ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 844/2014

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 49 din 11 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 75/2005, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. x/2004, formulată de condamnata A., în prezent deținută la Penitenciarul Târgșor.

A fost obligată revizuenta la 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, că prin cererea înregistrată la data de 17.07.2013, condamnata A. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 75/F/2005, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. x/2004.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat, că prin hotărârea amintită, reținându-se un prejudiciu total de 136.319 RON, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și din infracțiunile prev. de art. 11 din Legea nr. 87/1994 și art. 37 (fost 40) din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

Urmare schimbării încadrării juridice, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată la 4 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 6 ani, soluție menținută prin Decizia penală nr. 83/A/2006, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. x/2005.

Prin Decizia nr. 1190/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2005, a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și, înlăturându-se aplicarea art. 334 C. proc. pen., a fost condamnată, în baza art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. a) C. pen., la 6 ani închisoare, fiind menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

S-a susținut de către petentă, că dintr-o gravă eroare, instanța supremă nu a observat că prejudiciul stabilit de Tribunalul Vâlcea nu a mai fost modificat, el fiind menținut chiar de instanța de recurs, nefăcându-se nici o referire la obligarea reparării unui alt prejudiciu decât cel stabilit de instanța de fond.

Cu privire la acest aspect, s-a întocmit un raport de expertiză contabilă extrajudiciară, concluzionându-se că totalul despăgubirilor la care a fost obligată în hotărârile amintite se ridică la suma de 148.660,22 RON.

În aceste condiții, a considerat revizuenta, s-a produs o gravă eroare judiciară, în sensul că s-au reținut și dispozițiile alin. (5) din art. 215 C. pen., având în vedere că prejudiciul cauzat are o valoare mai mică de 200.000 RON .

Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut, că prin Sentința penală nr. 75/F/2005, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. x/2004, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei A., din art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și din art. 11 din Legea nr. 87/1994, art. 37 (fost 40) din Legea nr. 82/1991, modificată, rap. la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

În baza art. 335 alin. (2) C. proc. pen., a fost reunită cauza cu cea în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 178/2003 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, modificată prin Decizia penală nr. 206/2003 a Tribunalului Harghita și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 631/R/2003 a Curții de Apel Târgu Mureș.

A fost desființată în parte această sentință, sub aspectul laturii penale.

S-a constatat că fapta dedusă judecății reprezintă un act material ce intră în conținutul infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și 4 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și 4 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., inculpata a fost condamnată la 4 ani închisoare.

În baza art. 861 și art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

Potrivit disp. art. 863 C. pen., au fost stabilite măsurile de supraveghere și s-a atras atenția inculpatei asupra art. 864 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpata a fost achitată pentru infracțiunea prev. de art. 13 din legea 87/1994, modificată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

Pe latură civilă, inculpata a fost obligată, cu titlu de despăgubiri, la plata sumelor de 1159,958 RON către SC B. SRL Pietroasele, 8818,3563 RON către SC C. SA Constanța, 1350 RON către SC D. SRL Bihor, 6608,5632 RON către SC E. SA Biborțeni, 25045,2819 RON către SC F., prin lichidator judiciar (în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SRL Râmnicu Vâlcea), 9813,4892 RON către SC H. SA I., 1100 RON către SC J. SA Cluj-Napoca, 1000 RON către SC K. SA, 4052,6303 RON către SC L. SRL, 2825,3587 RON către SC M. SA Bistrița (prin lichidator judiciar SC N. SRL), 1058,87 RON către BB. Drăgășani, 3400 RON către SC O. (în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SRL), 1936,2416 RON către SC P. SRL București și 10348,1321 către DGFP Vâlcea.

A fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SRL, la plata sumelor de 14757,6442 RON către SC Q. SA, 955,8249 RON către SC R. SRL Râmnicu Vâlcea, 8804,3196 RON către SC S. SRL Cluj-Napoca (în solidar cu SC T. SRL), 3082,5165 RON către SC U. SRL (prin lichidator SC V. SRL București) și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T. SRL la 5500 RON către SC W. SRL, 2476,6 RON către SC X. SA Scornicești (prin lichidator judiciar SC Y. SRL), 6697,3164 RON către SC Z. SRL Roman și la 15528,3303 RON către SC AA. SRL Galați.

Urmare respingerii apelurilor declarate în cauză, soluția pronunțată de instanța de fond a fost menținută, prin Decizia penală nr. 83/A/2006 dată de Curtea de apel Pitești în Dosarul nr. x/2005.

Prin Decizia penală nr. 1190/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2005, a fost admis recursul declarat de parchet, casate, în parte, decizia și sentința menționate și, rejudecând pe fond, s-a menținut aplicarea art. 335 alin. (2) C. proc. pen., cu privire la reunirea cauzei cu cea în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 178/2003 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, definitivă prin Decizia penală nr. 631/R/2003 a Curții de Apel Târgu Mureș.

S-a înlăturat aplicarea art. 334 C. proc. pen.

În baza art. 215 alin. (1) - (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. a) C. pen., inculpata A. a fost condamnată la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Prima instanță a apreciat, că revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, situațiile în care poate interveni fiind enumerate în mod limitativ și expres de art. 394 C. proc. pen.

Aspectele invocate în cuprinsul cererii introduse de condamnată - revizuentă, pot fi încadrate - a arătat tribunalul - formal, în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., potrivit cu care, revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Instanța de fond a reținut că acest caz constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare [art. 394 alin. (2) C. proc. pen.].

Așa fiind, pentru a fi prezent acest caz de revizuire este necesar ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare să se fi descoperit elemente noi, de natură a influența stabilirea situației de fapt și vinovăției condamnatului, pe baza cărora să se ajungă la o soluție diametral opusă, de achitare, înlăturându-se pe această cale eroare judiciară existentă.

În speță, a constatat instanța de fond, revizuenta a invocat greșita încadrare juridică a faptei, prin reținerea, fără temei, a modalității agravate prev. de art. 215 alin. (5) C. pen., făcând trimitere și la un raport de expertiză contabilă - extrajudiciară - întocmit după soluționarea definitivă a cauzei.

S-a constatat, astfel, că revizuenta nu a indicat fapte sau împrejurări noi, ci s-a referit la unele deja cunoscute și examinate în ciclul procesual finalizat cu condamnarea acesteia.

Prin Decizia nr. 60/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, s-a statuat că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prev. de art. 394 C. proc. pen., este inadmisibilă.

Drept urmare, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 75/F/2005 dată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/2004, modificată prin Decizia penală nr. 1190/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2005, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuenta A., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, susținând, că în mod greșit i-a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă, deoarece o atare cerere de revizuire s-a întemeiat pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pe care instanța trebuia să le analizeze pe fond și să pronunțe o soluție legală și temeinică.

Raportat, însă, la cauza de față, tribunalul nu a respectat etapele procesuale vizând revizuirea, în sensul că nu s-a respectat faza admiterii în principiu în cadrul căreia instanța trebuia să verifice cererea sub aspectul regularității sale și, după aceea, se impunea analiza pe fond a cererii de revizuire, astfel că se solicită admiterea apelului declarat, cu consecința admiterii în principiu a cererii de revizuire, urmată apoi, de trimiterea cauzei la tribunal, pentru a fi soluționată pe fond.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art. 378 și art. 371 C. proc. pen., Curtea a constatat că acestea nu sunt întemeiate.

Curtea a considerat că instanța a respectat procedura examinării admisibilității în principiu în camera de consiliu fără citarea părților și fără participarea procurorului, constatând, în același timp, în mod corect, că motivul invocat, greșita calificare juridică a faptei, nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., cum este cel de la lit. a) a acestui articol invocat de apărare, astfel că soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, este legală și temeinică.

Împotriva deciziei penale sus menționată, revizuenta A. a declarat recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22.11.2013, primul termen fiind acordat la data de 7 martie 2014, ulterior intrării în vigoare, la data de 1 februarie 2014, a noului C. proc. pen.

Preparator, Înalta Curte constată că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs, situație incidentă în prezenta speță.

La termenul de judecată din data de 7 martie 2014, când Înalta Curte a acordat cuvântul în dezbateri, recurenta revizuentă A. a învederat că înțelege să-și retragă recursul declarat împotriva Deciziei penale nr. 124/A din 28 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În consecință, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 3854 C. proc. pen. anterior, față de declarația de retragere a recursului declarat de revizuenta A., în condițiile art. 369 C. proc. pen. anterior care se aplică în mod corespunzător, urmează a lua act de manifestarea de voință a acesteia.

Totodată, va dispune obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei penale nr. 124/A din 28 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 martie 2014.

GGC - GV