ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1602/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1602/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 222 din 20

decembrie 2007, Tribunalul Olt a

respins cererea de

revizuire formulată de condamnatul C.E.I.,

împotriva sentinței

penale nr. 98 din 26 aprilie 2005 pronunțată de

Tribunalul Olt, în dosarul nr. 6291/2004, ca nefondată.

A fost obligat revizuientul la 40 lei

cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea

situație de fapt:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, transmisă de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt cu adresa nr. 659/IH/2007, condamnatul

C.E.I. a exercitat calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva sentinței

penale nr. 98 din 26 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr.

629/2004.

S-a reținut că pentru același revizuient s-a formulat aceeași cale de

atac și de către părinții săi, cerere care a fost însușită de către acesta.

În motivarea cererii s-a invocat faptul că relațiile dintre victima

A.F. și tatăl acestuia nu erau normale, întrucât victima îi vindea lucrurile

din casă pentru a cumpăra băuturi alcoolice și faptul că nu sa clarificat dacă

victima s-a întâlnit sau nu cu tatăl său în noaptea de 31 octombrie - 1

noiembrie 2004 și dacă au avut sau nu vreo ceartă, sens în care s-a solicitat

ascultarea martorului C.F.

S-a mai arătat că raportat la actul constatator al decesului, ce

menționează un traumatism cranio-cerebral acut deschis trebuia să se aibă în

vedere drept cauză o lovitură cu un corp contondent și nu poate fi

exclusă intervenția unei a treia persoane,

deoarece chiar tatăl victimei ar fi

recunoscut că nu revizuientul l-ar

fi omorât pe fiul său și că are cunoștință de această persoană.

Revizuientul a mai făcut referire la

neconcordanțe în legătură cu ora

constatării decesului

victimei, cu referire la aprecierile tatălui victimei, dar și prin raportate la

procesul-verbal de constatare la fața locului; s-a mai făcut trimitere la

faptul că nu s-au clarificat elementele de fapt cu privire la natura și

apartenența petelor de pe pereții grupului sanitar în care s-a aflat

victima, precum și faptul că nu s-au ascultat ca

martori persoanele care au

transportat victima.

Instanța a constatat că motivele invocate de revizuient nu se

încadrează între cazurile cu caracter limitativ prevăzute de art. 394 alin.

(1), (2), (3) și (4) C. proc. pen., pentru admiterea în principiu a cererii.

Astfel, art. 394 alin. (1) lit. a) prin raportare la alin. (2) C. proc.

pen.

, se referă la descoperirea de fapte

sau împrejurări care nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei, dacă pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de

condamnare.

Din analiza dosarului a rezultat că elementele de fapt și de drept

invocate de revizuient nu îndeplinesc aceste

condiții, deoarece acestea au

fost avute în vedere cu ocazia judecării

în fond a cauzei și nu sunt de

natură să

dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare; argumentul

este acela

că elementele de fapt invocate de către revizuient sunt neconcludente cu

privire la consumarea infracțiunii și la calitatea de infractor a

revizuientului.

În concret, declarațiile martorilor R.G., D.D., D.N., C.L. și R.N. în

coroborare cu celelalte mijloace de probă au dovedit comiterea de acte de

violență ale

inculpatului împotriva

victimei, prin lovirea acesteia cu pumnii și picioarele,

inclusiv atunci

când a căzut pe covorul asfaltic, care au determinat decesul.

Pe de altă parte, s-a constatat din oficiu că motivele invocate de

revizuient nu se încadrează nici în celelalte cazuri prevăzute de art. 394

alin. (1) lit. b), c), d) și r) cu raportare la alin. (3) și (4) C. proc. pen.

În acest sens, s-a reținut că nu s-a dovedit comiterea infracțiunii de

mărturie mincinoasă de către martori sau experți

și nici nu s-a declarat fals

vreun înscris ce a constituit temei al

hotărârii de condamnare.

În plus, nu s-a dovedit comiterea de infracțiuni în legătură cu cauza

de către persoanele ce au fot membri ai completului de judecată, procuror sau

organ de cercetare penală.

În raport cu cele reținute, s-a apreciat ca neîntemeiată cererea de

reaudiere a celor doi martori R.G. și D.N. și s-a respins, ca neîntemeiată

cererea de revizuire, potrivit considerentelor de mai sus.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul, care, în

memoriul scris depus la dosar a făcut referire la probele administrate în cauză

și greșit interpretate de instanțele fondului; a solicitat în dovedirea cererii

audierea tatălui victimei.

Prin decizia penală nr. 23 din 11 februarie 2008 a Curții de Apel

Craiova, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2579/104/2007, a fost

respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul C.E.I. împotriva

sentinței penale nr. 222 din 20 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt,

în dosarul nr. 2579/104/2007.

A fost obligat apelantul condamnat la 110 lei cheltuieli judiciare

statului, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu apărător oficiu a

fost avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Avocați Craiova.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că sunt expres și

limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.,

cazurile de revizuire.

Din examinarea cererii s-a constatat că revizuientul a criticat modul

de apreciere a probelor administrate cu ocazia judecării în fond a cauzei;

or, această apreciere nu este cenzurabilă în

calea de atac extraordinară a

revizuirii, motivele de revizuire fiind,

astfel cum s-a arătat mai sus, prevăzute în mod expres de lege.

Numitul A.E., tatăl victimei A.F. a fost audiat, atât în timpul

urmăririi penale, cât și de prima instanță, cu ocazia judecării fondului

cauzei, iar din declarația sa a rezultat că nu cunoaște modul de săvârșire a

infracțiunii, găsindu-l decedat pe fiul său în casă.

Pretinsul conflict dintre victimă și

tatăl acestuia a fost avut în vedere

de instanțe, astfel

că reaudierea acestuia s-a privit ca neutilă soluționării cererii de față.

De altfel, s-a constatat că revizuientul

a mai formulat o contestație în

anulare și o cerere de

revizuire, prin care a invocat aceleași critici referitoare la nevinovăție și

interpretarea greșită a probelor administrate în cauză, ambele respinse.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a fost respins apelul, ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs

revizuientul condamnat C.E.l., fără a arăta în scris motivele.

La dosarul cauzei a fost depusă, după ce în prealabil a fost

înregistrată prin R.G. a instanței supreme sub nr.

8839 la

29 februarie 2008, o cerere formulată de recurentul revizuient

condamnat prin care solicita ca la primul termen acordat să fie citat și tatăl

victimei A.E., considerând că acesta ar fi autorul faptei, el fiind doar

suspect, în caz contrar nu va da curs motivelor de recurs. De asemenea,

recurentul a mai menționat că audierea martorului este necesară, deoarece

acesta și-a transportat la data de 31 octombrie 2004, ora 19,30, fiul la M.C.,

așa cum confirmă registrul de la morgă, iar rechizitoriul confirmă că la 1

noiembrie 2004 A.F. se afla în locuința tatălui său A.E.

În prezenta cauză a fost formulată o declarație de abținere de doamna

judecător G.C., care a invocat cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 47

alin. (1) C. proc. pen.,

deoarece a făcut

parte din completul de judecată care a pronunțat decizia

penală nr. 319

din 18 octombrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Prin încheierea de ședință de la 9 aprilie 2008 dată în dosarul nr.

2579/104/2007 a fost admisă cererea de abținere și

s-a stabilit că doamna

judecător G.C. este incompatibilă și nu va

participa la soluționarea cauzei care formează obiectul dosarului nr. 2579/104/2007.

Prin rezoluția președintelui de secție s-a stabilit că la soluționarea

dosarului nr. 2579/104/2007 va participa doamna judecător C.J., în locul

doamnei judecător G.C.

La termenul de judecată de la 10 aprilie 2008, Înalta Curte, în vederea

formării completului de judecată, a dispus amânarea cauzei la 8 mai 2008.

La termenul de astăzi, apărătorul

recurentului revizuient a arătat că

recurentul solicită

audierea tatălui victimei A.E., care a afirmat că nu este el autorul

infracțiunii de omor.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea cererii.

Înalta Curte, deliberând, a respins, ca inadmisibilă, cererea de

probatoriu formulată de recurentul revizuient condamnat, în raport cu

posibilitatea efectuării de probe numai cu înscrisuri în calea ordinară de atac

a recursului, cu care a fost investită instanța.

Apărătorul recurentului revizuient, în

concluziile orale, în dezbateri a

lăsat la aprecierea

instanței admiterea recursului, invocând temeiul prevăzut de art. 394 lit. a)

C. proc. pen., în susținerea căruia a

arătat

că nu s-au audiat ca martori persoanele care au transportat victima.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului

declarat de recurentul revizuient condamnat, precum și poziția recurentului din

ultimul cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a

prezentei decizii.

Recurentul revizuient condamnat a depus la dosar, după ultimul cuvânt

și un set de înscrisuri ce se află la dosarul Înaltei Curți. De asemenea, prin

R.G. a instanței supreme a fost

înregistrat

sub nr.  4267 la 8 mai 2008 un memoriu al părinților

recurentului revizuient condamnat, aflat la

dosarul Înaltei Curți.

Examinând recursul declarat de recurentul revizuient condamnat C.E.l.

împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate, Înalta

Curte apreciază recursul recurentului revizuient condamnat ca fiind nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta.

În conținutul dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., legiuitorul a

reglementat expres și limitativ cazurile de revizuire în sensul că revizuirea

poate fi cerută când:

- s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de

instanță la soluționarea cauzei;

- un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de

mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se

cere;

- un înscris care a servit ca temei al

hotărârii a cărei revizuire se

cere a fost declarat fals;

- un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana

care a efectuat acte de cercetare penală a comis o

infracțiune în

legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

- când două sau mai multe hotărâri

judecătorești definitive nu se

pot concilia.

Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat instanța de

apel a constatat că revizuientul a criticat modul de apreciere a probelor

administrate cu ocazia judecării în fond a cauzei, acesta, neputând fi cenzurat

în calea de atac extraordinară a revizuirii, motivele de revizuire, fiind

prevăzute în mod expres de lege.

Înalta Curte consideră că instanța de apel

a făcut un examen propriu

asupra cererii revizuientului

condamnat, cât și a motivelor invocate de acesta în apel, respectiv asupra

cererii de audiere a martorului A.E. tatăl victimei, evidențiind faptul că

acesta a fost ascultat, atât în cursul urmăririi penale, cât și de prima

instanță, cu ocazia cercetării judecătorești, că pretinsul conflict dintre

victimă și tatăl acestuia a fost o împrejurarea cunoscută de către instanțe,

constatând că revizuientul a mai formulat o contestație în anulare și o cerere

de revizuire, în care a invocat aceleași critici referitoare la nevinovăție și

interpretarea greșită a probelor administrate în cauză, iar ambele cereri au

fost respinse.

De asemenea, Înalta Curte, în baza propriului examen asupra motivelor

invocate, în recurs, de către recurentul revizuient condamnat C.E.l., actelor

și lucrările dosarelor atașate prezentei cauze, înscrisurilor depuse, constată

că, A.E. a avut calitatea de parte civilă și a fost ascultat în cursul

urmăririi penale, declarația acestuia, aflându-se la dosarul parchetului și a

fost ascultat în aceeași calitate procesuală și în cursul cercetării

judecătorești la Tribunalul Olt, declarația acestuia, aflându-se la dosarul nr.

6291/2004 al Tribunalului Olt, procesul-verbal de cercetare la fața locului

întocmit la data de 1 noiembrie 2004 aflat la dosarul parchetului, raportul de

constatare medico-legală și avizul acestuia se află la dosarul parchetului, așa

încât acestea au fost cunoscute și avute în vedere de

instanțele care s-au pronunțat, în cauză, iar aceleași aspecte, care au

fost

reiterate cu ocazia soluționării cererii de revizuire la instanța

de fond și în apel, nu reprezintă fapte sau împrejurări noi, așa cum impune

cazul de revizuire prevăzut la art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Astfel, asupra apărărilor de constatare a nevinovăției revizuientului

condamnat C.E.l. ce au fost invocate nu numai în primă instanță, cu ocazia

judecării fondului cauzei, dar și în căile ordinare de atac, a apelului și

respectiv a recursului, instanțele s-au pronunțat motivat

asupra acestora, prin coroborarea probelor

administrate.

În raport cu cele arătate, Înalta Curte

apreciază că instanța de apel a

pronunțat o decizie legală și temeinică sub toate aspectele.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de

recurentul revizuient condamnat C.E.l. împotriva

deciziei penale nr. 23 din 11 februarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția

penală.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga

recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care

suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient

condamnat C.E.I. împotriva deciziei penale nr. 23 din

11 februarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai

2008.