Decizia nr. 676/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 3357/2014 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române; - anularea Deciziei nr. 998110/S3/MC din 29 mai 2014, emisă de pârât, prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei nr. 991687/S3/VG din 8 aprilie 2014; - anularea Deciziei nr. 991687/S3/VG din 8 aprilie 2014, emisă de pârât, prin care a fost respinsă cererea de reînnoire a Licenței de funcționare nr. 0516/P din 5 mai 2005 eliberată pentru desfășurarea activităților de pază obiective, bunuri, valori și protecția persoanei; - obligarea pârâtului la reînnoirea Licenței de funcționare nr. 0516/P din 5 mai 2005, eliberată pentru desfășurarea activităților de pază obiective, bunuri, valori și protecția persoanei.

Hotărârea Curții de apel Prin Sentința nr. 3357 din 9 decembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal: - a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității capătului de cerere ce vizează obligarea pârâtului la reînnoirea Licenței de funcționare nr. 0516/P din 5 mai 2005, invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române; - a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române.

Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A. SRL, în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ. În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a reiterat aspectele invocate la fond, și a susținut că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a Legii nr. 554/2004 și a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecției persoanelor. În esență, a arătat că măsura dispusă prin Decizia nr. 991687/S3/VG din 8 aprilie 2014, de respingere a cererii de reînnoire a Licenței de funcționare nr. 0516/P din 5 mai 2005, motivat de faptul că solicitarea nu a fost înregistrată cu cel puțin 90 zile înainte de expirarea termenului de valabilitate, este excesivă, raportat la scopul actului normativ ce reglementează activitatea societăților de pază. Măsura neprelungirii licenței pentru situația în care nu se solicită prelungirea în termenul prevăzut de lege este o sancțiune prevăzută doar în Normele metodologice de aplicare a legii, nefiind reglementată de legea specială. Or, prin normele metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 nu se poate stabili o nouă situație ce ar determina anularea licenței de funcționare, cazurile fiind limitativ prevăzute de lege.

Procedura derulată în recurs Intimatul Inspectoratul General al Poliției Române a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca temeinică și legală, susținând considerentele instanței de fond. Prin încheierea completului de filtru din data de 27 octombrie 2016 s-a admis în principiu recursul, stabilindu-se ca soluționarea acestuia să se realizeze în condițiile în art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Recurenta-reclamantă A. SRL este titulara Licenței de funcționare nr. 0516/P din 5 mai 2005, privind activitatea de pază, protecție și consultanță în domeniu, conform Legii nr. 333/2003. Potrivit art. 27 alin. (2) din H.G. nr. 301/2012, licența de funcționare are valabilitatea trei ani de la data emiterii și poate fi reînnoită la fiecare trei ani, numai în intervalul de valabilitate. Reînnoirea licenței de funcționare a societăților specializate de pază și protecție se solicită de titularii licenței de funcționare, cu cel puțin 90 zile înainte de expirarea termenului de valabilitate, potrivit art. 28 alin. (1) din H.G. nr. 301/2012. Reprezentantul legal al societății specializate de pază și protecție are obligația depunerii în termenul prevăzut de art. 28 alin. (1) din actul normativ menționat, atât cererea de reînnoire a licenței cât și documentația necesară, prevăzută de art. 28 alin. (2) lit. a)-f). Reînnoirea licenței de funcționare se acordă de către Inspectoratul General al Poliției Române dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 29 punctele a)-i) din H.G. nr. 301/2012. Una dintre condițiile esențiale prevăzute de dispozițiile legale menționate, respectiv art. 29 lit. f) din H.G. nr. 301/2012, prevede respectarea termenului de depunere a documentației complete pentru solicitarea reînnoirii licenței. Prin dispozițiile art. 28 alin. (1) din H.G. nr. 301/2012 este stabilit termenul de 90 de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate a licenței, când titularul poate solicita reînnoirea, iar prin art. 29 se stabilesc condițiile cumulative ce trebuie îndeplinite pentru reînnoirea licenței de funcționare. În condițiile în care, în speța de față, recurenta A. SRL nu a respectat una din condițiile cumulative prevăzută expres și limitativ de art. 29 lit. f) din H.G. nr. 301/2012, este evident că Inspectoratul General al Poliției Române, în calitate de autoritate competentă pentru acordarea reînnoirii licenței, cu respectarea dispozițiilor legale, a emis 991687/S3/VG din 8 aprilie 2014 prin care a respins cererea de reînnoire a licenței de funcționare pentru neîndeplinirea prevederilor art. 28 alin. (1) din H.G. nr. 301/2012. Recurenta-reclamantă a solicitat instanței de contencios administrativ obligarea intimatului-pârât la reînnoirea licenței de funcționare, dar aspectele invocate în susținerea caracterului nejustificat al refuzului autorității nu conturează, în opinia instanței de control judiciar, caracterul nelegal al refuzului. Sunt lipsite de temei criticile recurentei-reclamante, în sensul că măsura neprelungirii licenței pentru situația în care nu se solicită reînnoirea licenței în termenul prevăzut de lege este o sancțiune prevăzută doar în H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția, nefiind reglementată de legea specială și, prin aceasta adaugă la lege. Așa cum a reținut și instanța de fond, chiar Legea nr. 333/2003, în art. 19 alin. (2) prevede că reînnoirea la fiecare 3 ani a licenței în baza căreia funcționează societățile specializate de pază și protecție este o posibilitate condiționată de îndeplinirea anumitor cerințe, nereprezentând o obligație în sarcina pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române. Pe de altă parte, normele metodologice au fost emise în temeiul legii, respectiv în conformitate cu prevederile art. 67 din Legea nr. 333/2003, în care se arată, fără echivoc, că normele de aplicare a legii se aprobă prin hotărâre de guvern. Rezultă astfel că H.G. nr. 301/2012 reprezintă un act normativ emis în baza și în executarea legii, prin care s-au stabilit măsuri tehnico-organizatorice, detalieri și concretizări ale normelor legii necesare în vederea executării întocmai a legii, nu s-a invocat și nici nu s-a stabilit caracterul nelegal al acestora și, ca atare, nu se poate susține, cu temei, că prevederile din norme adaugă la lege, fiind astfel încălcat principiul ierarhiei actelor normative. De altfel, Înalta Curte s-a pronunțat în același sens al interpretării și aplicării prevederilor H.G. nr. 301/2012 (e.g. Decizia nr. 643 din 12 februarie 2014) iar raportat la datele concrete, particulare ale prezentei cauze, nu se evidențiază elemente de natură a atrage o interpretare, respectiv o aplicare a legii, contrară celei deja menționate. Ca urmare, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,