ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 105/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 105/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
În baza
lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 914 din 24
octombrie 2012, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 403 C.
proc. pen., a respins ca inadmisibilă cererea formulată de condamnatul I.I.D.,
deținut în Penitenciarul Rahova de revizuire a sentinței penale nr. 107/2011 a
Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1142/2012
a Înaltei Curții de Casație și Justiție.
În baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen., a obligat revizuentul la plata sumei de 400 lei, cu
titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a
hotărî astfel, prima instanță a constatat că, la data de 04 octombrie 2012 a
fost înregistrat referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul București privind
cererea de revizuire formulată de condamnatul I.I.D.
Parchetul a
apreciat cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă, întrucât motivele invocate
în cerere nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art. 394 C.
proc. pen.
Analizând
actele și lucrările dosarului, sub aspectul admisibilității cererii de
revizuire, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin
sentința penală nr. 107/10 februarie 2011, Tribunalul București, secția a II-a penală,
a condamnat pe inculpatul I.I.D.la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000
cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000
cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; în baza art. 83 C. pen. s-a revocat
suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată
prin sentința penală nr. 209/2007 a Tribunalului București, pe care a cumulat-o
aritmetic cu pedeapsa de 5 ani închisoare, în final dând spre executare o
pedeapsă de 8 ani și 6 luni închisoare.
Sentința
penală nr. 107 din 10 februarie 2011 a Tribunalului București , secția a II a penală,
a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1142/2012 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție.
Prin
cererea de revizuire formulată, revizuentul și-a exprimat nemulțumirea cu
privire la modul în care instanțele au judecat cauza sa, cu nerespectarea
garanțiilor procesuale privind prezumția de nevinovăție, lipsa de temeinicie a
probelor în acuzare, omisiunea reținerii în favoarea sa de circumstanțe
atenuante.
În final,
revizuentul a solicitat completarea probatoriului cu audierea unor martori,
care să confirme că se afla împreună cu numitul Ș.M. și că au cumpărat droguri
de la o altă persoană, cu privire la proferarea de amenințări la adresa rudelor
sale, audierea martorului asistent, efectuarea unei expertize cu privire la
concentrația drogurilor, exprimându-și disponibilitatea de a denunța
autorităților pe cel care i-a furnizat drogurile.
Din
lecturarea sentinței penale nr. 107 din 10 februarie 2011 a Tribunalului
București, secția a II-a penală, a rezultat că instanța a analizat apărările
inculpatului, care coincid în mare parte cu cele supuse examinării prin cererea
de revizuire, susțineri ce au fost înlăturate motivat.
S-a
apreciat că, varianta prezentată de martorul Ș.M. se coroborează cu cele
consemnate în procesul-verbal de depistare și cu înscrisurile puse la
dispoziție de compania de taxi.
Cât privește
susținerile revizuentului, că nu a perceput bani de la martorul Ș.M. în
schimbul drogurilor, s-a constatat că acestea au fost analizate pe fondul
cauzei, instanța concluzionând că și în ipoteza în care ar fi fost reale nu-l
exonerează pe inculpat de răspundere penală, simpla oferire realizând elementul
material al infracțiunii de trafic de droguri.
Elementul de
noutate invocat pe calea revizuirii constă în aceea că martorul ar fi cumpărat
drogurile de la o persoană pe care revizuentul este dispus să o deconspire.
Raportând cele
invocate de revizuent, la dispozițiile legale care reglementează materia
revizuirii hotărârilor penale definitive, instanța de fond a reținut
următoarele:
Potrivit
art. 393 alin (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi
supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura
civilă.
Din
interpretarea dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen. rezultă
caracterul revizuirii, de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se
pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre
judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe
a
unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și
adevărul.
Din aceleași
dispoziții rezultă, totodată, că revizuirea are rolul de a atrage anularea
hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita
judecătorește pe cei condamnați pe nedrept.
Fiind o cale
extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate
de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute în art. 394 din
același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Instanța
de fond a constatat că revizuentul lonescu Ionut Denis, prin motivele invocate
(audierea unor martori, al căror nume nu îl indică, pentru a dovedi o nouă
versiune asupra faptelor sau împrejurări care nu au legătură cu condamnarea sa,
efectuarea unei noi expertize, deși cea dispusă la urmărirea penală nu a fost
contestată), încearcă o prelungire a probatoriului administrat în etapa
fondului; or, audierea unor martori în apărarea inculpatului sau efectuarea
unei noi expertize trebuiau învederate organului judiciar cu ocazia
soluționării dosarului de fond, nicidecum într-o cale extraordinară de atac.
Cât privește
reținerea de circumstanțe atenuante, deși nu constituie motiv de revizuire,
instanța de fond a constatat, contrar susținerilor revizuentului, că instanțele
au dat eficientă dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen.
Ținând seama
că revizuirea este o cale extraordinară de atac, care vizează cazuri expres și
limitativ prevăzute de lege și întrucât nu s-a constatat ca în cauză sa fie
incident vreunul din cazurile reglementate în art. 394 alin (1) C. proc. pen.,
instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de
către revizuentul l.I.D.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, revizuientul lonescu
Ionuț-Denis, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând
admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și admiterea pe fond
a cererii de revizuire formulată.
Prin Decizia penală
nr. 45 din 22 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a
respins, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul l.I.D.împotriva sentinței
penale nr. 914 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția
I penală.
Pentru a
pronunța această hotărâre, instanța de apel a constatat că, în mod corect a
fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamanrul
lonescu Ionuț-Denis, întrucât nu se invocă fapte sau împrejurări noi, ci se
solicită
prelungirea probatoriului, fapt nepermis în procedura revizuirii, iar pe de
altă parte, cererea revizuentului nu tinde la o soluție de achitare, ci de
schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de trafic de droguri, în
infracțiunea de deținere de droguri, fără drept, în vederea consumului propriu,
ceea ce nu este prevăzut în această cale extraordinară de atac.
Împotriva deciziei
menționate, în termen legal, a declarat recurs revizuentul lonescu Ionuț Denis,
solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pe fond admiterea
cererii de revizuire, invocând cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C. proc. pen.
Examinând
recursul declarat revizuent, raportat la criticile invocate, întemeiate pe
cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C. proc. pen., dar și din oficiu, conform art. 385
9
alin. (3) C.
proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele
considerente:
Având în
vedere data pronunțării deciziei recurate, în cauză sunt aplicabile
dispozițiile legii noi de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin
Legea nr. 2/2013.
Verificând
îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385
10
alin. (1) și (2) C. proc. pen., se constată că recurentul revizuent și-a
motivat recursul doar oral, în ziua judecății, încălcându-și obligația ce-i
revenea, potrivit art. 385
10
alin. (2) C. proc. pen.
Ca urmare, Înalta
Curte, în conformitate cu prevederile art. 385
10
alin. (2)
1
C. proc. pen. și ale art. 385
9
alin. (3) din același cod, astfel cum
au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, care nu mai enumera printre cazurile
de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu pe cel reglementat de art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen., nu va examina critica recurentului.
Totodată,
verificând cauza în conformitate cu dispozițiile art. 385
9
alin. (3)
C. proc. pen., constată că nu este incident vreunul din cazurile de casare care
ar putea fi avute în vedere din oficiu.
În consecință,
Înalta Curte, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va
respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul lonescu IonuțD.împotriva
deciziei penale nr. 45 din 22 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția
I penală.
În baza art.
192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, nefondat, recursul declarat
de revizuientul I.I.D., împotriva Deciziei penale nr. 45 din 22 februarie 2013
a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul revizuent la plata
sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14
ianuarie 2014.