ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1829/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1829/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor penale de față:

Prin sentința penală

nr. 326 din 19 iunie 2012, pronunțată

în Dosarul nr. 8411/100/2011 al Tribunalului Maramureș, secția penală, s-au

dispus următoarele:

S-a admis cererea formulată de

inculpatul V.A.A., prin avocat, de schimbare a încadrării juridice din

tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat

la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare

corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.

A fost admisă cererea formulată de

inculpatul C.P., prin avocat, de schimbare a încadrării juridice din tentativă

la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174,

175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art.

181 alin. (1) C. pen.

Au fost respinse cererile formulate de

inculpați, prin avocați, de reținere a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 345 alin. (2) C. proc.

pen. au fost condamnați inculpații:

l. V.A.A.

pentru infracțiunile:

- vătămare corporală gravă prev. de art.

182 alin. (2) C. pen. - după schimbarea încadrării juridice, potrivit art. 334 C.

proc. pen., din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C.

pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. - la pedeapsa de 3 ani

închisoare;

- ultraj contra bunelor moravuri și

tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., la

pedeapsa de 2 ani închisoare;

În temeiul art.

33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea,

aceea de 3 ani închisoare.

Conform art. 86

1

C. pen.

s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani

închisoare aplicată inculpatului V.A.A. pe durata unui termen de încercare de 5

ani, calculat potrivit art. 86

2

C. pen., stabilindu-se că

supravegherea executării obligațiilor stabilite de instanță se va face de

Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș.

În baza art. 86

3

alin. (1)

și alin. (3) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul

să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte lunar, la datele

fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș, desemnat cu

supravegherea lui;

b) să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi

controlate mijloacele de existență.

e) să nu intre în legătură cu

inculpatul C.P.;

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a

atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86

4

alin. (2) C. pen.

privind condițiile revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus

din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv din perioada cuprinsă

între 29 august 2011 - 02 aprilie 2012.

f) În temeiul art. 71 alin. (2) și (5)

C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie, prevăzută de art. 64 lit.

a) teza Ii-a și b C. pen. și s-a dispus suspendarea executării ei pe durata

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Conform-art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Baia

Mare, dispusă prin Decizia penală nr. 521/R/2012 a Curții de Apel Cluj, până la

rămânerea definitivă a hotărârii.

2. C.P.

pentru infracțiunile:

- vătămare corporală prev. de art. 181

alin. (1) C. pen. - după schimbarea încadrării juridice, potrivit art. 334 C.

proc. pen., din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C.

pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. - la pedeapsa de 2 ani

închisoare;

- ultraj

contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.

32 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare;

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b)

C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

Conform art. 86

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani

închisoare aplicată inculpatului C.P. pe durata unui termen de încercare de 4

ani, stabilit potrivit art. 86

2

C. pen.

S-a dispus ca

supravegherea executării obligațiilor stabilite de instanță să se facă . de

Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș.

În baza art. 86 alin. (1) și alin. (3)

C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să respecte

următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte lunar, la datele

fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș, desemnat

cu supravegherea lui;

b) să anunța în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice

și să justifice schimbare a locului de muncă; d) să comunice informații de

natură a putea fi controlate mijloacele de existență. e) să nu intre în

legătură cu inculpatul V.A.A.; În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras

atenția inculpatului asupra art. 86 alin. (2) C. pen. privind condițiile revocării

suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (2) și (5) C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzute de art. 64 lit. a)

teza II-a și b) C. pen. și s-a dispus suspendarea executării ei pe durata

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

S-a luat act de renunțarea

inculpaților - părți vătămate V.A.A. și C.P. la pretențiile civile formulate.

În baza art. 14 C. proc. pen.

coroborat cu art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul V.A.A. la plata către

partea civilă Spitalul Județean de Urgență „Dr. Constantin Opriș

”

Baia Mare a cheltuielilor de

spitalizare a inculpatului - parte vătămată C.P., în sumă de 5.819,12 lei, cu

dobândă legală aferentă prevăzută de O.G. nr. 9/2000 calculată de la rămânerea

definitivă a sentinței și până la efectiva achitare a debitului.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc.

pen. au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare în favoarea statului,

după cum urmează: inculpatul V.A.A., 400 lei; inculpatul C.P., 300 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 512/P/2011 din

14 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș au fost

trimiși în judecată inculpații: V.A.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev.

de art. 321 alin. (1) C. pen. și de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 alin.

(1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și C.P. pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. și art. 20 C. pen. raportat

la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt,

s-a reținut în sarcina inculpatului V.A.A.

că, la data de 28 august 2011, a provocat scandal public pe aleea dintre

blocurile A și B de pe str. Horea din Baia Mare și a amenințat cu un cuțit mai

multe persoane; totodată, a aplicat lovituri cu cuțitul părții

vătămate-inculpat C.P., cauzându-i leziuni vindecabile în 15-20 zile de îngrijiri

medicale, leziuni care i-au pus acestuia viața în primejdie.

În sarcina inculpatului C.P. s-a

reținut ca stare de fapt că, la aceeași dată și în același loc, a provocat

scandal public; de asemenea, a aplicat lovituri cu cuțitul în zona capului și a

gâtului părții vătămate-inculpat V.A.A., cauzându-i leziuni vindecabile în

28-30 zile îngrijiri medicale, neprimejdioase vieții.

În cursul urmăririi penale au fost

administrate următoarele probe: proces - verbal de cercetare la fața locului și

planșa foto aferentă (f. 26-34 dosar u.p.; plângerile penale și. declarațiile

părții vătămate-inculpat C.P. și ale inculpatului-parte vătămată V.A.A. (f. 54,

94-96, 232-234 dosar u.p.); constatările preliminarii medico-legale emise la 29

august 2011 de Serviciul medico-legal județean Baia Mare (f.39 dosar u.p.) și

raportul de expertiză medico-legala traumatologică emis sub nr. x/2011 de

același serviciu medico-legal, ambele privindu-l pe numitul C.P. (f. 72);

constatările medico-legale emise la 29 august 2011 (f. 53) și raportul de

expertiză medico-legala traumatologică emis sub nr. x/2011 de către același

serviciu medico-legal, ambele privindu-l pe numitul V.A.A. (f. 108);

depozițiile martorilor T.C.A., C.P., C.V., Z.R.D., G.A. zis B., B.A. zis L., N.I.F.,

B.D.M., B.I., V.C. zis P., C.R., C.V., B.M.N., B.G., V.Z., C.C.B., S.E. și M.P.;

procesele verbale de confruntare de la filele 152-153 și 167-173 dosar u.p.).

Audiați în fața instanței de fond,

inculpații au confirmat starea de fapt, astfel cum a fost redată în rechizitoriu.

În esență, inculpatul V.A.A. a

declarat că, la data de 28 august 2011, în timp ce se afla sub influența

băuturilor alcoolice, a luat un cuțit din casă cu intenția de a-l speria pe

fratele inculpatului C.P., numitul C.P. Când a coborât în fața blocului,

inculpatul C.P. avea două cuțite asupra sa, cu mânerul unuia dintre acestea l-a

lovit în cap și în spate, după care inculpatul V.A.A. a căzut în genunchi, iar

când s-a ridicat și-a dat seama că a fost tăiat la bărbie. Dorind să se apere,

inculpatul V. a încercat să iasă din strânsoarea provocată de inculpatul C.P.

și de fratele acestuia și, în acest context, l-a înțepat pe unul dintre ei,

ulterior aflând că a fost vorba despre C.P. (fila 67 vol. I).

Declarația inculpatului C.P. a relevat

faptul că și acesta avea un cuțit asupra sa pe care dorea să-l folosească cu

intenția de a-l apăra pe fratele său, însă nu-și amintește dacă l-a folosit

pentru a-i cauza leziuni inculpatului V. Nici cu privire la persoana care i-a

cauzat lui leziunile nu a oferit informații suficient de clare deoarece a

afirmat,

la finalul declarației, că, la momentul la care a coborât V. din casă cu

cuțitul asupra sa, l-a lovit, iar acesta a căzut la pământ, pe iarbă, astfel că

nu mai avea posibilitatea să-l lovească (f. 68-69 vol. I).

Detalii au oferit însă martorii

audiați în cauză, respectiv T.C.A.

care, în

declarația de la fila 183 vol. I, a arătat că l-a văzut pe V.A. când l-a lovit

cu

cuțitul pe C.P., însă nu l-a văzut pe acesta din urmă lovindu-l pe V.A.;

martorul C.S.Ș. l-a văzut de la fereastră pe inculpatul C.P. când l-a tăiat pe

inculpatul V.A. cu cuțitul în zona maxilarului; nu l-a văzut însă pe inculpatul

V. agresându-l pe inculpatul C. (fila 218 vol. I). Martorul G.A. i-a văzut pe

cei doi inculpați când s-au bătut cu cuțitele și că amândoi aveau urme de

sânge; primul care ar fi lovit cu cuțitul se pare că a fost inculpatul C.,

pentru că el a ieșit din scară cu cuțitele asupra lui și s-a îndreptat spre V.

Martorul S.E. (fila 294 vol. I) a arătat că primul care a lovit a fost C., acesta

i-a dat un pumn lui V., care a căzut și a leșinat; după ce și-a revenit, V. s-a

dus în scară, a luat un cuțit și s-a întors cu intenția de a-l tăia pe

inculpatul C.; a văzut când C.P. l-a lovit pe V. cu muchia cuțitului în cap.

Martora V.Z. (fila 4 vol. II) a văzut exact momentul în care inculpatul C. l-a tăiat

pe inculpatul V., aceeași martoră a văzut că, înainte de a-l tăia pe inculpatul

V., inculpatul C. l-a lovit cu mânerul unui cuțit în ceafa.

O parte dintre

martorii audiați în faza de urmărire penală, Z.R.D. (fila 184 vol. I), B.A.

(fila 185 vol. I), C.V. (fila 289 vol. I), N.I.F. (fila 291 vol. I), B.D.M.

(fila 292 vol. I), au refuzat să dea declarații detaliate, rezumându-se la a-și

menține depozițiile date anterior.

În ceea ce privește declarațiile date

în fața instanței de martorii V.C., zis J., B.I., C.R., B.G. și C.V., instanța

le-a apreciat ca fiind nesemnificative, luând astfel în considerare depozițiile

acestora din faza de urmărire penală. Martorul V.C. zis J. - fila 288 vol. I

-a

arătat că l-a găsit pe inculpatul V.A.A.

leșinat, însă nu poate să menționeze sau să indice numele persoanelor care i-au

cauzat această stare, iar B.I. - fila 1 vol. II - nu a participat la incident,

doar din auzite a înțeles că cei doi inculpați s-ar fi tăiat reciproc. Declarații

similare au dat și martorii C.R. (fila 2 vol. II), B.G. (fila 3 vol. II) și C.V.

(fila 27 vol. II).

Din ansamblul probațiunii din faza de

urmărire penală și a celei administrate în mod direct și nemijlocit în fața

instanței, tribunalul a reținut că, între cei doi inculpați-părți vătămate a

avut loc un conflict ce a parcurs două etape, respectiv incidentul în care

și-au adresat reciproc injurii, s-au lovit și s-au îmbrâncit și cel finalizat

cu leziunile pe care și le-au cauzat unul celuilalt, constatate ulterior prin

actele medico-legale depuse la dosar.

Inculpatului C.P. i s-a eliberat un certificat

medico-legal din 15 septembrie 2011 (fila 227, 229 dosar u.p.) prin care

Serviciul medico-legal județean Baia Mare a stabilit că prezenta leziuni

traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înțepător, că

leziunile au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și că au

pus în primejdie viața acestuia, putând data din 28 august 2011.

Ulterior, prin raportul de expertiză

medico-legală depus la filele 71-72 din dosarul de urmărire penală, s-a

stabilit un număr mai mic de zile de îngrijiri medicale, respectiv 15-20 zile, fiind

de altfel singura modificare intervenită în raport de concluziile

certificatului medico-legal.

În ceea ce îl privește pe inculpatul V.A.A.,

tribunalul a reținut că și acestuia i s-a eliberat certificatul medico-legal din

2 septembrie 2011, ale cărui concluzii sunt în sensul celor din Raportul de

expertiză medico-legală din 28 septembrie 2011 (filele 107-109 dosar u.p.) prin

care s-a stabilit că prezenta cicatrici recente post-plăgi tăiate suturate, că

leziunile s-au putut produce prin acțiunea de lovire activă cu un corp

tăietor-înțepător, mai probabil cuțit, că necesită pentru vindecare un număr de

28-30 zile îngrijiri medicale, că nu au pus în primejdie viața și nici nu

determină vreun grad de invaliditate, infirmitate sau sluțire și că pot data

din 28 august 2011. Examenul medico-legal efectuat la data de 28 septembrie 2011

a vizat o cicatrice roză, cu urme ale firelor de sutură, la nivelul 1/3 medii,

a ramurii mandibular drept, îndreptându-se submandibular drept.

În raport de concluziile actelor

medico-legale și de probațiunea administrată, instanța de fond a reținut

vinovăția celor doi inculpați, însă nu sub aspectul infracțiunii de tentativă

la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit.

i) C. pen., ci în infracțiunile de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.

(2) C. pen. pentru inculpatul V.A.A. și de vătămare corporală prev. de art. 181

alin. (1) C. pen. pentru inculpatul C.P., sens în care s-a dispus schimbarea

încadrării juridice.

Prima instanță nu a admis însă

solicitările inculpaților, formulate prin apărători aleși, de reținere în

favoarea lor a circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.,

apreciind că activitățile reciproce de provocare nu au fost de natură să

determine acea stare de puternică tulburare sau emoție, acea surescitare

nervoasă care să le răpească posibilitatea de control asupra acțiunilor lor. în

plus, așa cum s-a menționat la descrierea stării de fapt, astfel cum a fost

reținută de instanță, au existat două etape ale conflictului, în cea de a doua

inculpații cauzându-și leziunile constatate prin actele medico-legale, moment

până la care s-a scurs timp suficient pentru a se diminua efectele stării

generate de conflictul inițial.

La schimbarea încadrării juridice a

faptelor din tentativă la infracțiunea de omor calificat, în cea de vătămare

corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul V.A.A.,

și în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen.

pentru inculpatul C.P., instanța a avut în vedere că, în sarcina niciunuia

dintre inculpați nu se poate reține săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni

de o asemenea gravitate.

S-a reținut în acest sens că la

stabilirea în concret a vinovăției pentru tentativă la infracțiunea de omor

calificat, instanța are în vedere, pe lângă analiza subiectivă a cauzei, și

unele date obiective care pot să conducă la constatarea existenței sau nu a

intenției inculpaților. Aceste elemente obiective trebuie apreciate în

ansamblul lor și nu izolat,. pentru a fi concludente. Așadar, pe lângă

obiectele folosite de inculpați, regiunea anatomică vizată de fiecare dintre

aceștia, instanța are în vedere și intensitatea cu care au fost aplicate

loviturile, numărul acestora. Or, în contextul incidentului, inculpații și-au

aplicat reciproc lovituri cu cuțitele, însă nu se poate conchide că, acționând

astfel, fiecare . dintre aceștia ar fi urmărit sau ar fi acceptat producerea

morții celuilalt, ca rezultat potențial al acțiunii sale; în sprijinul acestei

concluzii s-a reținu și numărul redus al loviturilor astfel aplicate.

Ca urmare, reținând lipsa laturii

subiective în săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, instanța

a dispus schimbarea încadrării juridice din această infracțiune în cea de

vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul

V.A.A., infracțiune pentru care l-a condamnat la

pedeapsa de 3 ani închisoare.

La încadrarea juridică a faptei s-a

avut în vedere că, potrivit raportului de expertiză medico-legală privindu-l pe

inculpatul C.P., leziunile ce i-au fost cauzate i-au pus în primejdie viața,

concluzie de natură să atragă răspunderea penală a inculpatului V.A.A. pentru

infracțiunea de vătămare corporală gravă.

Deopotrivă, prima instanță a constatat

că inculpatul V.A.A. se face vinovat și de săvârșirea infracțiunii de ultraj

contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii  și liniștii publice prev. de art.

321 alin. (1) C. pen., pentru care i-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare.

Prima instanță

a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani

închisoare, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, apreciind că în cauză

sunt îndeplinite cerințele art. 86

1

C. pen., respectiv: pedeapsa

rezultată ca urmare a aplicării regulilor de la concurs este închisoarea de cel

mult 3 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii

(acesta are o condamnare de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare pe 2 ani,

pentru furt calificat, pronunțată prin Sentința penală nr. 1225 din 24 iunie 2009

a Judecătoriei Baia Mare, definitivă la 7 iulie 2009 prin neapelare, condamnare

pentru care, în raport de data săvârșirii faptei din prezenta, respectiv august

2011, a intervenit reabilitarea de drept) și, ținând seama de persoana acestuia

și de comportamentul său după comiterea faptei, pronunțarea condamnării

constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, nu

va mai săvârși alte infracțiuni.

Întrucât inculpatul V.A.A. a fost

arestat preventiv în cauză, perioada cuprinsă între 29 august 2011-2 aprilie 2012

a fost dedusă din pedeapsa aplicată, iar în temeiul art. 71 alin. (2) și (5) C.

pen. i s-a aplicat acestuia pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a)

teza II-a și b) C. pen. și s-a dispus suspendarea executării ei pe durata

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Baia

Mare dispusă prin Decizia penală nr. 521/R/2012 a Curții de Apel Cluj (f.

266-267 vol. I) până la rămânerea definitivă a prezentei.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C.P.,

instanța a dispus și cu privire la acesta schimbarea încadrării juridice din

tentativă la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de vătămare

corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., pentru care i-a aplicat pedeapsa

de 2 ani închisoare, reținând că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei

ultime infracțiuni întrucât actul medico-legal eliberat pe numele inculpatului V.

stabilește ca număr de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare 28-30 zile

și leziunile nu au pus în primejdie viața acestuia.

Totodată, tribunalul a apreciat că

inculpatul răspunde penal și pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra

bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin.

(1) C. pen., faptă pentru care i-a aplicat aceeași pedeapsă ca și inculpatului V.A.A.,

respectiv de 2 ani închisoare, ambii cauzând aceeași reacție în rândul

societății, de tulburare a liniștii și ordinii publice.

Executarea pedepsei rezultante

aplicată inculpatului C.P., de 2 ani închisoare, a fost, deopotrivă, suspendată

sub supraveghere, pe un termen de încercare de

4 ani, prima instanță reținând și în acest caz că sunt

îndeplinite cerințele art. 86

1

C. pen., respectiv: pedeapsa

rezultată ca urmare a aplicării regulilor de la concurs este închisoarea de 2

ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii și s-a

apreciat că, ținând seama de persoana acestuia, de comportamentul său după

comiterea faptei, pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru

acesta și, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârși alte infracțiuni.

În temeiul art. 71 alin. (2) și (5) C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a)

teza II-a și b) C. pen. și s-a dispus suspendarea executării lor pe durata

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În ceea ce privește soluționarea

laturii civile, întrucât la termenul de judecată din 15 mai 2012 cei doi

inculpați-părți vătămate au înțeles să renunțe la pretențiile civile formulate

(filele 5-6 vol. II), tribunalul a luat act de poziția exprimată de către

aceștia.

Referitor la constituirea de parte

civilă a Spitalului Județean de Urgență Dr. C.O. Baia Mare, instanța a admis

pretențiile civile formulate de către această parte, dispunând obligarea

inculpatului V.A.A. la plata cheltuielilor de spitalizare a inculpatului-parte

vătămată C.P., în cuantumul menționat în dispozitiv.

Pronunțând o soluție de condamnare a

inculpaților, aceștia au fost obligați și la cheltuieli judiciare în favoarea statului,

în sumă de 400 lei V.A.A. și 300 lei C.P.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, a declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș solicitând, în baza art. 379 pct. 2

lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea hotărârii primei

instanțe, iar în rejudecare, schimbarea încadrării juridice în tentativă la

infracțiunea de omor calificat, conform actului de trimitere în judecată,

urmând ca inculpații să fie condamnați pentru o asemenea infracțiune la pedepse

în limitele prevăzute de lege și cu executare în regim de detenție.

Prin Decizia penală

nr. 206/A/2012 din 27 noiembrie 2012 a

Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva sentinței penale nr. 326

pronunțată la 19 iunie 2012 de Tribunalul Maramureș, s-a desființat, în parte,

în latura penală, sentința apelată, iar în rejudecare, în aceste limite:

- la 10 luni închisoare pentru

comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii

publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. și

- la 3 ani și 6 luni închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru

tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat

la art. 174 și 175 alin. (1) lit. i) C. pen., ambele cu aplicarea art. 74 lit.

a) și 76 lit. b) și d) C. pen.

Conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) și

35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare și - 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat

la art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din

pedeapsa aplicată durata executată de la 29 august 2011 până la 2 aprilie 2012.

-

la 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de

ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321

alin. (1) C. pen.;

- la 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru

tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat

la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., ambele cu aplicarea art. 74 și 76 lit. b)

și d) C. pen.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b)

și 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat

la art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

S-au menține restul dispozițiilor

hotărârii atacate.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a apreciat că

hotărârea atacată este nelegală în privința schimbării încadrării juridice a

faptelor comise de inculpați, dar și netemeinică în privința cuantumului

pedepselor aplicate și a modalității de executare a acestora.

S-a reținut în acest sens că, din probatoriului administrat, așa cum a

reținut și prima

instanță,

rezultă că între cei doi inculpați a avut loc un conflict ce a parcurs două

etape. Intr-o primă fază, inculpații și-au adresat reciproc injurii. Mai exact,

în timp ce inculpatul C.P. și martorul C.P. jucau tenis cu piciorul în curtea

celor două blocuri, a apărut în acel loc inculpatul V.A.A. care era sub

influența băuturilor alcoolice. Acesta a adresat injurii celor doi, motiv

pentru care, așa cum rezultă din declarațiile martorilor, a fost lovit cu

pumnul de către inculpatul C.P., căzând la pământ. După ce și-a revenit,

inculpatul V.A.A. s-a deplasat la locuința sa, de unde s-a întors cu un cuțit

pentru a se răzbuna pe agresor.

Între timp, și inculpatul - parte

vătămată C.P. s-a înarmat cu două cuțite, ieșind în fața blocului unde cei doi

inculpați - părți vătămate și-au continuat agresiunea, ., în sensul că și-au

aplicat reciproc lovituri cu cuțitele.

Versiunea descrisă mai sus în legătură

cu modul de derulare a conflictului este confirmată de majoritatea martorilor

audiați în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată a

procesului penal.

S-a mai reținut că, potrivit

raportului de expertiză medico-legală aflat la fila 71 din dosarul de urmărire

penală, inculpatul - parte vătămată C.P. a fost înjunghiat cu cuțitul în zona

toracică, acesta suferind o „plagă înjunghiată para-sternal drept penetrantă cu

pneumotorax compresiv, insuficiență respiratorie acută”, leziune care s-a

produs prin lovire cu corp tăietor - înțepător și care a fost primejdioasă

pentru viață, necesitând pentru vindecare 15-20 zile de îngrijiri medicale.

Inculpatul - parte vătămată V.A.A.,

conform probelor testimoniale .administrate în cauză, a fost tăiat de către

celălalt inculpat cu unul dintre cuțite în zona bărbiei, din această cauză

suferind leziunile descrise în raportul de expertiză medico-legală aflat la

fila 107 din dosarul de urmărire penală, leziuni care nu i-au pus în primejdie

viața și care au necesitat pentru vindecare un număr de 28 - 30 zile de

îngrijiri medicale.

În acest context, instanța de apel a

apreciat că prima instanță a dat o interpretare greșită faptelor, reținând că

cei doi inculpați - părți vătămate nu au acționat cu intenția de a ucide.

S-a reținut în acest sens că, în

privința inculpatului V.A.A., este evident faptul că acesta a folosit un obiect

apt să producă moartea părții vătămate, respectiv un

cuțit, aplicând o lovitură de o mare

intensitate în zona toracică, care este o zonă vitală, lovitură care s-a

concretizat în leziuni de profunzime cauzate inculpatului-parte vătămată C.P.,

așa cum rezultă din raportul de expertiză menționat mai sus, situație în care

sunt realizate toate elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de

omor calificat, în raport de împrejurările menționate mai sus, fiind evident

faptul că agresorul a acționat cel puțin cu intenție indirectă, în sensul că a

acceptat posibilitatea producerii unui rezultat letal.

Acest mod de interpretare a faptelor a

fost apreciat ca fiind în concordanță cu literatura de specialitate și practica

judiciară în domeniu care au stabilit că aplicarea unei lovituri de mare

intensitate, într-o zonă vitală, cu un obiect apt să provoace decesul persoanei

vătămate, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de omor, în forma

consumată sau în faza tentativei, în funcție de rezultatul efectiv care s-a

produs.

În acest sens s-a reținut că din

raportul de expertiză sus menționat rezultă că leziunea cauzată inculpatului - parte

vătămată C.P. a fost de profunzime, punându-i viața în primejdie, acesta fiind

salvat datorită intervenției organelor sanitare.

În privința intenției de a ucide pe

care a avut-o inculpatul V.A.A. s-au apreciat ca fiind relevante și

declarațiile din faza de urmărire penală ale martorilor C.P., C.V. și Z.R.D.,

care au arătat că în momentul în care a ieșit din bloc înarmat cu un cuțit,

inculpatul a afirmat că îl va ucide pe inculpatul - parte vătămată C.P. (f. 20-24

din dosarul de urmărire penală)

Cu referire la fapta inculpatului -

parte vătămată C.P., instanța de apel a considerat că și în privința acestuia

sunt realizate elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor

calificat deoarece sus numitul s-a înarmat cu două cuțite pe care le-a folosit

în cadrul altercației cu celălalt inculpat, reușind să-l lovească pe acesta din

urmă, în zona bărbiei, cu unul dintre aceste cuțite.

S-a mai

reținut că, deși potrivit raportului de expertiză aflat la fila 107 din dosarul

de urmărire penală, coinculpatul - parte vătămată V.A.A. a fost tăiat doar în

zona bărbiei, fără ca această leziune să fie primejdioasă pentru viață,

intenția indirectă de a ucide pe care a avut-o inculpatul - parte vătămată C.P.

rezultă din faptul că acesta s-a antrenat într-o altercație directă cu celălalt

inculpat, folosindu-se de cele două cuțite, reușind să-I rănească pe

coinculpatul V.A.A. în zona bărbiei, iar faptul că nu i-a provocat leziuni mai

grave se datorează modului în care a ripostat cel atacat, fiind vorba despre o

împrejurare independentă de voința inculpatului-parte vătămată C.P.

S-a reținut în

acest sens că, așa cum rezultă din practica judiciară, există tentativa la

infracțiunea de omor chiar dacă leziunile produse nu au pus în primejdie viața

victimei, dar a fost folosit un obiect vulnerant apt să producă un rezultat

letal, fiind vizată o zonă vitală a corpului, în speță capul și gâtul

inculpatului - parte vătămată V.A.A.

În consecință, în raport de

argumentele prezentate, instanța de apel a dispus schimbarea încadrării

juridice dată faptelor inculpaților și, procedând apoi la reindividualizarea

pedepselor aplicate, raportat la noua încadrare juridică dată faptelor,

respectiv

tentativă la infracțiunea de omor calificat, a reținut în favoarea inculpaților

circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., în raport de

împrejurarea că aceștia se află la prima confruntare cu legea penală.

Ca urmare, instanța de apel a dispus

condamnarea inculpaților la pedepse în cuantumul prezentat în dispozitivul

deciziei, cu executarea în regim de detenție, apreciind că, raportat la gradul

ridicat de pericol social al faptelor, scopul reeducativ al acestora nu va

putea fi atins fără a se dispune executarea acestora în modalitatea sus menționată.

Împotriva acestei

decizii,

în termen legal,

au formulat recurs inculpații-părți vătămate V.A.A. și C.P.

Inculpatul V.A.A.

și-a motivat calea de atac în chiar

cuprinsul cererii de recurs, invocând, în principal, în sfera cazului de casare

prev. de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., greșita încadrare juridică

dată faptei în apel, în tentativă la omor calificat, în condițiile în care s-a

făcut dovada că nu a avut niciun moment intenția de a suprima viața

inculpatului - parte vătămată C.P., reacția sa fiind una firească, de apărare,

care îmbracă în conținut elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare

corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., așa cum corect a reținut

prima instanță.

În subsidiar,

în sfera cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

inculpatul a invocat netemeinicia pedepsei ce i-a fost aplicate în apel,

susținând că prin cuantumul ei și modalitatea de executare, aceasta nu reflectă

în mod adecvat criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

În consecință, în raport de

argumentele prezentate, inculpatul V.A.A. a solicitat admiterea recursului,

casarea hotărârii atacate, cu consecința menținerii hotărârii primei instanțe.

Aceste motive

de recurs au fost susținute întocmai de către apărătorul recurentului inculpat -

parte vătămată, la termenul de dezbateri din 28 mai 2013, unicul element de diferențiere

fiind dat de temeiul de drept al criticii privind greșita încadrare juridică

dată faptei în apel care, în opinia apărării, îl constituie art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

Inculpatul C.P.

nu și-a motivat în scris calea de

atac, iar la termenul de dezbateri din 28 mai 2013, apărătorul desemnat să-i

acorde asistență juridică din oficiu a invocat, în principal, cazul de casare

prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., în sfera căruia a criticat

greșita încadrare juridică dată faptei săvârșite de inculpat, în apel, în

tentativă la omor calificat, deși s-a făcut dovada că, prin regiunea anatomică

vizată de lovituri, inculpatul nu a avut intenția de a suprima viața

inculpatului V.A.A., astfel încât fapta acestuia întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1)

C. pen., așa cum corect a reținut prima instanță.

În subsidiar, în sfera cazului de

casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., apărătorul a

invocat netemeinicia pedepsei aplicate în apel inculpatului C.P., susținând că

prin cuantumul ei și modalitatea de executare, aceasta nu reflectă în mod

adecvat criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

În consecință, în raport de

argumentele prezentate, apărătorul recurentului inculpat - parte vătămată C.P.

a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, cu consecința

menținerii hotărârii primei instanțe.

Examinând

cauza în raport de criticile formulate, dar și din oficiu, conform prevederilor

art. 385 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursurile nu sunt

fondate, considerentele avute în vedere fiind următoarele:

Prioritar, se constată că în raport de

data pronunțării deciziei atacate, 27 noiembrie 2012, și de data înregistrării

cauzei în recurs, 17 decembrie 2012, în cauză sunt aplicabile dispozițiile

privind cazurile de casare prevăzute în Codul de procedură penală, republicat,

cu modificările și completările ulterioare, în forma anterioara intrării in

vigoare a Legii nr. 2/2013.

Trecând în continuare la analizarea

criticilor formulate în recurs, Înalta Curte constată următoarele:

faptelor inculpaților în apel a constituit o critică comună invocată în

recursurile ambilor inculpați, critică ce va fi analizată prin prisma cazului de

casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.; în argumentarea

acesteia, ambii inculpați au susținut că încadrarea juridică dată faptelor în

apel, respectiv tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art.

174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. nu este corectă, întrucât nici unul nu a avut

intenția de a-și ucide adversarul, inculpatul V.A.A. arătând că a acționat doar

pentru a se apăra, iar inculpatul C.P. - că prin regiunea anatomică vizată de

lovitura aplicată adversarului său, nu a avut intenția de a suprima viața

acestuia.

În consecință, ambii inculpații au

solicitat ca, urmare admiterii recursurilor, să se dispună menținerea

încadrării juridice dată faptelor în fond, respectiv infracțiunea prev. de art.

182 alin. (1) C. pen. în cazul inculpatului V.A.A. și cea prev. de art. 181 alin.

(1) C. pen., în cazul inculpatului C.P., ambele în concurs real cu infracțiunea

prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

Critica este

nefondată, argumentele expuse de curtea de apel în acest sens fiind pe deplin valabile.

Astfel, faptele reținute în sarcina

inculpaților V.A.A. și C.P., astfel cum au fost descrise de instanța de apel,

corespund normei de incriminare a tentativei la omor calificat prev. de art. 20

rap. la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., modul în care inculpații

au acționat (după primul conflict, s-au înarmat cu cuțite) obiectele vulnerante

pe care le-au folosit (un cuțit - inculpatul V., respectiv două cuțite -

inculpatul C.), zona pe care au vizat-o prin aplicarea loviturilor - zona toracică

în cazul inculpatului V., respectiv zona feței - bărbia în cazul inculpatului C.,

ca și urmarea produsă - plagă înjunghiată para-sternal drept penetrantă cu

pneumotorax compresiv, insuficiență respiratorie acută, leziune care s-a produs

prin lovire cu corp tăietor - înțepător și care a fost primejdioasă pentru

viața inculpatului C., necesitând pentru vindecare 15-20 zile de îngrijiri

medicale, respectiv leziuni în zona bărbii inculpatului V. care nu i-au pus în

primejdie viața și care au necesitat pentru vindecare un număr de 28-30 zile de

îngrijiri medicale, îmbrăcând, atât din punct de vedere obiectiv, cât și

subiectiv, forma tentativei la infracțiunea de omor calificat, iar nu

infracțiunile de vătămare corporală simplă și gravă, fiind dovedită împrejurarea

că inculpații au acționat cel puțin cu intenția indirectă de a produce moartea

adversarului, și nu cu intenția de a lovi.

Sub acest aspect se reține că dacă în

cazul infracțiunilor de vătămare corporală, simplă sau gravă, făptuitorul

acționează cu intenția generală de vătămare, în cazul tentativei la omor,

acesta acționează cu intenția de ucidere.

În cazul infracțiunii de omor (rămasă

în forma tentativei), actele de punere în executare a omorului, săvârșite până

în momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să releve - prin

natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite - că infractorul a avut

intenția specifică de omor, iar nu intenția generală de a vătăma.

Astfel, există tentativă de omor, și

nu de vătămare corporală, ori de câte ori infractorul acționează în așa mod

încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei

ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are

relevanță timpul necesar pentru

îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de

vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional.

Anumite stări ale infractorului ori defectuozitatea mijloacelor folosite de el

în executarea actului nu au relevanță în sine, întrucât intenția de omor se

deduce din modul în care a acționat, iar nu din elemente exterioare.

Atât în literatura de specialitate,

cât și în practica judiciară, s-a arătat că poziția psihică a făptuitorului

trebuie stabilită, în fiecare caz, în raport cu împrejurările concrete și

îndeosebi, instrumentul folosit de făptuitor (apt sau nu de a produce moartea),

cu regiunea corpului lovită (o zonă vitală sau nu), cu numărul și intensitatea

loviturilor (o singură lovitură sau mai multe, aplicate cu mare intensitate),

cu raporturile dintre infractor și victimă anterioare săvârșirii faptei (de

dușmănie sau de prietenie), atitudinea infractorului după săvârșirea faptei (a

încercat să dea un prim ajutor victimei sau a lăsat-o în starea în care a

adus-o).

Or, raportând

criteriile mai sus enunțate la situația de fapt din prezentul dosar, se relevă

că loviturile pe care și le-au aplicat reciproc inculpații V. și C., în zona

toracelui, respectiv a bărbiei, obiectele vulnerante folosite - cuțit, apt de a

produce moartea, zonele vizate - toracele și bărbia - și leziunile traumatice

suferite de ambii inculpați urmare acțiunii lor violente, demonstrează intenția

acestora de a ucide (iar nu de a aplica o simplă corecție), independent de

concluziile medicilor legiști.

Ga urmare, în

raport de considerentele expuse se constată ca neîntemeiate criticile

inculpaților privind greșita încadrare juridică dată faptei.

pedepselor aplicate în apel, atât sub aspectul cuantumului, cât și modalității

de executore,a constituit, deopotrivă, o critică comună invocată de ambii

inculpați cu titlu subsidiar, critică ce va fi - analizată în sfera cazului de

casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.;

Critica este

neîntemeiată, pedepsele aplicate inculpaților în apel, urmare reținerii în

beneficiul acestora a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.,

fiind corect individualizate prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen. și apte să asigure scopul pedepsei.

În acest sens, se constată că pedepsele

aplicate inculpaților în apel, de 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii

de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321

alin. (1) C. pen. și de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru tentativă la

infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și

175 alin. (1) lit. i) C. pen. în cazul inculpatului V.A.A., respectiv de 10

luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri

și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. și 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C.

pen. pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., în cazul inculpatului C.P., răspund

criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen., asigurând o aplicare

adecvată a principiului proporționalității sancțiunii cu gravitatea faptei și

periculozitatea acuzatului.

Astfel, pedepsele aplicate

inculpaților în apel reflectă în mod corect gradul de pericol social al

faptelor săvârșite, prin raportare la contribuția efectivă a fiecărui inculpat

la desfășurarea activității infracționale, datele privind persoana inculpaților

- persoane cu

un nivel

minimal de instrucție școlară, dar și împrejurările care atenuează, respectiv

agravează răspunderea penală, reflectând efectul reținerii în favoarea

inculpaților a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. care a

condus la coborârea pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege, calculată

conform art. 21 C. pen. în cazul tentativei la omor calificat (7 ani și 6

luni), respectiv sub limita de 1 an închisoare prev. de art. 321 alin. (1) C.

pen. în cazul infracțiunii de ultraj.

Ca urmare, pedepsele aplicate

inculpaților în apel fiind just individualizate, nu se justifică reducerea

acestora, așa cum solicită apărarea, după cum nu se justifică nici

schimbarea modalității de executare a acestora,

într-una neprivativă de libertate (posibilă

numai în cazul inculpatului C.P.),

în raport de gravitatea faptelor și persoana inculpaților apreciindu-se în mod

just că numai executarea în regim penitenciar este aptă

să asigure atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Față de cele reținute și

neidentificând niciuna dintre situațiile încadrate în celelalte cazuri de

casare ce pot fi avute în vedere din oficiu, potrivit art. 385

15

pct.

l lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga recurenții inculpați - părți vătămate la plata sumei de câte

400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații-părți vătămate V.A.A. și C.P. împotriva Deciziei penale

nr. 206/A/2012 din 27 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de

minori.

Obligă

recurenții inculpați-părți vătămate la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi, 28 mai 2013.