ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1594/2014

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 64 din 30 octombrie

2013, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc.

pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr.

6/F din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală în Dosarul

nr. 1908/90/2008, formulată de revizuentul M.S., în prezent aflat în

Penitenciarul C., județul Argeș.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul să plătească statului suma de

100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a constatat, că prin cererea adresată Parchetului de

pe lângă Tribunalul Vâlcea, la data de 16 septembrie 2013, condamnatul M.S. a solicitat

revizuirea sentinței penale nr. 6 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul

Vâlcea, secția penală, în Dosarul nr. 1908/90/2008, invocând dispozițiile art. 394

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul completării probatoriului, respectiv

audierea de martori, efectuarea unei noi expertize medico-legale, întrucât nu el

este autorul faptei, ci mama victimei, respectiv martora P.M. cu care s-a „încăierat”,

că decesul victimei ar fi fost cauzat de căderea acesteia din podul locuinței în

care obișnuia să se ascundă când consuma băuturi alcoolice, precum și a faptului

că aceasta suferea de epilepsie.

După efectuarea actelor

de cercetare, procurorul șef secție judiciară a înaintat întregul material împreună

cu propunerea de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Cererea a fost înregistrată

la data de 4 octombrie 2013 de Tribunalului Vâlcea, secția penală, sub nr. 6160/90/2013.

Analizând cererea de revizuire

formulată de condamnatul M.S., în raport de actele și lucrările Dosarului nr. 1908/90/2008

al Tribunalului Vâlcea și având în vedere referatul întocmit de procuror, tribunalul

a constatat, că prin sentința penală nr. 6/F din 21 ianuarie 2009, pronunțată de

Tribunalul Vâlcea, secția penală, în Dosarul nr. 1908/90/2009, în baza art. 174

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul

M.S., la 14 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de dispozițiile

art. 64 lit. a), lit. b) și lit. e) C. pen., iar în temeiul art. 65 alin. (2)

C. pen., s-a aplicat inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) și lit. e) C. pen., pe o perioadă

de 7 ani.

În temeiul art. 14 și

art. 17 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ., a fost admisă acțiunea

civilă formulată de către părțile civile P.N.G. și P.N.V. și a fost obligat inculpatul

la plata către aceste părți civile, a sumei de 2.250 RON pentru fiecare, cu titlu

de despăgubiri materiale.

Inculpatul a mai fost

obligat și la plata către partea civilă M.A.I., a sumei de 8.000 RON, cu titlu de

daune morale.

În temeiul art. 163

C. proc. pen., s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile

ale inculpatului, până la concurența valorii despăgubirilor la plata cărora a fost

obligat.

În temeiul art. 113

C. pen., inculpatul a fost obligat la efectuarea de tratament medical până la însănătoșire.

În temeiul art. 350

C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dedus

durata reținerii de o zi în data de 26 mai 2008 și arestării preventive de la 27

mai 2007, la zi.

A fost obligat inculpatul

la plata către stat a sumei de 2.700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Sentința atacată, atât

cu apel cât și cu recurs, a rămas definitivă la data de 30 octombrie 2009, ca urmare

a respingerii recursului, fiind emis mandatul de executare a pedepsei.

Verificând actele și lucrările

dosarului, instanța de fond a constatat că motivele invocate în cererea de revizuire

au fost cenzurate de instanța care a judecat fondul cauzei, cât și de instanța de

control judiciar.

Potrivit dispozițiilor

art. 393 C. proc. pen., revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare,

prin care, aceeași instanță care a dat soluția rămasă definitivă, revine asupra

ei în baza unor situații noi, necunoscute la data pronunțării hotărârii.

În conformitate cu dispozițiile

art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau

împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, când

un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă,

un înscris care a servit ca temei al hotărârii a fost declarat fals, când un membru

al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare

penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere sau

când două sau mai multe hotărâri nu se pot concilia.

Tribunalul a constatat,

că motivele invocate de revizuent nu se încadrează în niciunul din cele 5 cazuri

de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

De altfel, tribunalul

a apreciat, că anterior, condamnatul M.S. a formulat 4 cereri de revizuire împotriva

aceleiași sentințe, ultima fiind soluționată prin sentința penală nr. 54 din 18

septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în Dosarul nr.

4627/90/2013, invocând același temei legal și aceleași apărări și motive.

Având în vedere decizia

nr. 34/2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite,

în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că „cererile repetate de revizuire

sunt inadmisibile dacă există identitate de persoane, temei legal, de motive și

apărări invocate”, precum și dispozițiile art. 403 alin. (3) C. proc. pen., tribunalul

a respins ca inadmisibilă cerere de revizuire formulată de condamnat.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel revizuentul M.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia penală

nr. 141/A din 28 noiembrie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul formulat de revizuentul

M.S., împotriva sentinței penale nr. 54 din 18 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul

Vâlcea în Dosarul nr. 6160/90/2013.

A obligat pe apelant la

500 RON cheltuieli judiciare către stat din care 200 RON, onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal a declarat recurs revizuentul M.S. invocând cazul de revizuire prevăzut

de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. A arătat că ar fi utilă aflarea adevărului

și audierea martorilor D.L. și R., revizuentul susține că nu este autorul faptei,

iar în urma demersurilor efectuate și-a dat seama cine este adevăratul autor.

Examinând recursul declarat

de revizuentul M.S., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de revizuent este

nefondat.

Conform art. 12 alin.

(1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind

C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind

dispoziții procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în

vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului

potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit

dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

În consecință, recursul

va fi examinat prin prisma dispozițiilor C. proc. pen. anterior.

În conformitate cu dispozițiile

art. 393 alin. (1) C. proc. pen. anterior, hotărârile judecătorești definitive pot

fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura

civilă.

Exercitarea căii extraordinare

de atac a revizuirii este limitată de legiuitor în mod expres doar la cinci cazuri

prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

a) s-au descoperit fapte

sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert

sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei

revizuire se cere;

c) un înscris care a servit

ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului

de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a

comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe

hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Revizuirea este reglementată

de legiuitor ca mijloc procesual de remediere a erorilor judiciare ce ar putea fi

cuprinse într-o hotărâre penală rămasă definitivă. Eroarea judiciară implică existența

unei netemeinice judecăți de fapt, revizuirea având caracterul unei căi de atac

de fapt, întrucât generează o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Fiind o cale de atac extraordinară

și care pune în discuție autoritatea unor hotărâri penale definitive, folosirea

cererii de revizuire este limitată de legiuitor la anumite cazuri în care presupunerea

că s-a comis o eroare judiciară prezintă serioase aparențe de temeinicie.

Se constată că motivul

invocat de recurent respectiv acela că nu au fost audiați doi martori din ale căror

declarații ar fi rezultat că nu el este autorul infracțiunii ce i-a fost reținută

în sarcină, se circumscrie unor apărări de fond și în nici un caz, unor împrejurări

sau fapte noi, necunoscute de către instanța de fond.

Constatând că motivul

invocat nu se încadrează în cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute

de dispozițiile art. 394 C. proc. pen. anterior în mod corect, cererea de revizuire

a fost respinsă, ca inadmisibilă.

Constatând că decizia

atacată este legală și temeinică, Înalta Curte în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuent.

În conformitate cu

art. 275 C. proc. pen. va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuentul M.S. împotriva deciziei penale nr. 414/A din 28

noiembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă recurentul revizuent

la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 mai 2014.