ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1594/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 64 din 30 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 6/F din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală în Dosarul nr. 1908/90/2008, formulată de revizuentul M.S., în prezent aflat în Penitenciarul C., județul Argeș. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul să plătească statului suma de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat, că prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, la data de 16 septembrie 2013, condamnatul M.S.

a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 6 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în Dosarul nr. 1908/90/2008, invocând dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul completării probatoriului, respectiv audierea de martori, efectuarea unei noi expertize medico-legale, întrucât nu el este autorul faptei, ci mama victimei, respectiv martora P.M. cu care s-a „încăierat”, că decesul victimei ar fi fost cauzat de căderea acesteia din podul locuinței în care obișnuia să se ascundă când consuma băuturi alcoolice, precum și a faptului că aceasta suferea de epilepsie. După efectuarea actelor de cercetare, procurorul șef secție judiciară a înaintat întregul material împreună cu propunerea de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Cererea a fost înregistrată la data de 4 octombrie 2013 de Tribunalului Vâlcea, secția penală, sub nr. 6160/90/2013. Analizând cererea de revizuire formulată de condamnatul M.S., în raport de actele și lucrările Dosarului nr. 1908/90/2008 al Tribunalului Vâlcea și având în vedere referatul întocmit de procuror, tribunalul a constatat, că prin sentința penală nr. 6/F din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în Dosarul nr. 1908/90/2009, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.S., la 14 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a), lit. b) și lit. e) C. pen., iar în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) și lit. e) C. pen., pe o perioadă de 7 ani.

În temeiul art. 14 și art. 17 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de către părțile civile P.N.G. și P.N.V. și a fost obligat inculpatul la plata către aceste părți civile, a sumei de 2.250 RON pentru fiecare, cu titlu de despăgubiri materiale. Inculpatul a mai fost obligat și la plata către partea civilă M.A.I., a sumei de 8.000 RON, cu titlu de daune morale. În temeiul art. 163 C. proc. pen., s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, până la concurența valorii despăgubirilor la plata cărora a fost obligat. În temeiul art. 113 C. pen., inculpatul a fost obligat la efectuarea de tratament medical până la însănătoșire.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dedus durata reținerii de o zi în data de 26 mai 2008 și arestării preventive de la 27 mai 2007, la zi. A fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 2.700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare. Sentința atacată, atât cu apel cât și cu recurs, a rămas definitivă la data de 30 octombrie 2009, ca urmare a respingerii recursului, fiind emis mandatul de executare a pedepsei. Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că motivele invocate în cererea de revizuire au fost cenzurate de instanța care a judecat fondul cauzei, cât și de instanța de control judiciar. Potrivit dispozițiilor art. 393 C. proc.

pen., revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care, aceeași instanță care a dat soluția rămasă definitivă, revine asupra ei în baza unor situații noi, necunoscute la data pronunțării hotărârii. În conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, un înscris care a servit ca temei al hotărârii a fost declarat fals, când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere sau când două sau mai multe hotărâri nu se pot concilia.

Tribunalul a constatat, că motivele invocate de revizuent nu se încadrează în niciunul din cele 5 cazuri de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen. De altfel, tribunalul a apreciat, că anterior, condamnatul M.S. a formulat 4 cereri de revizuire împotriva aceleiași sentințe, ultima fiind soluționată prin sentința penală nr. 54 din 18 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în Dosarul nr. 4627/90/2013, invocând același temei legal și aceleași apărări și motive. Având în vedere decizia nr. 34/2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că „cererile repetate de revizuire sunt inadmisibile dacă există identitate de persoane, temei legal, de motive și apărări invocate”, precum și dispozițiile art. 403 alin. (3) C. proc.

pen., tribunalul a respins ca inadmisibilă cerere de revizuire formulată de condamnat. Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuentul M.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia penală nr. 141/A din 28 noiembrie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul formulat de revizuentul M.S., împotriva sentinței penale nr. 54 din 18 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 6160/90/2013. A obligat pe apelant la 500 RON cheltuieli judiciare către stat din care 200 RON, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs revizuentul M.S.

invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. A arătat că ar fi utilă aflarea adevărului și audierea martorilor D.L. și R., revizuentul susține că nu este autorul faptei, iar în urma demersurilor efectuate și-a dat seama cine este adevăratul autor. Examinând recursul declarat de revizuentul M.S., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de revizuent este nefondat. Conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

În consecință, recursul va fi examinat prin prisma dispozițiilor C. proc. pen. anterior. În conformitate cu dispozițiile art. 393 alin. (1) C. proc. pen. anterior, hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii este limitată de legiuitor în mod expres doar la cinci cazuri prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. Revizuirea este reglementată de legiuitor ca mijloc procesual de remediere a erorilor judiciare ce ar putea fi cuprinse într-o hotărâre penală rămasă definitivă.

Eroarea judiciară implică existența unei netemeinice judecăți de fapt, revizuirea având caracterul unei căi de atac de fapt, întrucât generează o reexaminare în fapt a cauzei penale. Fiind o cale de atac extraordinară și care pune în discuție autoritatea unor hotărâri penale definitive, folosirea cererii de revizuire este limitată de legiuitor la anumite cazuri în care presupunerea că s-a comis o eroare judiciară prezintă serioase aparențe de temeinicie. Se constată că motivul invocat de recurent respectiv acela că nu au fost audiați doi martori din ale căror declarații ar fi rezultat că nu el este autorul infracțiunii ce i-a fost reținută în sarcină, se circumscrie unor apărări de fond și în nici un caz, unor împrejurări sau fapte noi, necunoscute de către instanța de fond.

Constatând că motivul invocat nu se încadrează în cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc. pen. anterior în mod corect, cererea de revizuire a fost respinsă, ca inadmisibilă. Constatând că decizia atacată este legală și temeinică, Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuent. În conformitate cu art. 275 C. proc. pen. va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul M.S. împotriva deciziei penale nr. 414/A din 28 noiembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 mai 2014.