ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1602/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 222 din 20 decembrie 2007, Tribunalul Olt a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul C.E.I., împotriva sentinței penale nr. 98 din 26 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 6291/2004, ca nefondată. A fost obligat revizuientul la 40 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, transmisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt cu adresa nr. 659/IH/2007, condamnatul C.E.I. a exercitat calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva sentinței penale nr. 98 din 26 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 629/2004.

S-a reținut că pentru același revizuient s-a formulat aceeași cale de atac și de către părinții săi, cerere care a fost însușită de către acesta. În motivarea cererii s-a invocat faptul că relațiile dintre victima A.F. și tatăl acestuia nu erau normale, întrucât victima îi vindea lucrurile din casă pentru a cumpăra băuturi alcoolice și faptul că nu sa clarificat dacă victima s-a întâlnit sau nu cu tatăl său în noaptea de 31 octombrie - 1 noiembrie 2004 și dacă au avut sau nu vreo ceartă, sens în care s-a solicitat ascultarea martorului C.F. S-a mai arătat că raportat la actul constatator al decesului, ce menționează un traumatism cranio-cerebral acut deschis trebuia să se aibă în vedere drept cauză o lovitură cu un corp contondent și nu poate fi exclusă intervenția unei a treia persoane, deoarece chiar tatăl victimei ar fi recunoscut că nu revizuientul l-ar fi omorât pe fiul său și că are cunoștință de această persoană.

Revizuientul a mai făcut referire la neconcordanțe în legătură cu ora constatării decesului victimei, cu referire la aprecierile tatălui victimei, dar și prin raportate la procesul-verbal de constatare la fața locului; s-a mai făcut trimitere la faptul că nu s-au clarificat elementele de fapt cu privire la natura și apartenența petelor de pe pereții grupului sanitar în care s-a aflat victima, precum și faptul că nu s-au ascultat ca martori persoanele care au transportat victima. Instanța a constatat că motivele invocate de revizuient nu se încadrează între cazurile cu caracter limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1), (2), (3) și (4) C. proc. pen., pentru admiterea în principiu a cererii. Astfel, art. 394 alin. (1) lit. a) prin raportare la alin. (2) C. proc.

pen. , se referă la descoperirea de fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, dacă pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare. Din analiza dosarului a rezultat că elementele de fapt și de drept invocate de revizuient nu îndeplinesc aceste condiții, deoarece acestea au fost avute în vedere cu ocazia judecării în fond a cauzei și nu sunt de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare; argumentul este acela că elementele de fapt invocate de către revizuient sunt neconcludente cu privire la consumarea infracțiunii și la calitatea de infractor a revizuientului. În concret, declarațiile martorilor R.G., D.D., D.N., C.L.

și R.N. în coroborare cu celelalte mijloace de probă au dovedit comiterea de acte de violență ale inculpatului împotriva victimei, prin lovirea acesteia cu pumnii și picioarele, inclusiv atunci când a căzut pe covorul asfaltic, care au determinat decesul. Pe de altă parte, s-a constatat din oficiu că motivele invocate de revizuient nu se încadrează nici în celelalte cazuri prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. b), c), d) și r) cu raportare la alin. (3) și (4) C. proc. pen. În acest sens, s-a reținut că nu s-a dovedit comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către martori sau experți și nici nu s-a declarat fals vreun înscris ce a constituit temei al hotărârii de condamnare. În plus, nu s-a dovedit comiterea de infracțiuni în legătură cu cauza de către persoanele ce au fot membri ai completului de judecată, procuror sau organ de cercetare penală.

În raport cu cele reținute, s-a apreciat ca neîntemeiată cererea de reaudiere a celor doi martori R.G. și D.N. și s-a respins, ca neîntemeiată cererea de revizuire, potrivit considerentelor de mai sus. Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul, care, în memoriul scris depus la dosar a făcut referire la probele administrate în cauză și greșit interpretate de instanțele fondului; a solicitat în dovedirea cererii audierea tatălui victimei. Prin decizia penală nr. 23 din 11 februarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2579/104/2007, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul C.E.I. împotriva sentinței penale nr. 222 din 20 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 2579/104/2007.

A fost obligat apelantul condamnat la 110 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu apărător oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Avocați Craiova. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că sunt expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., cazurile de revizuire. Din examinarea cererii s-a constatat că revizuientul a criticat modul de apreciere a probelor administrate cu ocazia judecării în fond a cauzei; or, această apreciere nu este cenzurabilă în calea de atac extraordinară a revizuirii, motivele de revizuire fiind, astfel cum s-a arătat mai sus, prevăzute în mod expres de lege. Numitul A.E., tatăl victimei A.F.

a fost audiat, atât în timpul urmăririi penale, cât și de prima instanță, cu ocazia judecării fondului cauzei, iar din declarația sa a rezultat că nu cunoaște modul de săvârșire a infracțiunii, găsindu-l decedat pe fiul său în casă. Pretinsul conflict dintre victimă și tatăl acestuia a fost avut în vedere de instanțe, astfel că reaudierea acestuia s-a privit ca neutilă soluționării cererii de față. De altfel, s-a constatat că revizuientul a mai formulat o contestație în anulare și o cerere de revizuire, prin care a invocat aceleași critici referitoare la nevinovăție și interpretarea greșită a probelor administrate în cauză, ambele respinse. Pentru considerentele expuse, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a fost respins apelul, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs revizuientul condamnat C.E.l., fără a arăta în scris motivele. La dosarul cauzei a fost depusă, după ce în prealabil a fost înregistrată prin R.G. a instanței supreme sub nr. 8839 la 29 februarie 2008, o cerere formulată de recurentul revizuient condamnat prin care solicita ca la primul termen acordat să fie citat și tatăl victimei A.E., considerând că acesta ar fi autorul faptei, el fiind doar suspect, în caz contrar nu va da curs motivelor de recurs. De asemenea, recurentul a mai menționat că audierea martorului este necesară, deoarece acesta și-a transportat la data de 31 octombrie 2004, ora 19,30, fiul la M.C., așa cum confirmă registrul de la morgă, iar rechizitoriul confirmă că la 1 noiembrie 2004 A.F.

se afla în locuința tatălui său A.E. În prezenta cauză a fost formulată o declarație de abținere de doamna judecător G.C., care a invocat cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 47 alin. (1) C. proc. pen., deoarece a făcut parte din completul de judecată care a pronunțat decizia penală nr. 319 din 18 octombrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Prin încheierea de ședință de la 9 aprilie 2008 dată în dosarul nr. 2579/104/2007 a fost admisă cererea de abținere și s-a stabilit că doamna judecător G.C. este incompatibilă și nu va participa la soluționarea cauzei care formează obiectul dosarului nr. 2579/104/2007. Prin rezoluția președintelui de secție s-a stabilit că la soluționarea dosarului nr. 2579/104/2007 va participa doamna judecător C.J., în locul doamnei judecător G.C.

La termenul de judecată de la 10 aprilie 2008, Înalta Curte, în vederea formării completului de judecată, a dispus amânarea cauzei la 8 mai 2008. La termenul de astăzi, apărătorul recurentului revizuient a arătat că recurentul solicită audierea tatălui victimei A.E., care a afirmat că nu este el autorul infracțiunii de omor. Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea cererii. Înalta Curte, deliberând, a respins, ca inadmisibilă, cererea de probatoriu formulată de recurentul revizuient condamnat, în raport cu posibilitatea efectuării de probe numai cu înscrisuri în calea ordinară de atac a recursului, cu care a fost investită instanța. Apărătorul recurentului revizuient, în concluziile orale, în dezbateri a lăsat la aprecierea instanței admiterea recursului, invocând temeiul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc.

pen., în susținerea căruia a arătat că nu s-au audiat ca martori persoanele care au transportat victima. Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat de recurentul revizuient condamnat, precum și poziția recurentului din ultimul cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. Recurentul revizuient condamnat a depus la dosar, după ultimul cuvânt și un set de înscrisuri ce se află la dosarul Înaltei Curți. De asemenea, prin R.G. a instanței supreme a fost înregistrat sub nr. 4267 la 8 mai 2008 un memoriu al părinților recurentului revizuient condamnat, aflat la dosarul Înaltei Curți. Examinând recursul declarat de recurentul revizuient condamnat C.E.l.

împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate, Înalta Curte apreciază recursul recurentului revizuient condamnat ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. În conținutul dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., legiuitorul a reglementat expres și limitativ cazurile de revizuire în sensul că revizuirea poate fi cerută când: - s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; - un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; - un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; - un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; - când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat instanța de apel a constatat că revizuientul a criticat modul de apreciere a probelor administrate cu ocazia judecării în fond a cauzei, acesta, neputând fi cenzurat în calea de atac extraordinară a revizuirii, motivele de revizuire, fiind prevăzute în mod expres de lege. Înalta Curte consideră că instanța de apel a făcut un examen propriu asupra cererii revizuientului condamnat, cât și a motivelor invocate de acesta în apel, respectiv asupra cererii de audiere a martorului A.E.

tatăl victimei, evidențiind faptul că acesta a fost ascultat, atât în cursul urmăririi penale, cât și de prima instanță, cu ocazia cercetării judecătorești, că pretinsul conflict dintre victimă și tatăl acestuia a fost o împrejurarea cunoscută de către instanțe, constatând că revizuientul a mai formulat o contestație în anulare și o cerere de revizuire, în care a invocat aceleași critici referitoare la nevinovăție și interpretarea greșită a probelor administrate în cauză, iar ambele cereri au fost respinse. De asemenea, Înalta Curte, în baza propriului examen asupra motivelor invocate, în recurs, de către recurentul revizuient condamnat C.E.l., actelor și lucrările dosarelor atașate prezentei cauze, înscrisurilor depuse, constată că, A.E.

a avut calitatea de parte civilă și a fost ascultat în cursul urmăririi penale, declarația acestuia, aflându-se la dosarul parchetului și a fost ascultat în aceeași calitate procesuală și în cursul cercetării judecătorești la Tribunalul Olt, declarația acestuia, aflându-se la dosarul nr. 6291/2004 al Tribunalului Olt, procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 1 noiembrie 2004 aflat la dosarul parchetului, raportul de constatare medico-legală și avizul acestuia se află la dosarul parchetului, așa încât acestea au fost cunoscute și avute în vedere de instanțele care s-au pronunțat, în cauză, iar aceleași aspecte, care au fost reiterate cu ocazia soluționării cererii de revizuire la instanța de fond și în apel, nu reprezintă fapte sau împrejurări noi, așa cum impune cazul de revizuire prevăzut la art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. Astfel, asupra apărărilor de constatare a nevinovăției revizuientului condamnat C.E.l. ce au fost invocate nu numai în primă instanță, cu ocazia judecării fondului cauzei, dar și în căile ordinare de atac, a apelului și respectiv a recursului, instanțele s-au pronunțat motivat asupra acestora, prin coroborarea probelor administrate. În raport cu cele arătate, Înalta Curte apreciază că instanța de apel a pronunțat o decizie legală și temeinică sub toate aspectele. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient condamnat C.E.l. împotriva deciziei penale nr. 23 din 11 februarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient condamnat C.E.I. împotriva deciziei penale nr. 23 din 11 februarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2008.