ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1544/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1544/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Prin Sentința nr. 90
din 30 martie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios
administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. G.S.
Pază și Protecție S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al
Poliției Române, a desființat măsura anulării licenței de funcționare nr.
0970/p din 5 februarie 2007, comunicată reclamantei prin adresa nr.
269926/S3/VG, și a obligat pârâtul să procedeze la reînnoirea licenței de
funcționare a societății.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta are ca obiect
de activitate desfășurarea activității de pază și protecție, în baza licenței
de funcționare nr. 0970/p din 5 februarie 2007.
La data de 15
februarie 2010, cu adresa nr. 269926, pârâtul IGPR comunică reclamantei că a
fost retrasă licența de funcționare și radiată din evidența Direcției de ordine
publică, deoarece nu a depus documentația de prelungire cu cinci luni înainte
de expirarea valabilității actului.
Reclamanta s-a
adresat cu plângere prealabilă pârâtului pentru a reveni asupra măsurii dispuse
și a prelungi licența, dar pârâtul a menținut decizia de revocare a licenței.
La data de 26
ianuarie 2010, reclamanta a depus la IPJ Sibiu documentația necesară în vederea
reînnoirii licenței de funcționare, iar această instituție, prin raportul
întocmit, a emis propunere favorabilă pentru reînnoirea licenței. Documentația
împreună ca raportul au fost înaintate pârâtului la data de 1 februarie 2010. '
Prin H.G. nr.
1010/2004 sunt aprobate Normele metodologice și documentele prevăzute la art.
69 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și
protecția persoanelor.
În art. 10 - anexa 1
din Norme se prevede ca reînnoirea licențelor se poate solicita cu cel puțin 5
luni înaintea expirării termenului de valabilitate.
Reclamanta deține licența
de funcționare din data de 5 februarie 2007, cu perioada de valabilitate de
trei ani, aceasta expirând la data de 5 februarie 2010. La data de 26 ianuarie
2010, reclamanta a depus la IPJ Sibiu documentația necesară în vederea
reînnoirii licenței de funcționare, iar Documentația împreună ca raportul a
fost înaintată pârâtului la data de 1 februarie 2010.
Este adevărat că în
art. 10 din Norme se prevede că reînnoirea licențelor se poate solicita cu cel
puțin 5 luni înaintea expirării termenului de valabilitate, dar norma legală
are caracter dispozitiv, perioada stabilită pentru depunerea documentației
fiind apreciată ca un termen de recomandare. În articolul 13 din Norme se arată
că în cazul în care se constată săvârșirea uneia dintre faptele prevăzute de
art. 62 din Legea nr. 333/2003, retragerea avizului prealabil al Serviciului
Român de Informații ori neprezentarea pentru reînnoirea licenței în termenul
prevăzut de lege, Inspectoratul General al Poliției Române sau, după caz,
instanța de judecată va dispune anularea licenței.
Măsura anulării
licenței pentru situația în care nu se solicită prelungirea în termenul
prevăzut de lege este o sancțiune prevăzută doar prin Normele metodologice de
aplicare a legii, nefiind reglementată de legea specială privind paza
obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor. În condițiile în
care prin Legea nr. 333/2003 sunt prevăzute expres cazurile în care se poate
anula licența de funcționare, se apreciază că prin normele metodologice
elaborate pentru punerea în aplicare a legii nu se poate stabili o noua
situație ce ar determină anularea licenței de funcționare, cazurile fiind
limitativ prevăzute de lege. Modalitatea de elaborare a normelor metodologice
contravine dispozițiilor art. 1, 4, 13, 14, 77, 78 din Lege nr. 24/200 privind
normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Certificatul OSIM de
înregistrare a mărcii a fost emis la data de 17 septembrie 2010 și comunicat
pârâtului la data de 21 septembrie 2010, deși cererea a fost înregistrată la
data de 24 noiembrie 2008, reclamanta nefiind în culpă pentru durata excesivă a
procedurii, fiind efectuată dovada demarării formalităților în vederea
obținerii certificatului. De asemenea, în certificatul de înregistrare a mărcii
se menționează că durata de protecție a mărcii este de 10 ani, începând cu data
de 24 noiembrie 2008.
De asemenea, cazierul
judiciar al administratorului de la punctul de lucru din Satu Mare este un act
clasificat, fiind considerat secret, astfel că durata procedurii de obținere a
actului a necesitat un timp mai îndelungat, dar actul a fost depus la pârât.
Reclamanta a obținut
avizul SRI la data de 4 februarie 2010, iar registrul de evidență al
contractelor este un act ce nu are o influență hotărâtoare asupra prelungirii licenței,
dovada deținerii acestuia putând fi probată și ulterior.
Concluzionează
instanța de fond că măsura anulării licenței de funcționare luată de pârât este
nelegală, în condițiile în care reclamanta a întocmit documentația completă
pentru prelungirea licenței de funcționare.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs pârâtul, invocând prevederile art. 309 pct. 9 și
art. 304 C. proc. civ. și susținând că prima instanță a interpretat și aplicat
greșit dispozițiile art. 10 din Anexa 1 la H.G. nr. 1010/2004.
Examinând sentința
atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile aduse de
recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele
ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum
se va arăta în continuare.
Conform dispozițiilor
art. 20 alin. (2) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor,
valorilor și protecția persoanelor, „Societățile specializate de pază și
protecție funcționează în baza licenței eliberate de Inspectoratul General al
Poliției Române, cu avizul prealabil al Serviciului Român de Informații, pentru
cel puțin unul dintre obiectele de activitate prevăzute la alin. (4), care
poate fi reînnoită la fiecare 3 ani".
Potrivit
dispozițiilor art. 7 din Norma metodologică privind eliberarea, reînnoirea,
suspendarea și anularea licențelor de funcționare pentru societățile
specializate de pază și protecție, avizarea conducătorilor și atestarea
agențiilor de pază, aprobată prin H.G. nr. 1010/2004, cu modificările și
completările ulterioare „societățile pot solicita, prin inspectoratul județean
de poliție sau, după caz, prin Direcția Generală de Poliție a Municipiului
București, Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Poliției de
Ordine Publică, reînnoirea la fiecare 3 luni a licenței de funcționare".
De asemenea, conform
art. 10 din același act normativ „reînnoirea licențelor se poate solicita cu
cel puțin 5 luni înaintea expirării termenului de valabilitate", iar
potrivit art. 13 alin. (1) „În cazul în care se constată ... neprezentarea
pentru reînnoirea licenței în termenul prevăzut de lege, Inspectoratul General
al Poliție Române sau, după caz, instanța de judecată, va dispune anularea
licenței" care se comunică societății, astfel cum prevăd dispozițiile art.
14 alin. (1).
Din cuprinsul
dispozițiilor legale citate rezultă că societățile de pază și protecție, cărora
li s-a emis licență de funcționare, pot, la fiecare 3 ani, să-și reînnoiască
licența, cu condiția de a formula această solicitare cu cel puțin 5 luni
înaintea expirării termenului de valabilitate al licenței, neprezentarea în
acest termen pentru reînnoirea licenței conducând la anularea licenței.
Este necontestat că
reclamantei i-a fost emisă licența de funcționare nr. 0970/p la data de 5 februarie
2007, în domeniul pazei obiectivelor, bunurilor și protecției persoanelor.
În raport de
dispozițiile art. 10 din Norma metodologică citată, aceasta avea obligația să
declanșeze procedura de reînnoire a licenței cu cel puțin 5 luni înainte datei
de 5 februarie 2010, când expira termenul de valabilitate.
Așa cum rezultă din
actele depuse la dosarul cauzei și cum a reținut și instanța de fond,
intimata-reclamantă a depus documentația necesară în vederea reînnoirii
licenței de funcționare la data de 26 ianuarie 2010, la l.P.J. Sibiu iar
documentația împreună ca raportul a fost înaintată pârâtului la data de 4
februarie 2010.
Așadar, nu a fost
respectat termenul imperativ prevăzut de art. 10 din H.G. nr. 110/2004, astfel
că în mod corect a fost emis actul a cărui anulare se solicită, ale cărui
efecte echivalează cu anularea licenței. Mai mult decât atât, avizul S.R.I.,
care este o condiție pentru emiterea licenței, a fost eliberat la data de 4
februarie 2010 și înaintat autorității recurente ulterior, când licența
expirase. Or, tocmai aceasta este rațiunea instituirii termenului de minimum 5
luni înaintea expirării termenului de valabilitate al licenței, prevăzut pentru
formularea cererii de reînnoire, pentru ca autoritățile competente să aibă
suficient timp pentru verificarea îndeplinirii de către societatea solicitantă
a tuturor condițiilor legale necesare funcționării în acest domeniu de
activitate.
În consecință, actul
a cărui anulare se solicită de către reclamantă, prin care a fost retrasă
licența de funcționare a acesteia și a fost radiată din evidența Direcției de
Ordine Publică este legal, fiind consecința expirării licenței, astfel că
raportat la prevederile art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) și art. 18 alin.
(1), acțiunea reclamantei este neîntemeiată.
Față de cele arătate,
constatându-se că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a
legii, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr.
554/2004, se impune admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul
respingerii acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române împotriva
Sentinței nr. 90 din 30 martie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de
contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința
atacată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 martie 2012.
Procesat de GGC - DG