnoirea acesteia întrucât nu se poate dispune reînnoirea unui raport juridic inexistent. Operațiune de radiere a licenței se impunea întrucât la data de 05 decembrie 2012, când Inspectoratul General al Poliției Române a primit solicitarea intimatei - reclamante și documentația aferentă, termenul de valabilitate al licenței de funcționare expirase, în acest caz neputându-se reține culpa recurentului referitoare la imposibilitatea legală de reînnoire a licenței de funcționare.

În contextul enunțării dispozițiilor legale ce reglementează solicitarea de reînnoire a licenței de funcționare a intimatei-reclamante, respectiv a art. 28 alin. (1) și art. 29 alin. (1) din H.G. nr. 301/2012 recurentul-pârât a mai arătat că, în mod corect decizia de a nu se reînnoi licența de funcționare este corectă, contrar a ceea ce a susținut instanța de fond, întrucât solicitarea de reînnoire a fost depusă la 11 septembrie 2012, cu mai puțin de 90 de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate, iar dosarul privind reînnoirea licenței a fost înregistrat la Inspectoratul General al Poliției Române la data de 05 octombrie 2012, după expirarea termenului de valabilitate a licenței, fiind evident nerespectat termenul prevăzut de art. 28 din Anexa 1 la H.G. nr. 301/2012.

A conchis recurentul în sensul că, respectând prevederile legale enunțate, operațiunea de retragere și radiere a licenței de funcționare a unei societăți de pază, din cauza nerespectării termenului de depunere a solicitării de reînnoire, a fost legală.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de probatoriul administrat în etapele procesuale parcurse în cauză, și raportat la prevederile legale aplicabile, incluzând art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304

1

pct. 9 C. proc. civ., vizând greșita aplicare a legii, pentru următoarele considerente.

Actele și lucrările dosarului atestă că reclamanta intimată SC A. SRL a supus controlului de legalitate, în condițiile Legii nr. 554/2004, atât refuzul autorităților pârâte de reînnoire a Licenței de funcționare din 22 septembrie 2009, cât și măsura prin care această licență a fost retrasă și radiată din evidența Direcției de Ordine Publică a Inspectoratului General al Poliției Române.

Soluționând cauza în fond după casare cu trimitere dispusă prin decizia ÎCCJ nr. 3510 din 30 septembrie 2014, instanța de fond, în esență, a admis acțiunea reclamantei, în sensul că a obligat pârâta I.G.P.R.-Direcția de Ordine Publică să reînnoiască reclamantei Licența de funcționare din anul 2009. A fost totodată respinsă ca inadmisibilă cererea de anulare a procesului-verbal din 02 noiembrie 2012 întocmit de I.P.J. Tulcea-S.P.O.P., a adresei din 2 noiembrie 2011, emisă de aceeași autoritate și a adresei din 24 octombrie 2012, emisă de I.G.P.R.-Direcția Ordine Publică.

Considerentele avute în vedere în adoptarea soluției arătate au fost înfățișate la prezenta decizie astfel că nu se impune reluarea acestora în contextul analizării criticilor recurentului-pârât.

Astfel, raportat la susținerile recurentului-pârât, dar și din perspectiva examinării cauzei conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține, ca prin aspect de nelegalitate și respectiv de netemeinicie al sentinței atacate, calificarea juridică acordată de instanța de fond, procesului verbal din 02 noiembrie 2012, întocmit de I.P.J. Tulcea - Compartimentul „Sisteme de securitate”, adresei din 02 noiembrie 2011, emisă de aceeași autoritate ca și adresei din 24 octombrie 2012, emisă de I.G.P.R. - Direcția Ordine Publică.

Apreciind că aceste acte nu se circumscriu noțiunii de act administrativ, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, republicată, prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei-intimate de anulare a lor.

Înalta Curte, păstrând soluția de respingere a acestui capăt de cerere din acțiunea intimatei-reclamante, principial corectă, prin substituirea motivării în sensul respingerii respectivului capăt de cerere ca neîntemeiat, reține însă că actele enumerate mai sus se circumscriu noțiunii de act administrativ întrucât, raportat la conținutul lor, produc efecte juridice și modifică, de sine-stătător, realitatea juridică în ceea ce o privește pe intimata-reclamantă.

În esență, prin actele respective este adusă la cunoștința societății intimate retragerea și radierea din evidența Direcției de Ordine Publică a licenței de funcționare din 22 septembrie 2009 deținută de aceasta, tocmai urmare a neprezentării pentru reînnoirea licenței în termenul prevăzut de lege și urmare a expirării valabilității acesteia.

În opinia Înaltei Curți, aceste adrese sunt acte administrative întrucât, în mod efectiv au fost emise în vederea producerii efectelor juridice avute în vedere de emitentul actului, în mod direct, asupra societății reclamante.

De altfel, este de arătat că prima instanță nu a motivat în nici un fel acordarea calificării juridice în sensul arătat, urmând așadar ca, pentru argumentele expuse, să fie menținută soluția de respingere a respectivului capăt de cerere din acțiunea reclamantei intimate, ca neîntemeiat, iar nu ca inadmisibil, netemeinicia cererii fiind strâns legată și atrasă totodată de analiza asupra celorlalte capete de acțiune, vizând obligarea autorităților pârâte la reînnoirea Licenței de funcționare din anul 2009.

Sub acest din urmă aspect, Înalta Curte, contrar celor reținute de prima instanță și în acord cu susținerile recurentului-pârât, apreciază că refuzul de acordare a reînnoirii licențe nu a fost nici nejustificat și nici exprimat cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004, republicată cu modificări.

Înalta Curte nu împărtășește analiza și interpretarea întreprinse în ceea ce privește dispozițiile art. 28 alin. (1) din Normele metodologice H.G. nr. 301 din 11 aprilie 2012, emise în aplicarea Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor.

Potrivit art. 27 alin. (2) din H.G. nr. 301/2012, licența de funcționare are valabilitate trei ani de la data emiterii și poate fi reînnoită la fiecare trei ani, numai în intervalul termenului de valabilitate.

Reînnoirea licenței de funcționare a societăților specializate de pază și protecție se solicită de titularii licenței de funcționare, cu cel puțin 90 zile înainte de expirarea termenului de valabilitate potrivit art. 28 alin. (1) din H.G. nr. 301/2012.

Reprezentantul legal al societății specializate de pază și protecție are obligația depunerii în termenul prevăzut de art. 28 alin. (1) din actul normativ menționat, atât cererea de reînnoire a licenței cât și documentația necesară, prevăzută de art. 28 alin. (2) lit. a)–f).

Reînnoirea licenței de funcționare se acordă de către Inspectoratul General al Poliției Române dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 29 punctele a-i. Una dintre condițiile esențiale prevăzute de dispozițiile legale menționate, respectiv art. 29 lit. f) din H.G. nr. 301/2012, prevede respectarea termenului de depunere a documentației complete pentru solicitarea reînnoirii licenței.

Prin dispozițiile art. 28 alin. (1) din H.G. nr. 301/2012 este stabilit termenul de 90 de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate a licenței, când titularul poate solicita reînnoirea, iar prin art. 29 se stabilesc condițiile cumulative ce trebuie îndeplinite pentru reînnoirea licenței de funcționare.

În condițiile în care, în speța de față, reclamanta-intimată nu a respectat una din condițiile cumulative, prevăzută expres de art. 29 lit. f) din H.G. nr. 301/2012, este evident că Inspectoratul General al Poliției Române, în calitate de autoritate competentă pentru acordarea reînnoirii licenței, cu respectarea dispozițiilor legale, a emis adresele și actele de asemenea atacate în cauză, prin care, în esență, a fost respinsă cererea de reînnoire a licenței de funcționare pentru neîndeplinirea prevederilor art. 28 alin. (1) din H.G. nr. 301/2012.

Intimata – reclamantă a solicitat instanței de contencios administrativ obligarea recurentului-pârât la reînnoirea Licenței din anul 2009, dar aspectele invocate în susținerea caracterului nejustificat al refuzului autorității nu conturează, în opinia instanței de control judiciar, caracterul nelegal al refuzului.

Aprecierea instanței de fond, în sensul că H.G. nr. 301/2012 nu prevede nici o sancțiune pentru nedepunerea cererii în termenul legal, este greșită în condițiile în care art. 29 din același act normativ, stabilește că autoritatea competentă acordă reînnoirea licenței, dacă societatea îndeplinește cumulativ condițiile (enumerate au caracter imperativ și nu de recomandare) prevăzute la lit. a) – i).

Neîndeplinirea uneia din condițiile legale stabilite, duce evident, la respingerea cererii de reînnoire a licenței, aceasta fiind sancțiunea aplicată în raport de dispozițiile art. 28 alin. (1) și art. 29 din H.G. nr. 301/2012.

Normele metodologice au fost emise în temeiul legii, respectiv în conformitate cu prevederile art. 67 din Legea nr. 333/2003, în care se arată, fără echivoc, că normele de aplicare a legii se aprobă prin hotărâre de guvern, nu s-a invocat și nici nu s-a stabilit caracterul nelegal al acestora și ca atare nu se poate susține , cu temei, că prevederile din norme adaugă la lege, fiind astfel încălcat principiul ierarhiei actelor normative.

De altfel, Înalta Curte s-a pronunțat deja, în același sens al interpretării și aplicării prevederilor H.G. nr. 301/2012 (a se vedea în acest sens decizia nr. 643 din 12 februarie 2014) iar raportat la datele concrete, particulare ale prezentei cauze, pe larg descrise la pct. 1.2. din prezenta decizie nu se evidențiază elemente de natură a atrage o interpretare, respectiv o aplicare a legii, contrară celei deja menționate.

Drept consecință, pentru toate argumentele înfățișate, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată și a art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi admis recursul de față și va fi modificată sentința atacată, în sensul respingerii integrale a acțiunii promovate de reclamanta intimată SC A. SRL, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române – Direcția de Ordine Publică împotriva sentinței civile nr. 27 din 26 februarie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC A. SRL, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2015.