ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1120/2010

Deliberând asupra recursului penal

de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 129 din 27 octombrie 2009,

pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 3323/104/2009, în baza art. 403

alin. (3) C. proc. pen. s-a respins cererea de revizuire, formulată de

revizuentul condamnat S.I. ca inadmisibilă.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat revizuentul condamnat la plata sumei de 250 RON cheltuieli

judiciare statului, din care 200 RON onorariu avocat oficiu.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a constatat că, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a înaintat

acestei instanței, spre competentă soluționare, conform art. 399 alin. ultim C.

proc. pen., cererea de revizuire formulată de revizuentul S.I., deținut în

P.M.S. Craiova, împotriva Sentinței penale nr. 108 din 5 iunie 2007 pronunțată

de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 163/104/2007 împreună cu concluziile de

respingere ca inadmisibilă, conform art. 403 C. proc. pen., a acesteia.

Din conținutul acestora a rezultat

că petentul revizuent S.I. a fost trimis în judecată în stare de arest

preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 -

175 lit. c) C. pen., în sarcina acestuia reținându-se că în după amiaza zilei

de 19 septembrie 2006 a avut un conflict cu mama sa și pe fondul consumului de

alcool i-a aplicat mai multe lovituri cu un ciomag, cu pumnii și picioarele,

provocându-i leziuni ce au determinat decesul acesteia.

Tribunalul Olt prin Sentința penală

nr. 108 din 5 iunie 2007 pronunțată în Dosarul penal nr. 163/104/200, l-a

condamnat pe revizuent la o pedeapsă principală de 16 ani închisoare în

detenție, dispunând și interzicerea drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

Prin cererea formulată, petentul

revizuent S.I. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 108 din 5 iunie 2007

pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 163/104/2007, fără a arăta în fapt

motivele pe care se întemeiază.

Pe parcursul cercetării

judecătorești revizuentul a depus la dosar înscrisul intitulat memoriu, prin

care a înțeles să-și motiveze cererea de revizuire și din conținutul căruia

rezultă că înțelege să invoce nevinovăția sa cu privire la decesul mamei sale

„totul fiind un accident în care aceasta a căzut de pe o glugă de coceni, pe

care o făcuse în acea zi".

S-a susținut, de asemenea, că la

stabilirea situației de fapt nu s-a avut în vedere alcoolemia mamei sale iar

declarațiile date în faza de urmărire penală nu au fost scrise de el, fiind

consemnate întocmai cum a solicitat anchetatorul.

Revizuentul S.I. a solicitat

admiterea cererii de revizuire „reanchetarea dosarului" pentru a dovedi că

spune adevărul, dorind „să fie testat cu aparatul poligraf”.

În cauză, revizuentul S.I. a

solicitat revizuirea unei hotărâri ce îndeplinește condițiile prev. de art. 393

C. proc. pen., cu referire la faptul că aceasta conține o rezolvare a fondului

cauzei, în sensul examinării existenței faptei și a vinovăției inculpatului,

finalizată printr-o soluție de condamnare, însă fără a formula critici care să

poată fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prevăzute în art. 394

C. proc. pen., susținerile revizuentului potrivit cărora este nevinovat, că nu

a fost luată în seamă alcoolemia victimei la stabilirea situației de fapt ori

că aspectele declarate la organul de urmărire penală cu ocazia audierii sale nu

corespunde adevărului, neavând corespondent în dispozițiile anterior precizate.

În raport cu susținerile

revizuentului, instanța a constatat că motivele invocate nu se regăsesc printre

cele prevăzute expres și limitativ de dispoziția legală mai sus citată - ele

constituind motive de apel, cum de altfel au și fost invocate de condamnat, cu

ocazia exercitării căilor ordinare de atac.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat apel în termen condamnatul S.I. criticând sentința pentru

netemeinicie, oral prin apărător susținând existența cazului de revizuire

prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sens că ar exista

împrejurări noi care ar atesta că leziunile victimei s-ar fi produs prin

cădere.

Apelul este nefondat.

Condamnatul apelant a formulat o

cerere de revizuire a hotărârii sale fără să indice vreunul din motivele strict

arătate de art. 394 C. proc. pen., iar pe parcursul judecării cererii de

revizuire a invocat împrejurări noi, care și ele nu se regăseau printre

cazurile de revizuire expres și limitativ arătate în textul menționat.

În consecință instanța de fond în

mod legal a respins cererea condamnatului ca inadmisibilă.

Deși la judecarea apelului

condamnatul a invocat ca motiv de apel și de admitere a cererii de revizuire o

împrejurare nouă care nu a fost invocată la fond, respectiv existența unor acte

care să ateste că victima a căpătat leziunile prin cădere și nu prin lovire

activă, împrejurare care formal ar putea constitui cazul de revizuire prevăzut

de art. 394 lit. a) C. proc. pen., Curtea a constatat că acest caz de revizuire

nu este susținut de nicio probă sau indiciu.

Prin Decizia penală nr. 252 din 4

decembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul S.I. împotriva

Sentinței penale nr. 129 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Olt ca nefondat.

Apelantul a fost obligat să

plătească 220 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a formulat recurs condamnatul S.I.

Prin motivele de recurs petentul a

reiterat motivele de revizuire a hotărârii de condamnare.

Examinând hotărârile pronunțate în

cauză, Înalta Curte constată că recursul formulat de condamnat nu este fondat,

soluțiile instanței de fond și a celei de apel fiind legale și temeinice.

Revizuirea, cale extraordinară de

atac, este mijlocul procesual prin care sunt atacate hotărârile judecătorești

definitive care conțin grave erori de fapt.

Datorită faptului că revizuirea este

o cale extraordinară de atac, legiuitorul a limitat situațiile în care se poate

declanșa acest remediu procesual.

Astfel, potrivit art. 394 C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau

împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un

interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei

revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei

al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de

judecată, procurorul și persoana care a efectuat acte de cercetare penală a

comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri

judecătorești definitive nu se pot concilia.

Corect s-a reținut în cauză că

motivele invocate de condamnat pentru revizuirea hotărârii de condamnare nu se

încadrează în niciunul din cazurile de revizuire prevăzute expres și limitativ

de dispozițiile legale, motivele invocate fiind în fapt apărări pe fondul

cauzei, apărări susținute și în faza cercetării judecătorești efectuate.

În consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul condamnatului S.I. va fi respins ca

nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuentul condamnat S.I. împotriva Deciziei penale nr. 252 din 4

decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul revizuent

condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

23 martie 2010.