ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr.

455/A/2015

Asupra apelului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin sentin a penală nr. 158/F din 09 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2015 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 35/F din 27 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, modificată prin decizia penală nr. 224/A din 18 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În

baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuentul la plata sumei de 460 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 260 RON onorariu avocat oficiu urmează a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție curtea de apel a reținut următoarele:

La data de 13 iulie 2015, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, sub nr. x/2/2015 cererea de revizuire formulată de persoana condamnată A.

Prin cererea înregistrată, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 35/F din 27 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, moditicată prin decizia penală nr. 224/A din 18 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În

drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.

La dosar, revizuentul a depus: deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 26/2014 și nr. 20/2014 pronunțate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală și sentința penală nr. 35/F/2015 a Curții de Apel București, modificată prin decizia nr. 224/A/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Revizuentul-condamnat, ne fiind prezent la termenul de judecată, a depus la dosar cererea de revizuire și un memoriu, prin care a arătat că la momentul când a săvârșit fapta din 13 martie 2014 - 18 martie 2014, era membru al instanței de arbitraj, ceea ce a atras agravanta prevăzută de art. 6 și art. 7 lit. d) din Legea nr. 78/2000.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma cererii de revizuire formulată. curtea de apel a constatat că nu sunt îndeplinite nici măcar formal condițiile prevăzute de art. 453 lit. e) C. proc. pen., soluția fiind aceea de respingere. ca inadmisibilă, a cererii de revizuire.

Astfel, curtea a reținut că, prin sentința penală nr. 35/F din 27 februarie 2015, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A. din infrac iunea prevăzută de art. 291 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. d) din Legea nr. 78/2000 în infrac iunea prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 244 C. pen., ca neîntemeiată.

În

baza art. 291 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. d) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 4 ani.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, dreptul de a ocupa o funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infr. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În

baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, dreptul de a ocupa o funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infr. de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-au dedus din pedeapsa aplicată perioada de reținere, arestul preventiv și arestul la domiciliu, de la data de 19 martie 2014-24 aprilie 2014, respectiv 24 aprilie 2014 -29 august 2014.

A fost menținută măsura controlului judiciar față de inculpat.

A fost respinsă cererea de modificare a măsurii preventive a controlului judiciar ca neîntemeiată.

Prin decizia penală nr. 224/A din 18 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost desființată în parte sentința atacată și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. d) din Legea nr. 78/2000.

Au fost menținute celelalte dispozițiile ale sentinței atacate.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.

A fost emis M.E.P.I. nr. 54 din 18.06.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, pentru pedeapsa de 5 ani închisoare.

Pentru considerentele ce urmează a fi prezentate, curtea de apel a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.

Astfel s-a constatat că potrivit dispozițiilor art. 453 lit. e) C. proc. pen. „revizuirea hotărârilor judecătorești definitive poate fi cerută când (...) două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia”.

În

susținerea cererii, revizuentul condamnat a depus la dosarul cauzei trei hotărâri judecătorești, astfel:

- sentința penală nr. 35/F/2015 a Curții de Apel București, pronunțată în fond în cauza care îl privește, modificată prin decizia nr. 224/A/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală;

- decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, nr. 20 din 29 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 766 din 22 octombrie 2014 a completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care a stabilit că expertul tehnic judiciar este funcționar public în conformitate cu dispozițiile art. 175 alin. (2) teza I C. pen.;

- decizia nr. 26/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficiul, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2015, ce a statuat că medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate are calitatea de funcționar public în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. pen.

Or, Curtea a reținut că, în mod evident, în raport de obiectul hotărârilor judecătorești invocate, cererea de revizuire este inadmisibilă, nefiind nici măcar formal întrunite condițiile prevăzute de art. 453 lit. e) C. proc. pen., ca de altfel ale niciuneia dintre ipotezele reglementate de lege pentru această cale extraordinară de atac.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel revizuentul A.

Examinând calea de atac promovată de revizuentul condamnat A., Înalta Curte constată că apelul declarat nu este fondat pentru următoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Conform art. 459 alin. (3) C. proc. pen., în faza admisibilității în principiu a cererii de revizuirii, instanța examinează îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 C. proc. pen.;

- cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3) C. proc. pen.;

- au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;

- faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;

- faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;

- persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4) C. proc. pen.

Referitor la cazul de revizuire invocat, cel prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. „când două sau mai multe hotărâri judecătore ti definitive nu se pot concilia”, Înalta Curte constată că revizuirea întemeiată pe situațiile când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia presupune existența a două sau mai multor hotărâri penale definitive prin care a fost soluționat fondul cauzei i care nu se pot concilia.

Înalta Curte constată că susținerile revizuentului potrivit cărora sentința penală nr. 35/F/2015 a Curții de Apel București, pronunțată în fond în cauza care îl privește, definitivă prin decizia nr. 224/A/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, și deciziile nr. 20/2014 și 26/2014 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu se pot concilia având în vedere interpretarea dată noțiunii de funcționar public, nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 453 lit. e) C. proc. pen, în raport de obiectul hotărârilor judecătorești invocate.

Totodată, se constată că susținerile condamnatului nu se pot încadra în nici un alt caz de revizuire, revizuentul neinvocând temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale.

Ca atare, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele impuse cumulativ de art. 459 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul A.

Pentru considerentele arătate anterior, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 158/F din 09 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În

baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 460 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 158/F din 09 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 460 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerlui Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2015.