ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 643/2014

Asupra recursului de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 724 din 4 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, în baza disp. art. 403 alin. (3

1

) C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul E.F.V.  în prezent aflat în Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin.

În baza disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuentul la 30 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, că la data de 30 mai 2013, în temeiul art. 399 și urm. C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș a înaintat cererea formulată de condamnatul E.F.V., deținut în Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin, prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 2 din 17 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Argeș, în Dosarul penal nr. 3777/109/2010, definitivă prin Decizia penală din 3 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva Deciziei penale nr. 59/A/MF din 26 mai 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală.

Potrivit declarației date în fața procurorului, revizuentul a precizat că-și întemeiază cererea pe disp. art. 394 lit. a), b), c) C. proc. pen.

Condamnatul a formulat o cerere de revizuire împotriva aceleiași sentințe și invocând aceiași martori, iar prin încheierea de ședință din data de 2 iulie 2013, s-a dispus atașarea respectivului Dosar cu nr. 4364/109/2013, la prezentul dosar.

Examinând cererea, instanța de fond a constatat că nici unul din motivele invocate de revizuent nu se încadrează în cazurile de revizuire expres precizate în disp. art. 394 C. proc. pen.

Astfel, față de primul motiv, cel indicat că ar avea ca temei legal disp. art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu se încadrează în ceea ce reprezintă fapte sau împrejurări necunoscute de instanță, întrucât retragerea plângerii nu s-a realizat.

Referitor la disp. art. 394 lit. b) și c) C. proc. pen., invocate de condamnat, cu privire la mărturia mincinoasă a unui martor, ori refuzul de a spune adevărul, ori existența unui înscris fals, necorespunzător realității, trebuie dovedită printr-o hotărâre judecătorească ori ordonanță a procurorului.

Față de aceste considerente, instanța de fond a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Prin Decizia penală nr. 99/A din data de 5 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul revizuentului.

Împotriva acestei decizii, revizuentul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și, rejudecând, admiterea cererii de revizuire și trimiterea cauzei la instanța de fond.

În motivarea cererii scrise, de la dosar, revizuentul a susținut că nu este vinovat, susținând că rechizitoriul a fost emis fără a fi avute în vedere declarațiile martorilor.

Analizând recursul declarat de revizuent, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală și temeinică.

Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen., care ar impune revizuirea sentinței penale atacate.

Din economia textului de lege sus-menționat coroborat cu alin. (2) al art. 394 C. proc. pen., rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege faptele și împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, respectiv, condiția ca aceste fapte și împrejurări noi să fi condus la o soluție diametral opusă celei pronunțate, în situația în care ar fi fost cunoscute de instanțe.

Motivele invocate de revizuent - faptul că nu este vinovat și nu s-au avut în vedere declarațiile sale martorilor - nu pot fi considerate împrejurări noi, care să impună revizuirea sentinței atacate, întrucât aceste apărări au fost avute în vedere de instanța de fond, care a verificat probele nemijlocit în cadrul cercetării judecătorești. Prin urmare, aceste împrejurări au fost cunoscute de instanța de fond, iar ulterior cele două instanțe de control judiciar au verificat apărările inculpatului și le-au înlăturat, apreciind, pe baza probelor administrate, că este dovedită vinovăția sa.

Instanță de recurs constată că revizuentul nu a făcut dovada existenței unor fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanța care a soluționat cauza pe fond, de natură a proba netemeinicia hotărârii judecătorești criticate.

Nici al doilea caz de revizuire, prev. de art. 394 lit. b) C. proc. pen., nu poate fi reținut, acesta fiind invocat formal, fără a fi dovedit printr-o hotărâre judecătorească ori ordonanță a procurorului, astfel cum prevede textul de lege.

Drept urmare, în mod corect a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnat, întrucât nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de revizuentul condamnat E.F.V. împotriva Deciziei penale nr. 99/A din data de 5 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat E.F.V. împotriva Deciziei penale nr. 99/A din data de 5 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 20 februarie 2014.

Procesat de GGC - CL