- Dosarul nr.
- 1328/98/2008
- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția penală
- Data
- 9 octombrie 2009
Decizia nr. 3183/2009 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 1328/98/2008 — recurs împotriva sentinței nr. 936/2008 a Tribunalului Ialomița
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 936 din data de 18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița s-au dispus următoarele: În baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) - 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul O.V.N., fiul lui Ș. și O., născut la data de 19 mai 1972 în municipiul Slobozia, jud. Ialomița, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. În baza art. 86 1 - 86 2 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani și încredințează Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița supravegherea respectării măsurilor și executării obligațiilor impuse inculpatului.
A pus în vedere inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 lit. a) - d) C. pen., și anume: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență. A obligat inculpatul ca, pe aceeași perioadă să desfășoare o activitate utilă. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. Face aplicarea art. 71 și 64 lit. a) - cu excepția dreptului de a alege și lit. b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. A obligat inculpatul către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București la plata sumei de 3622,27 RON despăgubiri civile, cu dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la 1000 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: În ziua de 6 martie 2004, în jurul orelor 12 00 - 13 00 , la domiciliul lui O.Ș.
și O. au sosit finii acestora D.V. și soția sa D.I., aceștia fiind primiți în camera din spate, unde ei locuiau, în apropierea atelierului. Cei patru au servit împreună masa de prânz, după care victima și martorul D.V. s-au deplasat în atelierul de tâmplărie pentru a ascuți niște burghie, însă nu au reușit să facă acest lucru, întrucât după pornirea polizorului, acesta s-a oprit datorită întreruperii furnizării energiei electrice. Victima i-a relatat martorului că fiul său O.V.N. le-a întrerupt curentul, spunându-i și că aceste fapte se repetă destul de des. În atare situație, martorul D.V. împreună cu soția au plecat de la domiciliul soților O., asigurându-l pe O.Ș. că va încerca să-l ajute în rezolvarea acestor neînțelegeri cu fiul său, informându-i pe fiica și ginerele victimei (soții D.M.
și I.). După plecarea familiei D., este posibil ca, inițial, să fi fost liniște, întrucât soția O.O. a rămas în casă la televizor, victima în curte sau în atelier iar inculpatul O.V.N., care fusese la biserică, a stat în camera sa. La un moment dat, înainte de orele 17 00 (când a fost sesizat Serviciul de Ambulanță) între victimă și inculpat a avut loc o discuție, probabil în contradictoriu, legată chiar de întreruperea energiei electrice, discuție care a degenerat spontan în cele din urmă, întrucât inculpatul l-a agresat pe tatăl său aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona facială și nu numai. În urma unei lovituri aplicate de inculpat victimei în zona ochiului drept, acesta s-a dezechilibrat și a căzut lovindu-se inițial cu capul de doi „dulapi” (bucăți de lemn) rezemați de perete, după care și de aleea cimentuită care se afla în acea zonă, ca urmare a căderii din picioare.
Victima a fost internată de urgență la Spitalul Slobozia - Secția UPU la ora 17 45 , cu diagnosticul traumatism cranio-cerebral deschis comă grad I-II, fiind în aceea zi transferată la Spitalul Clinic de Urgență București, secția neurochirurgie. La data de 10 martie 2004, victima a decedat în spital după ce a suferit mai multe intervenții chirurgicale. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul O.V.N. În motivele de apel, sentința a fost criticată sub următoarele aspecte: Astfel, prima instanță a stabilit exact că între tată și fiu, conflictele se nășteau datorită stării de irascibilitate în care ajungea primul ca urmare a consumului excesiv de alcool. În cursul acestor scene, victima se manifesta printr-o atitudine zgomotoasă, asiduitate în tracasarea psihică și violentarea fizică a inculpatului.
Datorită „circului" făcut de victimă cu aceste ocazii, scandalurile din această familiei nu puteau scăpa atenției vecinilor lor. În contrast cu această constatare corectă a primei instanțe, faptul că în data de 6 martie 2004, în curtea familiei O. nu se percepe nici un zgomot, rămâne fără relevanță în opinia instanței fondului, care ar fi trebuit să se îndoiască de existența unui conflict care să se fi terminat cu moartea violentă a victimei. Deja convinsă că apelantul inculpat O.V.N. și-a ucis tatăl, Tribunalul Ialomița trece peste altă contradicție logică cuprinsă în motivarea soluției.
În concluzie: deși victima aflată în abstinență alcoolică nu mai genera certuri cu fiul său, că în data de 6 martie 2004 nu s-a auzit nici un scandal din curtea acestei familii, că inculpatul nefiind stângaci nu putea lovi victima în ochiul drept, că aceasta a căzut lângă atelierul în care ținea sticle de băutură aduse de unii clienți, că toți martorii afirmă că inculpatul se izolase de tatăl său, tocmai pentru a evita conflicte cu acesta, că un frate al său, la fel ca și victima din cauză, alcoolic cronic, a murit căzând în urma unei sincope, că însăși victima a mai căzut în câteva rânduri, rămâne aservită părerii preconcepute că dacă între cei doi a existat o relație violentă, atunci cauza morții nu poate reprezenta decât deznodământul acesteia.
Prin Decizia penală nr. 44 din data de 3 martie 2009 Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.V.N. împotriva Sentinței penale nr. 936 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția penală, în Dosarul nr. 1328/98/2008. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut că inculpatul O.V.N. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prev. și ped. de disp. art. 183 C. pen. Examinând legalitatea și temeinicia soluțiilor primei instanțe și ale Curții de Apel București, secția I penală, atât prin prisma motivului de recurs invocat, prev. de disp. art. 385 9 pct. 18 C. proc.
pen., s-a comis o gravă eroare, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri de condamnare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente: În cauza dedusă judecății, după efectuarea cercetării judecătorești, pe baza analizei coroborate a probatoriilor administrate, instanța a ajuns la concluzia că, deși nu recunoaște, inculpatul este autorul faptei fiind vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Sunt certe o serie de date relevante privind activitatea victimei în ziua de 6 martie 2004, starea sănătății sale și relația cu inculpatul. Astfel:
Este cert că victima se afla într-o perioadă de abstinență, că nu mai bea de circa trei săptămâni și cu toate acestea nu era încurajat în demersul său de către inculpat, care a recunoscut că relațiile dintre el și tatăl său nu se schimbaseră.
În ziua respectivă, victima nu avea pe față urme de lovituri aplicate anterior, avea mersul echilibrat, situație confirmată de martorii O.O., D.V., Z.D., C.I.
Singurele persoane care i-au vizitat pe victimă și soția O.O. au fost martorul D.V. și soția sa, alte persoane nefiind posibil să pătrundă în curtea familiei O., poarta fiind tot timpul încuiată. În legătură cu acest aspect sunt probe la dosar (declarația inculpatului, a martorilor O.O. D.M., A.A., O.N.) care susțin că inculpatul încuia poarta tocmai în scopul monitorizării activității tatălui, respectiv pentru a nu ajunge la atelier clienți cu care acesta să bea.
Este reală discuția dintre victimă și martorul D.V., în atelierul de tâmplărie în sensul că victima i s-a plâns că fiul său îi întrerupe curentul electric la atelier, O.Ș. fiind convins că inculpatul este cel care în acel moment întrerupsese energia electrică, situație confirmată în declarația dată de martor la urmărirea penală. Revenirile martorului D.V. asupra declarației dată inițial legat de acest aspect, nu sunt justificate încât nu vor fi luate în seamă. Indiferent dacă martorul a constatat sau nu întreruperea energiei electrice, este cert că O.Ș. s-a plâns martorului despre acest aspect, fiind convins că inculpatul îl șicanează prin această manevră în acel moment deși nu mai băuse de mai mult timp.
Este relevantă declarația martorei I.D., vecină cu familia O., care în ziua respectivă aflându-se în grădină, în apropierea gardului, ar fi auzit o bufnitură și imediat după aceea strigătul martorei O.O. țipând "Aoleu, Viorele”. Această martoră a povestit cele auzite fiului său D.G., precum martorei A.A., aceasta din urmă înțelegând de la I.D. că numita O.O. a fost de față la incidentul dintre cei doi cerându-i inculpatului să nu-și mai lovească tatăl că-l omoară. Toate aceste aspecte, combat susținerile apărării în sensul că nu sunt dovezi certe că în data de 6 martie 2004 ar fi avut loc un incident între cei doi. Referirile apărării la faptul că inculpatul nu este stângaci pentru a lovi zona ochiului drept al victimei sunt irelevante, atât cât timp cât nu se cunoaște în ce poziții s-au aflat cei doi în momentul agresiunii, singura certitudine fiind lovirea în figură și în alte zone ale corpului (cum rezultă din examinarea cadavrului victimei), dezechilibrarea victimei, urmată de lovirea de dulapii de lemn și apoi de aleea cimentată de jos. Nici scenariul apărării în sensul că, în ipoteza declanșării unui conflict între cei doi, acesta s-ar fi putut petrece doar în ușa camerei inculpatului, unde trebuia să fi căzut victima nu-și găsește rațiunea. Apărarea omite faptul că, în acea perioadă inculpatul nu mai consuma băuturi alcoolice de mai mult timp și nu mai era violent ca altădată, încât să pătrundă în camera inculpatului, astfel de incidente petrecându-se anterior doar pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, ceea ce nu mai era cazul la acea dată. Este posibil ca martora O.O., în calitate de mamă a inculpatului, deși a fost de față la incident, cum susține martora I.D., să nu accepte situația de a declara împotriva fiului său. De altfel, testată la poligraf, s-a dovedit că aceasta nu a răspuns sincer la întrebările relevante puse, rezultând reacții specifice comportamentului simulat. Poziția subiectivă a membrilor familiei (martorii O.O., D.M., D.I.) este evidentă mai ales în declarațiile date la instanță, când aduc pentru prima dată în discuție (după ce la urmărirea penală nu au relatat) faptul că ar fi găsit în atelierul de tâmplărie o sticlă cu băutură golită mai mult de 1/2, acreditând astfel ideea că în ziua respectivă victima ar fi consumat alcool, deși era sub tratament. Aceste declarații vin în contradicție cu declarația martorului D.V., care a relatat că victima nu a băut la masă ori în atelier și nu a văzut nicio sticlă de băutură în atelier. Pe declarațiile date de rudele mai sus-menționate (mamă, soră, cumnat) și de martora O.N. se bazează apărarea inculpatului în sensul că, în ziua respectivă, după consumarea de băuturi alcoolice, victima ar fi putut face o sincopă, s-a dezechilibrat cu consecința lovirii de dulapii de lemn și apoi a căderii cu capul de ciment. Nici această apărare a inculpatului nu poate fi primită fiind combătută de probe științifice, respectiv de constatările medico-legale și avizele Comisiei de Avizare și Control din cadrul I.N.M.L. București. Astfel, raportul medico-legal de necropsie relevă multiple echimoze faciale și pe membre, infiltrate sanguine mandibulare în țesutul subcutanat, leziuni pe care inculpatul nu le poate explica, în condițiile în care, martorul D.V. a declarat că, la ora 15 00 când el a plecat de la locuința victimei, aceasta nu avea nici o leziune în zona feței. De asemenea, completarea la raportul medico-legal de necropsie întocmit de I.N.M.L. la 5 noiembrie 2007, concluzionează că: - este exclus ca leziunile traumatice faciale să fi fost produse în urmă cu trei săptămâni anterior datei de 6 martie 2004; - este exclusă apariția echimozei periorbitare drepte ca efect secundar al intervențiilor chirurgicale, și nu se poate exclude producerea leziunilor traumatice prezentate de O.Ș. în două momente diferite, respectiv lovirea activă în regiunea facială și apoi - prin cădere simplă cu impact cranian occipital drept, după circa 10 - 12 ore de la momentul lovirii active. Din oficiu, instanța constatând că ultimul raport completator din 6 noiembrie 2007 nu este avizat, a solicitat punctul de vedere al Comisiei de Avizare și Control din cadrul I.N.M.L. în răspunsul acesteia, făcându-se următoarele precizări: - leziunile traumatice cranio-cerebrale care au dus la deces sunt cu cea mai mare probabilitate consecința căderii heteropropulsate rezultate din lovirea regiunii faciale. Amploarea și gravitatea leziunilor cranio-cerebrale tanatogeneratoare nu se puteau produce printr-o cădere simplă ci numai printr-o cădere propulsată. Aceste precizări sunt mai mult decât lămuritoare sub aspectul modului de producere al leziunilor; în cauză, căderea heteropropulsată presupune lovirea victimei în zona feței și în alte zone ale corpului, dezechilibrarea acesteia și lovirea de dulapii de lemn, urmată de lovirea de plan dur cu impact cranian occipital drept, ce a condus la fractură craniană și în final la decesul victimei. Acest raționament exclude apărarea inculpatului privind căderea simplă urmare a sincopei datorată consumului de băuturi alcoolice, dezechilibrarea victimei urmată de lovire și cădere de plan dur. În contextul probator administrat mai sus, dacă ținem seama de faptul că este exclusă prezența vreunei alte persoane în curtea victimei, de declarațiile martorilor care au prezentat situația conflictuală existentă între inculpat și victimă, ce s-a manifestat inclusiv în data de 6 martie 2004, precum și de rezultatul constatărilor medico-legale efectuate de I.N.M.L. și avizelor Comisiei de Avizare și Control din cadrul I.N.M.L., ajungem la concluzia că inculpatul este autorul agresiunii asupra victimei, care a condus la dezechilibrarea acesteia și lovirea cu capul, atât de dulapii de lemn rezemați de peretele atelierului cât și de aleea de ciment. Pentru aceste motiv, urmează ca în baza disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul O.V.N. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.V.N. împotriva Deciziei penale nr. 44 din 3 martie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2009.