ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2147/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2147/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererile de revizuire formulate

și adresate Parchetului de pe lângă Tribunalul București petenții condamnați N.M.

și N.F. au solicitat să se rețină că în cauză sunt incidente dispozițiile art.

394 alin. (1) lit. a) C. pr. pen., conform cărora revizuirea poate fi cerută

atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de

instanță la soluționarea cauzei.

În motivarea cererilor de revizuire

formulate, petenții condamnați au arătat că partea vătămată M.A. s-a prezentat

la un singur termen de judecată, solicitând instanței acordarea unui termen

pentru angajare apărător, instanța acordând în acest scop un nou termen de

judecată. Din acel moment partea vătămată nu s-a mai prezentat în instanță, pe

tot parcursul judecății, inclusiv în căile de atac și nici nu a fost

reprezentată. în aceste împrejurări s-a încercat contactarea părții vătămate în

scopul de a o ruga să spună adevărul în. legătură cu împrejurările reale ale

cauzei, respectiv în legătură cu presupusele fapte de tentativă la omor și

șantaj. Aceasta a comunicat că este de acord să spună adevărul și să dea o

declarație în acest sens în fața organelor abilitate, inclusiv în fața unui

notar, în ceea ce privește faptele pentru care s-a dispus condamnarea

inculpaților. In esență, partea vătămată s-a angajat să recunoască în

declarația pe care dorește să o dea, prima în această cauză, faptul că

inculpatul N.F. nu a intenționat să-l lovească cu sabia în zona capului,

inculpatul intervenind într-un conflict dintre fratele său N.M., zis „G.

”

și partea vătămate M.A., care era

însoțită de mai multe persoane, acestea din urmă lovindu-l pe N.M., zis „G.”,

doborându-l la pământ, moment în care, în învălmășeala produsă a intervenit

inculpatul N.F., fără ca prin intervenția sa să vizeze o anumită persoană din

grupul respectiv. Tot în motivarea celor două cereri de revizuire s-a arătat că

cei doi inculpați nu l-au șantajat pe Nicolae Alexandru și nu i-au cerut sume

de bani, amenințându-l pentru aceasta. în susținerea cererilor de revizuire au

fost atașate declarația părții vătămate M.A. autentificată la BNP - A.N. și V.B.

din 02 august 2012 și declarația numitului D.C. autentificată la BNP - Z.A.” din

07 iunie 2012.

Prin referatul întocmit de Parchetul

de pe lângă Tribunalul București sub numărul 1062/III-6/2012 s-a arătat că

aspectele invocate cu privire la prezența părții vătămate M.A. la judecarea

fondului nu sunt relevante, având în vedere că prezența părții vătămate în

instanță nu era obligatorie, iar declarația notarială a părții vătămate apare

ca o simplă percepție subiectivă a acestuia la aproximativ 4 ani de zile de la

săvârșirea faptelor. Astfel, prin motivele invocate, s-a apreciat că petenții

condamnați încearcă o prelungire nejustificată a probatoriului administrat în

cauză, deși soluția fondului a format obiect al controlului

instanțelor

ierarhic superioare cu ocazia soluționării apelului și recursului. în aceste

împrejurări s-a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererilor de revizuire

formulate de petenții condamnați N.M. și N.F. împotriva sentinței penale pronunțate

în Dosarul nr. 22251/3/2009.

Prin sentința penală nr. 896 din data

de 17 decembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 45841/3/2012, Tribunalul

București, secția a II-a penală,

în

baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. a dispus respingerea ca inadmisibilă a

cererilor de revizuire formulate de petenții condamnați: N.M. și N.F. împotriva

sentinței penale nr. 88 din 03 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 22251/3/2009.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

a obligat petenții condamnați la plata sumei de 100 lei fiecare, reprezentând

cheltuieli judiciare avansate de stat.

Instanța de fond a reținut, că prin

sentința penală nr. - 88 din 03 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală, s-au dispus următoarele:

„Respinge cererea de schimbare a

încadrării juridice a faptelor inculpatului N.F. zis S., formulata de acesta

din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. în

infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.

În baza art. 20 rap. la art. 174-175

lit. i) C. pen. cu aplic, art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. cu referire la

art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. condamnă pe inc. N.F. zis „S.

”

,

la o pedeapsa de 3 ani închisoare si interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a si lit. b) C. pen. pe o

durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen.

condamna pe același inculpat la o pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C.

pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului urmând ca aceasta sa execute

pedeapsa cea mai grea aplicata, aceea de 3 ani închisoare si interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a si lit. b) C. pen. pe o durata

de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86

1

C. pen.

dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicata

inculpatului pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art.

86

2

alin. (1) C. pen., ce se compune din

cuantumul

pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanța

de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe

durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se

suspenda si executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit.

a), b) C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1),

(3) C. pen. condamnatul trebuie sa se supună, pe durata termenului de încercare

masurilor de supraveghere prev. de art. 86

3

alin. (1) lit. a)-d)

C. pen., respectiv:

- sa se prezinte la datele fixate la

Serviciul de Protecție a Victimelor si Reintegrare Sociala a Infractorilor de

pe lângă Tribunalul București;

- sa anunțe in prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședința sau locuința si orice deplasare care

depășește 8 zile, precum si întoarcerea;

- sa comunice si sa justifice

schimbarea locului de munca;

- sa comunice informații de natura a

putea fi controlate mijloacele de existenta.

Se pun in vedere inculpatului

dispozițiile art. 86

4

C. pen. privind. revocarea suspendării

executării pedepsei sub supraveghere in cazul săvârșirii unei noi infracțiuni

in cursul termenului de încercare sau in cazul neîndeplinirii masurilor de

supraveghere si obligațiilor stabilite.

În baza art. 88 C. pen. scade din

durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14

aprilie 2009 la zi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C.

proc. pen. dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului daca nu este

arestat in alta cauza.

Respinge cererea de schimbare a

încadrării juridice a faptelor inculpatului N.M. zis G., formulata de acesta,

din infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i)

C. pen. in infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 rap. la art. 20 rap. la

art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplic, art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. cu

referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. condamna pe inc. N.M. zis „G.

”

,

la o pedeapsa de 3 ani închisoare si interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a si lit. b) C. pen. pe o

durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale. In baza art. 194 alin. (1)

C. pen. condamna pe același inculpat la 2 pedepse de câte 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C.

pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului urmând ca aceasta sa execute

pedeapsa cea mai grea aplicata, aceea de 3 ani închisoare si interzicerea

drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza II-a și lit.

b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86

1

C. pen.

dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicata

inculpatului pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art.

86

2

alin. (1) C. pen., ce se compune din cuantumul pedepsei

aplicate, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanța de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe

durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei Închisorii se

suspenda si executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit.

a), b) C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1),

(3) C. pen. condamnatul trebuie sa se supună, pe durata termenului de încercare

masurilor de supraveghere prev. de art. 86

3

alin. (1) lit. a)-d)

C. pen., respectiv:

- sa se prezinte la datele fixate la

Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Sociala a Infractorilor de

pe lângă Tribunalul București;

- sa anunțe in prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședința sau locuința si orice deplasare care

depășește 8 zile, precum si întoarcerea;

- sa comunice si sa justifice

schimbarea locului de munca;

- sa comunice informații de natura a

putea fi controlate mijloacele de existenta.

Se pun in vedere inculpatului

dispozițiile art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării

executării pedepsei sub supraveghere in cazul săvârșirii unei noi infracțiuni

in cursul termenului de încercare sau in cazul neîndeplinirii masurilor de

supraveghere si obligațiilor stabilite.

În baza art. 88 C. pen. scade din

durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14

aprilie 2009 la zi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C.

proc. pen. dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului daca nu este

arestat in alta cauza.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen.

condamna pe inculpatul N.F. zis „F.

”

la o pedeapsa de 2 ani

Închisoare.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen.

condamna pe același inculpat la o pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C.

pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului urmând ca aceasta sa execute

pedeapsa cea mai grea aplicata, aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen. dispune

suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicata inculpatului pe durata

termenului de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen., ce se

compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp

stabilit de instanța de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen. scade din

durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14

aprilie 2009 la 23 iulie 2009.

În baza art. 26 rap.

art. 194 alin. (1) C. pen. condamna pe inculpatul N.I. zis „A.

”

,

la o pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen.

condamna pe același inculpat la o pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 217 alin. (1) C. pen.

condamna pe același inculpat la o. pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C.

pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului urmând ca aceasta sa execute

pedeapsa cea mai grea aplicata, aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen. dispune

suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicata inculpatului pe durata

termenului de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen., ce se

compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp

stabilit de instanța de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen. scade din

durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14

aprilie 2009 la 23 iulie 2009.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen.

condamna pe inculpatul C.C. zis „P.

”

,

la 2 pedepse de cate 2 ani închisoare.

În baza art. 192 alin. (1) și (2) C.

pen. condamna pe același inculpat la o pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C.

pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului urmând ca aceasta sa execute

pedeapsa cea mai grea aplicata, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen. dispune

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicata inculpatului pe

durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 86

2

alin.

(1) C. pen., ce se compune din

cuantumul pedepsei

aplicate, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanța de 2 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1),

(3) C. pen. condamnatul trebuie sa se supună, pe durata termenului de încercare

masurilor de supraveghere prev. de art. 86

3

alin. (1) lit. a)-d)

C. pen., respectiv:

Sa se prezinte la datele fixate la

Serviciul de Protecție a Victimelor si Reintegrare Sociala a Infractorilor de

pe lângă Tribunalul București;

Sa anunțe in prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședința sau locuința si orice deplasare care

depășește 8 zile, precum si întoarcerea;

Sa comunice si sa justifice schimbarea

locului de munca;

Sa comunice informații de natura a

putea fi controlate mijloacele de existenta.

Se pun in vedere inculpatului

dispozițiile art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării

executării pedepsei sub supraveghere in cazul săvârșirii unei noi infracțiuni

in cursul termenului de încercare sau in cazul neîndeplinirii masurilor de

supraveghere si obligațiilor stabilite.

În baza art. 88 C. pen. scade din

durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14

aprilie 2009 la 10 septembrie 2009.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. condamna

pe inculpatul V.L. zis „L.

”

,

la 2 pedepse de cate 2 ani închisoare.

În baza art. 192 alin. (1) și (2) C.

pen. condamna pe același inculpat la o pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C.

pen. contopește pedepsele aplicate - inculpatului urmând ca aceasta sa execute

pedeapsa cea mai grea aplicata, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen. dispune

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicata inculpatului pe

durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 86

2

alin.

(1) C. pen., ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă

un interval de timp stabilit de instanța de 2 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1),

(3) C. pen. condamnatul trebuie sa se supună, pe durata termenului de încercare

masurilor de supraveghere prev. de art. 86

3

alin. (1) lit. a)-d)

C. pen., respectiv:

Sa se prezinte la datele fixate la

Serviciul de Protecție a Victimelor si Reintegrare Sociala a Infractorilor de

pe lângă Tribunalul București;

Sa anunțe in prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședința sau locuința si orice deplasare care

depășește 8 zile, precum si întoarcerea;

Sa comunice si sa justifice schimbarea

locului de munca;

Sa comunice informații de natura a

putea fi controlate mijloacele de existenta.

Se pun in vedere inculpatului

dispozițiile art. 86

4

C. pen. privind^ revocarea suspendării

executării pedepsei sub supraveghere in cazul săvârșirii unei noi infracțiuni

in cursul termenului de încercare sau in cazul neîndeplinirii masurilor de

supraveghere si obligațiilor stabilite.

În baza art. 88 C. pen. scade din

durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14

aprilie 2009 la 10 septembrie 2009.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen.

condamna pe inculpatul V.R. zis „A.

”

,

la o pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen.

condamna pe același inculpat la o pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C.

pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului urmând ca aceasta sa execute

pedeapsa cea mai grea aplicata

r

aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen. dispune

suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicata inculpatului pe durata

termenului de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen., ce se

compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp

stabilit de instanța de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen. scade din

durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14

aprilie 2009 la 10 septembrie 2009. In baza art. 194 alini C. pen. condamna pe inculpatul

D.C. zis „B.”, la o pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 81 C. pen. dispune

suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicata inculpatului pe durata

termenului de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen., ce se

compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp

stabilit de instanța de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen. scade din

durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14

aprilie 2009 la 10 septembrie 2009.

În baza art. 194 alini C. pen.

condamna pe inculpata V.M., la o pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 81 C. pen. dispune

suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicata inculpatului pe durata

termenului de Încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen., ce se

compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp

stabilit de instanța de 2 ani.

Ia act ca părțile vătămate nu s-au

constituit parți civile in procesul penal.

În baza art. 14 si 346 C. proc. pen.

rap. la art. 998-999 C. civ. obliga inculpații la plata sumei de 92,53 lei

către Spitalul Universitar de Urgenta Elias.

În baza art. 191 C. proc. pen. obliga

inculpații la cate 500 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, în contul

IBAN - x deschis la Trezoreria Sector 4 București, beneficiar Tribunalul

București.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut, în esență, că, din analiza coroborată a întregului

material probatoriu administrat în cauză, este dovedită activitatea

infracțională a tuturor inculpaților din prezenta cauză, așa cum a fost aceasta

descrisă în actul de sesizare al instanței, faptele inculpaților fiind

săvârșite cu vinovăție de către aceștia, astfel încât, în drept, sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care aceștia au fost trimiși

în judecată și pentru care au fost condamnați după cum urmează:

Faptele inculpatului N.F. zis „S.

”

întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor de tentativă de omor calificat și șantaj, prev. de art. 20 rap.

la art. 174 - 175 lit. i) C pen. și art. 194 alin. (1) C pen.

Faptele inculpatului N.M. zis „G.”

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la

tentativă de omor calificat și două infracțiuni de șantaj, prev. de art. 26

rap. la art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C pen., art. 194 alin. (1) C

pen. și art. 194 alin. (1) C pen.

S-a reținut că în data de 08 martie 2008

în jurul orei 18:00, numitul M.A. împreuna cu viitoarea lui soție, pe nume I.A.,

s-au dus în vizită la familia Dîrjan din București str. Piculinei, Sector 1. La

un moment dat, partea vătămată M.A. a ieșit din curtea imobilului împreuna cu D.A.,

în stradă fiind așteptat de către inc. N.M. zis „G.” care s-a apropiat de M.A.

și i-a spus acestuia pe un ton răstit, amenințându-l, să urce în mașina lui. în

acest sens inc. N.M. zis „G.” a scos un cuțit cu care a amenințat-o atât pe

partea vătămată cât și pe prietenii acestuia care erau de față.

La scurt timp lângă ei a oprit un

autoturism marca A. cu nr. de înmatriculare x din care a coborât inc. N.F. zis „S.”

(fratele învinuitului N.M. zis „G.”). Inc. N.M. zis „G.” i-a cerut acestuia să

aducă din mașină sabia. Astfel, inc. N.F. zis „S.” a luat din mașina sa o sabie

și s-a îndreptat către partea vătămată M.A., prin spatele acesteia. In timp ce

inculpatul N.M. zis „G.”, prin acțiunile sale, împiedica partea vătămata să se

apere și să vadă ce face celalalt inculpat în spatele ei, inc. N.F. zis „S.”

i-a aplicat mai întâi o lovitură peste spate cu latul lamei iar apoi a vrut să

îl lovească de două ori cu tăișul în cap pe M.A.; acesta a reușit să se

întoarcă, alertat de strigatele persoanelor de față, a ridicat pe rând mâinile

și a parat loviturile, (destinate zonei capului) suferind astfel leziuni grave

(mâna/palma stângă fiindu-i practic secționată). Imediat după comiterea faptei,

inculpați au părăsit locul faptei.

Ulterior, prin persoane interpuse,

inculpații au încercat să o determine pe partea vătămată să realizeze o

împăcare frauduloasă și să facă declarații necorespunzătoare adevărului.

Fapta descrisă a fost comisă pe fondul

exercitării de către inculpați a unor violențe și amenințări asupra părții

vătămate în scopul constrângerii acesteia să le dea sume de bani nedatorate,

pentru a dobândi astfel foloase injuste. Astfel, în urma cu cea 2 ani, partea

vătămata a împrumutat de la inc. V.R. zis „A.” suma de 300 de euro, plătind

înapoi după cea 2 luni suma de 2.000 sau 3.000 euro (datoria + dobânzi tip

camătă), dintre care o parte au fost remiși către inculpații N.F. zis „S.” și N.M.

zis „G.” (rude cu V.R. zis „A.”). în ciuda acestui aspect, inculpații N.F. zis „S.”

și N.M. zis „G.” au continuat să ceară - prin amenințări și violențe care au

culminat cu fapta din 08 martie 2009 -

sume mari de bani de la

partea vătămată în contul pretinsei datorii. Partea vătămata a dat astfel

inculpaților o alta suma - 5.000 euro - aspect confirmat de martorii D.C. și D.A.

care au contribuit și ei la aceasta sumă.

Partea vătămată M.A. a fost internată

la Spitalul Clinic de Urgență București cu diagnosticul „traumatism grav prin

sabie bord radial arc stâng și regiune palmară proximală cu secțiune pachet

vasculo-nervos radial, pachet vasculo-nervos ulnar, tendoane flexoare

superficiale si profunde degete II-V TFLP, tendon lung abductor police tendon

scurt extensor police, fractura parcelara os trapez si os scafoid, hemoragie

moderata de tip mixt, plaga tăiata fata dorsala F2 DG X MD cu decojare latibou

tegumentar de 2/1 cu pedicut proximal”.

Împotriva acestei sentințe au formulat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații N.F. și N.M.,

iar prin decizia penală nr. 281 din 20

decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-au

dispus următoarele:

„În baza arfe 379 pct. 2 lit. a C.

proc. pen. admite apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București declarat

împotriva sentinței penale nr. 88 din data de 3 februarie 2010 pronunțată de

Tribunalul București, secția a II-a penală, desființează în parte sentința

penală apelată și în fond rejudecând:

În baza art. 20 rap. la art. 174-175

lit. i) C. pen. condamnă pe inc. N.F. zis „S.” la pedeapsa principală de 8 ani

închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza II-a si lit. b) C. pen. pe o durata de 4 ani, după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen.

condamnă același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare (parte vătămată M.A.).

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C.

pen. contopește pedepsele principale aplicate inculpatului urmând ca aceasta să

execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 8 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C.

pen. pe o durata de 4 ani, după executarea pedepsei principale, conform arfe 35

alin. (1) C. pen.

Aplică pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C.

pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. scade din

durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14

aprilie 2009 la zi la 3 februarie 2010.

În baza art. 26 rap. la art. 20 rap.

la art. 174-175 lit. i) C. pen. condamnă pe inc. N.M. zis „G.” la o pedeapsă

principală de 7 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a si lit. b) C.

pen. pe o durata de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen.

condamnă același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare (parte vătămată M.A.).

în baza art. 194 alin. (1) C. pen. condamnă același inculpat la o pedeapsă de 2

ani închisoare (parte vătămată D.V.).

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C.

pen. contopește pedepsele principale aplicate inculpatului urmând ca aceasta să

execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 7 ani și 6 luni închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II - a si lit. b) C.

pen. pe o durata de 4 ani, după executarea pedepsei principale, conform art. 35

alin. (1) C. pen.

Aplică pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a si lit. b) C.

pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. scade din

durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14

aprilie 2009 la zi la 3 februarie 2010.

Împotriva deciziei penale nr. 281 din 20

decembrie 2010 revizuenții au formulat recurs și prin decizia penală nr. 3876

din 02 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, s-a dispus respingerea recursurilor ca nefondate.

Instanța de fond cu privire la cererea

de revizuire a reținut că, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,

revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce

nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, fiind vorba așadar

despre erori esențiale de fapt care afectează o hotărâre definitivă și care nu

pot fi probate decât ulterior, prin descoperirea unor fapte sau împrejurări,

care nu au fost cunoscute la data soluționării cauzei.

Prin urmare, instanța de fond a

apreciat că cererea de revizuire, pentru a fi admisibilă, trebuie să privească

fapte sau împrejurări noi care să poată conduce la concluzia nevinovăției

condamnaților revizuenți, și nu mijloace de probă, ca mod de completare a unor

dovezi pe situații deja cunoscute și verificate de către instanțele de fond și

de control judiciar.

Prima instanță a arătat că, potrivit

prevederilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi

cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, ori poziția petenților condamnați

conform cu care aceștia nu ar.fi participat la comiterea faptelor pentru

care au fost condamnați, a fost cunoscută și verificată de instanțe, vinovăția

petenților fiind definitiv stabilită.

Împotriva acestei sentințe penale au

declarat apel revizuenții N.V. și N.M.,

și

au solicitat admiterea apelului formulat, desființarea hotărârii apelate și

admiterea, în principiu, a cererii de revizuire, arătând că obiectul cererii de

revizuire îl constituie decizia penală nr. 281 din 20 decembrie 2010 a Curții

de Apel București prin care aceștia au fost condamnați la pedepse privative de

libertate, iar nu sentința penală nr. 88 din 03 februarie 2010 a Tribunalului

București prin care acestora le-au fost aplicate pedepse cu suspendarea sub

supraveghere a executării acestora. Au mai arătat că declarațiile autentificate

la notar ale celor doi martori din cauza soluționată obiect al dosarului nr.

22251/3/2009 au fost depuse în scopul de a sublinia și întări cele susținute de

partea vătămată în declarația notarială depusă în cauză pentru a dovedi motivul

de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a), săvârșirea de către un

martor a infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen. și

existența unei hotărâri judecătorești definitive constituind caz de revizuire

prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. b) C. proc. pen. și nu de art. 394 alin. (1)

lit. a) C. proc. pen., astfel cum s-a susținut în referatul parchetului. Au mai

arătat că declarația notarială a părții vătămate se coroborează cu alte probe

din dosarul cauzei, care au fost ignorate de parchet și de instanța de fond,

făcând referire, în acest sens, la concluziile expertizei medico-legale

efectuate în cauză și la declarațiile martorilor D.A. și D.C.

Prin decizia penală nr. 2147 din 18

iunie 2013 Curtea de Apel București Secția a II a Penală

în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. pr.

pen. a respins, ca nefondate, apelurile formulate de revizuenții N.E.și N.M. împotriva

sentinței penale nr. 896 din 17 decembrie 2012 pronunțate de Tribunalul

București, secția a II-a penală, și în baza art. 192 alin. (2), (4) C. proc.

pen. a obligat revizuenții la plata cheltuielilor judiciare datorate statului.

A constatat instanța că față de disp.

art. 393 C. proc. pen. sunt supuse revizuirii hotărârile judecătorești

definitive prin care se soluționează conflictul de drept substanțial  penal, neprezentând

relevanță

dacă hotărârile au rămas definitive la prima instanță sau după exercitarea

căilor de atac, așa încât susținerea revizuenților în sensul că s-ar impune

desființarea hotărârii apelate pe motiv că prima instanță a apreciat că

hotărârea supusă revizuirii este sentința penală nr. 88 din 03 februarie 2010 a

Tribunalului București, iar nu decizia penală nr. 281 din 20 decembrie 2010 a

Curții de Apel București prin care revizuenții au fost condamnați la pedepse

privative de libertate (așa cum au precizat revizuenții în cerere) este

neîntemeiată. De altfel, atât prin sentința penală nr. 88 din 03 februarie 2010

a Tribunalului București, cât și prin decizia penală nr. 281 din 20 decembrie 2010

a Curții de Apel București rezolvarea fondului cauzei cu privire la revizuenți

s-a făcut prin pronunțarea unei soluții de condamnare pentru săvârșirea

infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Cu privire la motivul de apel

referitor la pronunțarea sentinței penale atacate în contextul inexistenței

actelor de cercetare efectuate de procuror în temeiul art. 399 C. proc. pen., a

constatat că este nefondat, concluziile procurorului împreună cu materialul

întocmit după efectuarea cercetărilor fiind înaintate instanței, conform

dispozițiilor art. 399 alin. (5) C. proc. pen. Totodată, împrejurarea că, în

opinia revizuenților, procurorul ar fi trebuit să administreze probe și să

efectueze și alte acte de cercetare, nu reprezintă un temei pentru prima

instanță de a restitui cauza procurorului în vederea completării cercetărilor,

o astfel de soluție nefiind prevăzută de lege. De altfel, instanța de fond,

atunci când examinează cererea de revizuire, după ce a fost sesizată conform art.

399 alin. (5) C. proc. pen., nu este ținută de concluziile procurorului, având

însă obligația de a se pronunța cu privire la admisibilitatea în principiu a

cererii de revizuire conform procedurii reglementate de art. 403 C. proc. pen.

Referitor la cazul de revizuire

invocat, prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a constatat

instanța de apel că împrejurarea că partea vătămată a dat o declarație

autentificată, ulterior procesului penal prin care s-a stabilit în mod

definitiv vinovăția revizuenților, prin care și-a retractat declarațiile date

în cursul acelui proces penal (în faza de urmărire penală) ceea ce nu este de

natură să conducă la concluzia că aceasta este o împrejurare nouă, necunoscută

de instanțele care au pronunțat condamnarea revizuenților, chiar în contextul

în care susținerile părții vătămate sunt iterate după ce martorii D.A. și D.C.

au dat și ei declarații autentificate la notar, ambele declarații fiind în

sensul că nu s-ar fi săvârșit vreo tentativă la infracțiunea de omor. A

apreciat instanța de apel că faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu

mijloacele de probă (respectiv declarațiile extrajudiciare ale părții vătămate

sau existența a doi martori care să confirme varianta inculpaților în sensul că

nu ar fi existat intenția de a ucide), fiind inadmisibil ca pe calea

extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte

și împrejurări cunoscute și verificate de instanța care a soluționat cauza.

Împotriva acestei decizii, la data 19

februarie 2013 revizuenții N.F. și N.M. în termen legal, au declarat recurs,

(fila 5). Au depus concluzii scrise

(filele 16-17) și au solicitat, în esență, admiterea recursurilor, casarea

deciziei atacate si pe fond admiterea cererii de revizuire, susținând ca își

întemeiază recursul pe cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., invocând motivul prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen.,

întrucât s-au descoperit fapte noi și în mod greșit au apreciat cele două

instanțe cu privire la cererea de revizuire formulată.

Au susținut ca instanțele de fond si

de apel nu s-au pronunțat asupra hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat, ci

asupra altei hotărâri, nu a fost chemata partea vătămata, arătând că relevanta

în cauza este poziția părții vătămate care a dat declarație la notariat și care

se coroborează cu raportul de expertiza medico legala. Au mai arătat că între

declarațiile martorilor audiați exista numeroase contradicții, astfel ca

rezultă o împrejurare nouă și se impune trimiterea cauzei la instanța de fond

pentru rejudecare.

Examinând recursurile declarate de revizuenții

N.F. și N.M., Înalta Curte apreciază recursurile revizuenților ca fiind

nefondate pentru considerentele ce se vor arăta:

Potrivit dispozițiilor art. 393 C.

proc. pen. sunt supuse revizuirii hotărârile judecătorești definitive prin care

se soluționează conflictul de drept substanțial penal, neprezentând relevanță

dacă hotărârile au rămas definitive la primă instanță sau după exercitarea

căilor de atac, ambele hotărâri pronunțate în cauză conținând o rezolvare a

fondului cauzei privindu-i pe revizuenți.

Exercitarea căii extraordinare de atac

a revizuirii este limitată de legiuitor în mod expres doar la cinci cazuri

prevăzute de art. 394 C. proc. pen.:

a) s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un

interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasa în cauza a cărei

revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei

al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecata,

procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o

infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când doua sau mai multe hotărâri

judecătorești definitive nu se pot concilia.

Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului,

rezultă că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc.

pen., care ar impune revizuirea sentinței penale atacate.

Potrivit textului de lege

sus-menționat, hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt

întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege: faptele și

împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei și, respectiv, condiția ca aceste fapte și împrejurări noi

să fi condus la o soluție diametral opusă celei pronunțate, în situația în care

ar fi fost cunoscute de instanțe.

Astfel, împrejurările invocate de

revizuenții N.F. și N.M. nu pot fi considerate împrejurări noi care să impună

revizuirea sentinței atacate, întrucât, pe de o parte, aspectele învederate au

fost avute în vedere de instanțe în fazele anterioare ale procesului penal, iar

pe de altă parte, acestea echivalează cu o solicitare de suplimentare a

probatoriului administrat în cursul cercetării judecătorești, solicitare care

nu este admisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.

Revizuirea este o cale de atac

extraordinară, astfel încât criticile formulate de revizuenții N.F. și N.M. nu

se încadrează în cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Potrivit prevederilor art. 394 lit. a)

C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Legea

se referă la situații de fapt noi, în sensul că din diverse motive, ele au

rămas necunoscute instanței de fond, și nu la mijloace de probă, ca mod de

completare a dovezilor pe împrejurări deja avute în vedere și verificate. Or,

în această cale extraordinară de atac condamnații solicită prelungirea

probatoriului și nu invocă fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanțe.

Faptele probatorii trebuie să fie noi,

iar nu mijloacele de probă, respectiv declarațiile extrajudiciare ale părții

vătămate sau existența a doi martori care să confirme varianta inculpaților,

fiind inadmisibil ca pe

calea extraordinară a revizuirii să se

obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute și

verificate de instanța care a soluționat cauza.

Înalta Curte, constată că probatoriul

adininistrat în cauză este concludent în stabilirea existenței faptelor și a

vinovăției revizuenților, astfel încât cererile condamnaților nu pot transforma

revizuirea într-un alt apel sau recurs, chiar dacă partea vătămată a dat

declarații extrajudiciare, acestea nu pot constitui dovada existenței unor

împrejurări noi, legea referindu-se la situații de fapt noi, în sensul că au

rămas necunoscute instanței și nu la mijloace de probă ca mod de completare a

probelor avute deja în vedere.

De asemenea, Înalta Curte constată că

nu este incident nici cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. b) C. proc.

pen., întrucât nu a fost dovedită infracțiunea de mărturie mincinoasă printr-o

hotărâre judecătorească definitivă sau printr-o ordonanța a procurorului.

Înalta Curte constată că susținerile revizuenților

nu cad sub incidența cazurilor de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

și în mod legal și temeinic prima instanță a .respins, ca inadmisibilă, cererea

de revizuire formulată de revizuenții N.F. și N.M., soluție menținută și de

instanța de apel.

În raport cu cele arătate, constatând

că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice, Înalta Curte, în baza art.

385

15

pct. lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate

recursurile declarate de recurenții revizuienti N.F. și N.M.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de revizuenții condamnați N.F. și N.M. împotriva deciziei penale nr.

35/ A din 12 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurenții revizuenți

condamnați la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul parțial

cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu,

până la prezentarea

apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi,

18 iunie 2013.