ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3928/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 117 din 4 martie 2009 a Tribunalului Dolj, inculpatul G.G.  a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., iar în baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani, stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen.

În baza art., 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatului i s-au stabilit următoarele obligații:

- să se prezinte la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile D.L. și D.A. și a fost obligat inculpatul la câte 3.000 RON către fiecare dintre părțile civile D.L.L. și D.A., reprezentând despăgubiri civile și la câte 2.000 RON, către fiecare dintre părțile civile reprezentând daune morale.

S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C.U. Craiova și obligă inculpatul la plata sumei de 1.362,47 RON despăgubiri civile către această parte civilă, reactualizată până la data plății respective a debitului.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1.200 RON cheltuieli judiciare statului, din care, 700 RON reprezentând cheltuieli la urmărirea penală.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în ziua de 11 iulie 2007, aflându-se într-un bar, inculpatul a consumat băuturi alcoolice împreună cu prietenul său D.Ș., ambii devenind în stare de ebrietate.

În jurul orei 17.00 - 18,00, în local a venit soția inculpatului care i-a lovit pe amândoi cu bățul unui mop. Victima D.Ș. a insultat-o, împrejurare în care inculpatul a lovit-o cu pumnul în față. Victima a căzut pe spate și s-a lovit cu capul de betonul pardoselei, intrând în comă.

În ziua de 15 iulie 2007, victima D.Ș., în vârstă de 59 de ani, a decedat în spital.

Din raportul de constatare medico-legală din 25 oct. 2007 întocmit de I.M.L. Craiova rezultă că moartea victimei a fost violentă; ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii urmare a hemoragiei și dilacerării meningo-cerebrale consecința unui TCC cu fractură de boltă craniană.

Leziunile s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure (lovire urmată de cădere pe o suprafață dură neregulată). Între leziuni și deces există o legătură de cauzalitate directă necondiționată.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare a locului faptei, planșe fotografice, acte medico-legale, declarațiile martorilor B.Ș.D., M.M.F., M.I., G.Ș., declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul G.G.

Parchetul a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.

S-a susținut că în mod greșit nu s-a dispus deducerea perioadei de arest preventiv a inculpatului de la 25 iulie 2007 la 30 iulie 2007, încălcându-se astfel disp. art. 887 C. pen. și 350 C. proc. pen.

S-a criticat și modul de individualizare a pedepsei, dispozițiile art. 74 și 76 precum și art. 86

1

C. pen. fiind reținute în mod neoportun, cu consecința stabilirii unei pedepse prea blânde în raport cu gravitatea faptei comise.

Inculpatul a criticat greșita individualizare a pedepsei, apreciind-o ca fiind prea aspră, precum și cuantumul despăgubirilor civile prea mare la care a fost obligat, ca și cel al daunelor morale care nu se justifică a fi acordate.

Prin Decizia penală nr. 123 din 28 mai 2009, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și a desființat sentința atacată în ce privește latura penală.

Au fost înlăturate dispozițiile art. 86

1

și urm. C. pen. și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 C. pen.

Din durata pedepsei aplicate s-a dedus perioada arestării preventive de la 25 iulie 2007 la 30 iulie 2007.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către părțile civile D.L.L. și D.A., reprezentând onorariul avocatului și la plata sumei de 230 RON cheltuieli judiciare către stat din care 200 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

În termen legal, împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul G.G., solicitând menținerea hotărârii primei instanțe.

S-a arătat că în cauză este justificată aplicarea atât a circumstanțelor atenuante, cât și a dispozițiilor art. 86

1

C. pen., având în vedere caracterizarea inculpatului și împrejurarea că acesta a încercat să despăgubească părțile civile cu tot ce s-a dispus prin hotărâre judecătorească.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând o încadrare juridică legală și temeinică infracțiunii comise de acesta.

Instanța de apel a pronunțat o hotărâre netemeinică în ceea ce privește individualizarea pedepselor principale și accesorii aplicate inculpatului.

Astfel, Curtea de Apel Craiova a apreciat ca inadecvată modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanța de fond, în raport de gravitatea faptei, modus operandi și condițiile concrete în care a fost săvârșită aceasta.

Au mai fost invocate dispozițiile art. 52 din C. pen., arătându-se că prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

În raport de cele arătate mai sus și de criteriile generale de individualizare, Curtea de Apel a arătat că este evident că finalitatea dispozițiilor art. 52 din C. pen. nu poate fi realizată decât prin executarea pedepsei de către inculpat în regim de detenție.

Înalta Curte constată că motivarea soluției adoptate de către instanța de apel apare ca fiind corectă în termeni teoretici, dar argumentele prezentate nu se pliază pe situația de fapt a cauzei, constituindu-se într-o abordare exclusiv doctrinară a modului de individualizare a pedepsei, fără să fie aplicată și aplicabilă cazului în speță.

În concret, situația de fapt se rezumă la împrejurarea în care cei doi bărbați, prieteni vechi, beau împreună și ajung în stare de ebrietate, moment în care soția unuia dintre ei apare în local și îi lovește pe amândoi cu coada unei mături. Cel care nu este soțul, are reacția spontană de a riposta, insultând-o pe agresoare. Soțul bătut în public, cu un ultim gest de cavalerism manifestat pe fondul beției, își lovește prietenul, apărând demnitatea soției. Prietenul cade și moare.

Inculpatului nu i se poate reține - ca elemente de agravare a pedepsei - un anume modus operandi sau condiții concrete deosebite de săvârșire a faptei.

Dimpotrivă, cele petrecute reprezintă doar o întâmplare obișnuită de viață, încheiată în mod tragic, în care modul de desfășurare a faptelor i-a surprins pe cei implicați, astfel încât reacțiile lor - alterate de consumul de băuturi alcoolice și de prezența femeii care i-a umilit în public - au fost disproporționate, depășind firescul, normalul finalului unui astfel de incident.

Inculpatul regretă fapta comisă, conduita sa procesuală și post-procesuală dovedind acest lucru.

În societate, inculpatul este perceput ca o persoană serioasă, tată a doi copii, fost cadru militar pensionat.

Executarea pedepsei în regim de detenție nu este de natură să îi formeze unui astfel de condamnat o atitudine corectă față de muncă, față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, întrucât deja a probat o astfel de conduită.

Dimpotrivă, excluderea din societate pe timp de 3 ani a inculpatului G.G. care are doi copii în întreținere (unul student, celălalt minor) ar conduce la nerealizarea scopului pedepsei, fiindcă o astfel de măsură ar avea numai un exagerat caracter coercitiv, ignorându-l pe cel preventiv-educativ. Reeducarea inculpatului în spiritul respectului pentru valorile sociale încălcate fiind pe deplin posibilă prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei, Înalta Curte constată că modul de individualizare stabilit de instanța de fond este legal și temeinic și urmează a-l menține.

Tot astfel, conținutul pedepsei accesorii a fost corect stabilit de prima instanță, neexistând temeiuri de interzicere a tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpat și, casând hotărârea atacată, va menține sentința instanței de fond.

Din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata arestării preventive de la 25 iulie 2007, la 30 iulie 2007.

Onorariul apărătorului din oficiu, până la prezentarea avocatului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Văzând disp. art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva Deciziei penale nr. 123 din 28 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală atacată și menține Sentința penală nr. 117 din 4 martie 2009 a Tribunalului Dolj.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 25 iulie 2007 la 30 iulie 2007.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea avocatului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2009.