ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3183/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3183/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 936 din data de 18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul

Ialomița s-au dispus următoarele:

În baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) -

76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul O.V.N., fiul lui Ș. și O., născut

la data de 19 mai 1972 în municipiul Slobozia, jud. Ialomița, la pedeapsa de 3

ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte.

În baza art. 86

1

- 86

2

C. pen., a

dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen

de încercare de 6 ani și încredințează Serviciului de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Ialomița supravegherea respectării măsurilor și executării

obligațiilor impuse inculpatului.

A pus în vedere inculpatului ca pe durata termenului de

încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 lit. a) -

d) C. pen., și anume:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și

întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate

mijloacele de existență.

A obligat inculpatul ca, pe aceeași perioadă să desfășoare o

activitate utilă.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

Face aplicarea art. 71 și 64 lit. a) - cu excepția dreptului

de a alege și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea

pedepsei accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de

probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în

Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

A obligat inculpatul către partea civilă Spitalul Clinic de

Urgență București la plata sumei de 3622,27 RON despăgubiri civile, cu dobânda

legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la

achitarea integrală a debitului.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la

1000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut

următoarele:

În ziua de 6 martie 2004, în jurul orelor 12

00

-

13

00

, la domiciliul lui O.Ș. și O. au sosit finii acestora D.V. și

soția sa D.I., aceștia fiind primiți în camera din spate, unde ei locuiau, în

apropierea atelierului.

Cei patru au servit împreună masa de prânz, după care

victima și martorul D.V. s-au deplasat în atelierul de tâmplărie pentru a

ascuți niște burghie, însă nu au reușit să facă acest lucru, întrucât după

pornirea polizorului, acesta s-a oprit datorită întreruperii furnizării

energiei electrice.

Victima i-a relatat martorului că fiul său O.V.N. le-a

întrerupt curentul, spunându-i și că aceste fapte se repetă destul de des.

În atare situație, martorul D.V. împreună cu soția au plecat

de la domiciliul soților O., asigurându-l pe O.Ș. că va încerca să-l ajute în

rezolvarea acestor neînțelegeri cu fiul său, informându-i pe fiica și ginerele

victimei (soții D.M. și I.).

După plecarea familiei D., este posibil ca, inițial, să fi

fost liniște, întrucât soția O.O. a rămas în casă la televizor, victima în

curte sau în atelier iar inculpatul O.V.N., care fusese la biserică, a stat în

camera sa.

La un moment dat, înainte de orele 17

00

(când a

fost sesizat Serviciul de Ambulanță) între victimă și inculpat a avut loc o

discuție, probabil în contradictoriu, legată chiar de întreruperea energiei

electrice, discuție care a degenerat spontan în cele din urmă, întrucât

inculpatul l-a agresat pe tatăl său aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii și

picioarele în zona facială și nu numai.

În urma unei lovituri aplicate de inculpat victimei în zona

ochiului drept, acesta s-a dezechilibrat și a căzut lovindu-se inițial cu capul

de doi „dulapi” (bucăți de lemn) rezemați de perete, după care și de aleea

cimentuită care se afla în acea zonă, ca urmare a căderii din picioare.

Victima a fost internată de urgență la Spitalul Slobozia -

Secția UPU la ora 17

45

, cu diagnosticul traumatism cranio-cerebral

deschis comă grad I-II, fiind în aceea zi transferată la Spitalul Clinic de

Urgență București, secția neurochirurgie.

La data de 10 martie 2004, victima a decedat în spital după

ce a suferit mai multe intervenții chirurgicale.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul O.V.N.

În motivele de apel, sentința a fost criticată sub

următoarele aspecte:

Astfel, prima instanță a stabilit exact că între tată și

fiu, conflictele se nășteau datorită stării de irascibilitate în care ajungea

primul ca urmare a consumului excesiv de alcool. În cursul acestor scene,

victima se manifesta printr-o atitudine zgomotoasă, asiduitate în tracasarea

psihică și violentarea fizică a inculpatului. Datorită „circului" făcut de

victimă cu aceste ocazii, scandalurile din această familiei nu puteau scăpa

atenției vecinilor lor.

În contrast cu această constatare corectă a primei instanțe,

faptul că în data de 6 martie 2004, în curtea familiei O. nu se percepe nici un

zgomot, rămâne fără relevanță în opinia instanței fondului, care ar fi trebuit

să se îndoiască de existența unui conflict care să se fi terminat cu moartea

violentă a victimei.

Deja convinsă că apelantul inculpat O.V.N. și-a ucis tatăl,

Tribunalul Ialomița trece peste altă contradicție logică cuprinsă în motivarea

soluției.

În concluzie: deși victima aflată în abstinență alcoolică nu

mai genera certuri cu fiul său, că în data de 6 martie 2004 nu s-a auzit nici

un scandal din curtea acestei familii, că inculpatul nefiind stângaci nu putea

lovi victima în ochiul drept, că aceasta a căzut lângă atelierul în care ținea

sticle de băutură aduse de unii clienți, că toți martorii afirmă că inculpatul

se izolase de tatăl său, tocmai pentru a evita conflicte cu acesta, că un frate

al său, la fel ca și victima din cauză, alcoolic cronic, a murit căzând în urma

unei sincope, că însăși victima a mai căzut în câteva rânduri, rămâne aservită

părerii preconcepute că dacă între cei doi a existat o relație violentă, atunci

cauza morții nu poate reprezenta decât deznodământul acesteia.

Prin Decizia penală nr. 44 din data de 3 martie 2009 Curtea

de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpatul O.V.N. împotriva Sentinței penale nr. 936 din 18 decembrie 2008

pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția penală, în Dosarul nr. 1328/98/2008.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut

că inculpatul O.V.N. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de lovituri

cauzatoare de moarte, prev. și ped. de disp. art. 183 C. pen.

Examinând legalitatea și temeinicia soluțiilor primei

instanțe și ale Curții de Apel București, secția I penală, atât prin prisma

motivului de recurs invocat, prev. de disp. art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen., s-a comis o gravă eroare, având drept consecință pronunțarea unei

hotărâri de condamnare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

recursul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauza dedusă judecății, după efectuarea cercetării

judecătorești, pe baza analizei coroborate a probatoriilor administrate,

instanța a ajuns la concluzia că, deși nu recunoaște, inculpatul este autorul

faptei fiind vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în

judecată.

Sunt certe o serie de date relevante privind activitatea

victimei în ziua de 6 martie 2004, starea sănătății sale și relația cu

inculpatul.

Astfel:

abstinență, că nu mai bea de circa trei săptămâni și cu toate acestea nu era

încurajat în demersul său de către inculpat, care a recunoscut că relațiile

dintre el și tatăl său nu se schimbaseră.

lovituri aplicate anterior, avea mersul echilibrat, situație confirmată de

martorii O.O., D.V., Z.D., C.I.

O.O. au fost martorul D.V. și soția sa, alte persoane nefiind posibil să

pătrundă în curtea familiei O., poarta fiind tot timpul încuiată.

În legătură cu acest aspect sunt probe la dosar (declarația

inculpatului, a martorilor O.O. D.M., A.A., O.N.) care susțin că inculpatul

încuia poarta tocmai în scopul monitorizării activității tatălui, respectiv

pentru a nu ajunge la atelier clienți cu care acesta să bea.

atelierul de tâmplărie în sensul că victima i s-a plâns că fiul său îi

întrerupe curentul electric la atelier, O.Ș. fiind convins că inculpatul este

cel care în acel moment întrerupsese energia electrică, situație confirmată în

declarația dată de martor la urmărirea penală.

Revenirile martorului D.V. asupra declarației dată inițial

legat de acest aspect, nu sunt justificate încât nu vor fi luate în seamă.

Indiferent dacă martorul a constatat sau nu întreruperea

energiei electrice, este cert că O.Ș. s-a plâns martorului despre acest aspect,

fiind convins că inculpatul îl șicanează prin această manevră în acel moment

deși nu mai băuse de mai mult timp.

familia O., care în ziua respectivă aflându-se în grădină, în apropierea

gardului, ar fi auzit o bufnitură și imediat după aceea strigătul martorei O.O.

țipând "Aoleu, Viorele”.

Această martoră a povestit cele auzite fiului său D.G.,

precum martorei A.A., aceasta din urmă înțelegând de la I.D. că numita O.O. a

fost de față la incidentul dintre cei doi cerându-i inculpatului să nu-și mai

lovească tatăl că-l omoară.

Toate aceste aspecte, combat susținerile apărării în sensul

că nu sunt dovezi certe că în data de 6 martie 2004 ar fi avut loc un incident

între cei doi.

Referirile apărării la faptul că inculpatul nu este stângaci

pentru a lovi zona ochiului drept al victimei sunt irelevante, atât cât timp

cât nu se cunoaște în ce poziții s-au aflat cei doi în momentul agresiunii,

singura certitudine fiind lovirea în figură și în alte zone ale corpului (cum

rezultă din examinarea cadavrului victimei), dezechilibrarea victimei, urmată

de lovirea de dulapii de lemn și apoi de aleea cimentată de jos.

Nici scenariul apărării în sensul că, în ipoteza declanșării

unui conflict între cei doi, acesta s-ar fi putut petrece doar în ușa camerei

inculpatului, unde trebuia să fi căzut victima nu-și găsește rațiunea. Apărarea

omite faptul că, în acea perioadă inculpatul nu mai consuma băuturi alcoolice

de mai mult timp și nu mai era violent ca altădată, încât să pătrundă în camera

inculpatului, astfel de incidente petrecându-se anterior doar pe fondul

consumului exagerat de băuturi alcoolice, ceea ce nu mai era cazul la acea

dată.

Este posibil ca martora O.O., în calitate de mamă a

inculpatului, deși a fost de față la incident, cum susține martora I.D., să nu

accepte situația de a declara împotriva fiului său.

De altfel, testată la poligraf, s-a dovedit că aceasta nu a

răspuns sincer la întrebările relevante puse, rezultând reacții specifice

comportamentului simulat.

Poziția subiectivă a membrilor familiei (martorii O.O.,

D.M., D.I.) este evidentă mai ales în declarațiile date la instanță, când aduc

pentru prima dată în discuție (după ce la urmărirea penală nu au relatat) faptul

că ar fi găsit în atelierul de tâmplărie o sticlă cu băutură golită mai mult de

1/2, acreditând astfel ideea că în ziua respectivă victima ar fi consumat

alcool, deși era sub tratament.

Aceste declarații vin în contradicție cu declarația

martorului D.V., care a relatat că victima nu a băut la masă ori în atelier și

nu a văzut nicio sticlă de băutură în atelier.

Pe declarațiile date de rudele mai sus-menționate (mamă,

soră, cumnat) și de martora O.N. se bazează apărarea inculpatului în sensul că,

în ziua respectivă, după consumarea de băuturi alcoolice, victima ar fi putut

face o sincopă, s-a dezechilibrat cu consecința lovirii de dulapii de lemn și

apoi a căderii cu capul de ciment.

Nici această apărare a inculpatului nu poate fi primită

fiind combătută de probe științifice, respectiv de constatările medico-legale

și avizele Comisiei de Avizare și Control din cadrul I.N.M.L. București.

Astfel, raportul medico-legal de necropsie relevă multiple

echimoze faciale și pe membre, infiltrate sanguine mandibulare în țesutul

subcutanat, leziuni pe care inculpatul nu le poate explica, în condițiile în

care, martorul D.V. a declarat că, la ora 15

00

când el a plecat de

la locuința victimei, aceasta nu avea nici o leziune în zona feței.

De asemenea, completarea la raportul medico-legal de

necropsie întocmit de I.N.M.L. la 5 noiembrie 2007, concluzionează că:

- este exclus ca leziunile traumatice faciale să fi fost

produse în urmă cu trei săptămâni anterior datei de 6 martie 2004;

- este exclusă apariția echimozei periorbitare drepte ca

efect secundar al intervențiilor chirurgicale, și nu se poate exclude

producerea leziunilor traumatice prezentate de O.Ș. în două momente diferite,

respectiv lovirea activă în regiunea facială și apoi - prin cădere simplă cu

impact cranian occipital drept, după circa 10 - 12 ore de la momentul lovirii

active.

Din oficiu, instanța constatând că ultimul raport

completator din 6 noiembrie 2007 nu este avizat, a solicitat punctul de vedere

al Comisiei de Avizare și Control din cadrul I.N.M.L. în răspunsul acesteia,

făcându-se următoarele precizări:

- leziunile traumatice cranio-cerebrale care au dus la deces

sunt cu cea mai mare probabilitate consecința căderii heteropropulsate

rezultate din lovirea regiunii faciale. Amploarea și gravitatea leziunilor

cranio-cerebrale tanatogeneratoare nu se puteau produce printr-o cădere simplă

ci numai printr-o cădere propulsată.

Aceste precizări sunt mai mult decât lămuritoare sub

aspectul modului de producere al leziunilor; în cauză, căderea heteropropulsată

presupune lovirea victimei în zona feței și în alte zone ale corpului,

dezechilibrarea acesteia și lovirea de dulapii de lemn, urmată de lovirea de

plan dur cu impact cranian occipital drept, ce a condus la fractură craniană și

în final la decesul victimei.

Acest raționament exclude apărarea inculpatului privind

căderea simplă urmare a sincopei datorată consumului de băuturi alcoolice,

dezechilibrarea victimei urmată de lovire și cădere de plan dur.

În contextul probator administrat mai sus, dacă ținem seama

de faptul că este exclusă prezența vreunei alte persoane în curtea victimei, de

declarațiile martorilor care au prezentat situația conflictuală existentă între

inculpat și victimă, ce s-a manifestat inclusiv în data de 6 martie 2004,

precum și de rezultatul constatărilor medico-legale efectuate de I.N.M.L. și

avizelor Comisiei de Avizare și Control din cadrul I.N.M.L., ajungem la

concluzia că inculpatul este autorul agresiunii asupra victimei, care a condus

la dezechilibrarea acesteia și lovirea cu capul, atât de dulapii de lemn

rezemați de peretele atelierului cât și de aleea de ciment.

Pentru aceste motiv, urmează ca în baza disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă, ca nefondat, recursul formulat de

inculpatul O.V.N.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

O.V.N. împotriva Deciziei penale nr. 44 din 3 martie 2009 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2009.