ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 21.05.2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1711/2013

HOTĂRÂRE

21.05.2013

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1711/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 668 pronunțată la data de 13 iunie 2012 de Tribunalului Maramureș în Dosarul nr. 6150/100/201 au fost respinse, ca nefondate, cererile formulate de inculpatul F.V.R., prin apărător ales, de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen. și respectiv, de reținere a circumstanței atenuante legale prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul F.V.R., la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare, pt. săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) C. pen. raportat la art. 76 lit. b) C. pen.

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen., coroborate cu art. 80 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite prin acesta sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii de 24 de ore, din data de 20 mai 2011.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul F.V.R. prin încheierea penală din data de 18 iulie 2011.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus, după rămânerea definitivă a sentinței, prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic ala acestuia în S.N.D.G.J.

A fost condamnat inculpatul T.C., fără antecedente penale, la următoarele pedepse:

- 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. raportat la art. 209 alin. (1) lit. e), g) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) C. pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen.,s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

A fost condamnat inculpatul P.G., fără antecedente penale, la 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen., coroborate cu art. 80 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

A fost condamnat inculpatul P.C., fără antecedente penale, la 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen. coroborate cu art. 80 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen.,s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

S-au respins acțiunile civile formulate de părțile civile C.V.A., și C.V.G.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul F.V.R. la plata către partea civilă S.J.U. "Dr. C.O." Baia Mare, a sumei de 5.675,51 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate C.V.A., precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă.

În temeiul art. 109 C. proc. pen. s-a dispus păstrarea corpurilor delicte înregistrate în registrul special al instanței la poziția nr. 30/2011 până la soluționarea definitivă a cauzei, după care se vor restitui părții vătămate C.V.G..

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata către stat a câte 800 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 10 mai 2011 în jurul orei 22,00 inculpații F.V.R., T.C., P.G.V. și P.C.I. se deplasau cu autoturismul în satul Lăpușel, jud. Maramureș, mașina fiind condusă de inculpatul T.C.

La momentul când inculpații au ajuns la intersecția cu D.E. 58, aceștia au fost opriți de părțile vătămate C.V.A. și C.V.G., care făceau parte dintr-un grup mai mare de cetățeni de etnie rromă și care se deplasau cu o căruță.

Din declarațiile inculpaților, coroborate conform art. 69 C. proc. pen. cu cele ale părților vătămate, a rezultat că partea vătămată C.V.G. i s-a adresat inculpatului T.C. care era la volanul autoturismului și i-a cerut să îl ducă pe C.V.A. în Baia Mare.

Inculpatul T.C. i-a răspuns părții vătămate că îl duce dacă îi plătește suma de 20 lei, iar la răspunsul lui C.V.G. că „are doar 2 lei", între părți a început o dispută.

Potrivit declarațiilor persoanelor audiate în cauză, inculpatul T.C. a coborât din autoturism și a început să îl lovească pe C.V.G., moment în care a intervenit și C.V.A. și la rândul lor l-au agresat pe inculpat.

În acest context, din autoturism au coborât și inculpații F.V.R., P.G.V. și P.C.I., iar între aceștia și grupul părților vătămate a izbucnit o altercație, fiecare dintre părți fiind lovită cu pumnii și picioarele și respectiv cu obiecte contondente, o rangă și ilișul (scândura pe care se stă) căruței (filele 58-62, 75, 76).

În raport de aceste aspecte, instanța a reținut că declarațiile inculpaților și ale părților vătămate se coroborează cu mențiunile actelor medico-legale depuse la dosar, rezultând că între părți a existat un conflict spontan, în cadrul căruia acestea și-au aplicat reciproc lovituri.

De asemenea, din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că inculpații i-au agresat nu numai pe C.V.A. și C.V.G., ci și pe persoanele de sex feminin care făceau parte din grupul acestora. Astfel, martora D.A.M. a precizat că a văzut un bărbat coborând din autoturism și aducând injurii părților vătămate și că partea vătămată C.S. a strigat „nu da că am copil în brațe", iar martorul S.C. a arătat că a văzut un autoturism care urmărea 3-4 persoane de etnie rromă, printre care și o femeie, aceștia ascunzându-se pe o stradă lăturalnică (filele 216, 221 dosar urmărire penală).

Din declarațiile părților vătămate coroborate cu declarația inculpatului F.V.R. a rezultat că, în contextul altercației izbucnite între părți, la un moment dat C.V.A. a fugit în direcția localității Bozânta Mică, fiind urmărit de inculpații F.V.R. și P.G.V.

La momentul când inculpații au ajuns-o pe partea vătămată C.V.A., acesta s-a împiedicat și a căzut la pământ, iar inculpatul F.V.R. l-a lovit în cap cu ilișul de la căruță (panou de scânduri). Partea vătămată a reușit să se ridice și a fugit, însă la scurt timp și-a pierdut cunoștința, fiind găsit de martorul M.A.A.

Inculpații F.V.R. și P.G.V. s-au întors la locul în care se aflau inculpații T.C. și P.C.I. și împreună au răsturnat căruța ce aparținea părților vătămate C.V.G. și C.S., i-au izbit lateralele cu obiecte dure și i-au tăiat cauciucurile cu un cuțit. Inculpații au dezlegat calul de la căruță, iar inculpatul T.C. a desprins hamașamentul și 1-a pus în portbagajul autoturismului, transportându-l la locuința sa.

În raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că fapta inculpatului F.V.R., constând în acea că la data de 10 mai 2011, într-un loc public, i-a aplicat părții vătămate C.V.A. o lovitură în cap cu un panou din scânduri în greutate de 5,325 kg, cauzându-i leziuni traumatice -plagă parieto - temporală stângă, fractură cu înfundare și hematom extradural consecutiv - care i-au pus viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

La încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului și în considerarea cererii de schimbare a acestei încadrări, instanța a reținut următoarele:

Pentru stabilirea existentei la infracțiunea de omor, a fost necesară lămurirea cauzei sub aspectul poziției psihice avută de făptuitor față de consecințele faptei săvârșite, respectiv dacă acesta a prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei ș a urmărit sau acceptat acest rezultat.

Potrivit doctrinei penale, reflectată în mod constant în jurisprudența instanțelor, la stabilirea poziției psihice a făptuitorului față de rezultatul faptei săvârșite trebuie avute în vedere împrejurările comiterii cesteia, caracteristicile obiectului vulnerant folosit, zona vizată de lovituri ș intensitatea și numărul acestora.

În cauza de față, din probele administrate a rezultat că inculpatul F.V.R., în vârstă de 28 de ani și cu o constituție fizică robustă i-a aplicat victimei C.V.A., în timp ce acesta era căzut la pământ, două lovituri cu un panou de scânduri. Una dintre lovituri a fost aplicată în zona toracelui și a produs o echimoză dreptunghiulară pectoral stângă, iar a doua în cap, provocând o „plagă parieto-temporală stângă, fractură cu înfundare sub adiacentă și hematom extradural consecutiv", leziune care a fost primejdioasă pentru viața victimei (fila 66 dosar urmărire penală).

De asemenea, din probele administrate în cauză a rezultat că obiectul vulnerant folosit de inculpat avea o lungime de 95,7 cm și o greutate de 5,325 kg, aspecte care coroborate cu natura și gravitatea leziunii provocate relevă că intensitatea loviturii aplicate a fost deosebit de ridicată.

În consecință, având în vedere că inculpatul a folosit un obiect vulnerant susceptibil să producă leziuni grave și că a aplicat o lovitură de mare intensitate într-o zonă vitală a corpului părții vătămate, instanța a reținut că acesta a prevăzut posibilitatea suprimării vieții victimei și deși nu l-a urmărit, a acceptat producerea acestui rezultat, fapta fiind comisă în forma de vinovăție a intenției indirecte, conform art. 11 pct. 1 lit. b) C. pen.

De asemenea, în raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că fapta inculpatului F.V.R., constând în aceea că, la data de 10 mai 2011, împreună cu inculpații T.C., P.G.V. și P.C.I., în timp ce se aflau pe str. Gării din localitatea Lăpușel, au inițiat o altercație cu un grup de cetățeni de etnie rromă, exercitând acte de violență asupra acestora, proferând injurii și amenințări și urmărindu-i în timp ce fugeau, după care le-au distrus căruța, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Instanța a reținut în favoarea inculpatului F.V.R. circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b), c) C. pen., având în vedere că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a reparat prejudiciul cauzat achitând părților vătămate sumele solicitate cu titlu de despăgubiri și a avut o comportare sinceră pe parcursul procesului.

În consecință, în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen. instanța a condamnat inculpatul la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) C. pen. raportat la art. 76 lit. b) C. pen., respectiv reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și cu înlăturarea pedepsei complementare privativă de drepturi conform art. 76 alin. (3) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor, circumstanțiat prin împrejurările și modul în care acestea au fost comise, respectiv faptul că și părțile vătămate au avut o conduită necorespunzătoare și i-au agresat pe inculpați; faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, că a depus eforturi consistente pentru repararea prejudiciului cauzat, precum și comportarea sinceră a acestuia pe parcursul procesului.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., instanța a contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentință și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

Potrivit art. 71 C. pen., instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 instanța a dispus, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic ala acestuia în S.N.D.G.J.

În raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că fapta inculpatului T.C., constând în aceea că la data de 10 mai 2011, împreună cu inculpații F.V.R., P.G.V. și P.C.I., în timp ce se aflau pe în localitatea Lăpușel, au inițiat o altercație cu un grup de cetățeni de etnie romă, exercitând acte de violență asupra acestora, proferând injurii și amenințări și urmărindu-i în timp ce fugeau, după care le-au distrus căruța, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

De asemenea, fapta inculpatului care în aceleași împrejurări a sustras harnașamentul de la căruța părților vătămate C.V. și C.S., în scopul însușirii pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. raportat la art. 209 alin. (1) lit. e), g) C. pen.

Instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., având în vedere că acesta nu a fost cunoscut cu antecedente penale și a avut o comportare sinceră pe parcursul procesului.

În consecință, în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen. instanța a condamnat inculpatul la următoarele pedepse:

-1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen., coroborate cu art. 80 alin. (2) C. pen.;

La individualizarea judiciară a pedepselor stabilite, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, particularizat prin împrejurările și modul de comitere, într-un loc public, inculpații au agresat grupul din care făceau parte și persoane de sex feminin, au distrus căruța acestora și au tulburat ordinea și liniștea publică, dar totodată și faptul că inculpatul nu a fost cunoscut cu antecedente penale având anterior o conduită corespunzătoare și a avut o comportare sinceră pe parcursul procesului.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., instanța a contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentință și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, iar în temeiul art. 71 C. pen., instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În raport de starea de fapt expusă, instanța a reținut că fapta inculpatului P.G.V., constând în aceea că la data de 10 mai 2011, împreună cu inculpații F.V.R., T.C. și P.C.I., în timp ce se aflau pe în localitatea Lăpușel, au inițiat o altercație cu un grup de cetățeni de etnie rromă, exercitând acte de violență asupra acestora, proferând injurii și amenințări și urmărindu-i în timp ce fugeau, după care le-au distrus căruța, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., având în vedere că acesta nu era cunoscut cu antecedente penale și a avut o comportare sinceră pe parcursul procesului.

La individualizarea judiciară a pedepselor stabilite, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, particularizat prin împrejurările și modul de comitere, într-un loc public, inculpații au agresat grupul din care făceau parte și persoane de sex feminin, au distrus căruța acestora și au tulburat ordinea și liniștea publică, dar totodată și faptul că inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale având anterior o conduită corespunzătoare și a avut o comportare sinceră pe parcursul procesului.

În temeiul art. 71 C. pen., instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că fapta inculpatului P.C. luliu, constând în aceea că la data de 10 mai 2011, împreună cu inculpații F.V.R., T.C. și P.G.V., în timp ce se aflau în localitatea Lăpușel, au inițiat o altercație cu un grup de cetățeni de etnie rromă, exercitând acte de violență asupra acestora, proferând injurii și amenințări și urmărindu-i în timp ce fugeau, după care le-au distrus căruța, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor stabilite, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, particularizat prin împrejurările și modul de comitere, într-un loc public, inculpații au agresat grupul din care făceau parte și persoane de sex feminin, au distrus căruța acestora și au tulburat ordinea și liniștea publică, dar, totodată, și faptul că inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale având anterior o conduită corespunzătoare și o comportare sinceră pe parcursul procesului.

În temeiul art. 71 C. pen., instanța de fond a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În cazul fiecăruia dintre inculpați, pentru realizarea scopului și funcțiilor prevăzute de art. 52 C. pen., instanța a dispus executarea pedepselor aplicate în regim privativ de libertate, având în vedere modul în care faptele reținute în sarcina acestora au fost săvârșite și care relevă un grad sporit de agresivitate al acestora și lipsa oricărui respect față de normele care caracterizează ordinea de drept și conviețuirea socială, în general.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a constatat că prin înscrisul aflat la fila 259 dosar urmărire penală, inculpatul F.V.R. și partea vătămată C.V.A. au încheiat o tranzacție, ultimul precizând că nu mai are nici o pretenție civilă de la inculpat.

În consecință, în aplicarea principiului disponibilității, solicitarea părții vătămate C.V.A., în sensul obligării inculpatului F.V.R., precum și a celorlalți inculpați la plata sumei de 100 milioane lei vechi nu a putut fi admisă, în cazul primului producându-și efectele tranzacția încheiată la data de 24 mai 2011, iar în cazul celorlalți inculpați, întrucât în sarcina acestora nu a fost reținută comiterea vreunei fapte ilicite față de partea vătămată, lipsind astfel una dintre condițiile necesare pentru angajarea răspunderii lor civile delictuale.

De asemenea, în cazul pretențiilor civile formulate de partea vătămată C.V.G., în sensul obligării inculpatului T.C. la plata sumei de 10 milioane lei vechi, reprezentând contravaloarea hamului sustras, instanța a reținut că, potrivit înscrisului aflat la fila 168 dosar urmărire penală și susținerilor părții vătămate, bunul sustras i-a fost restituit în cursul procesului, astfel încât acțiunea civilă a fost respinsă, prejudiciul fiind reparat în natură.

În temeiul art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța de fond a obligat inculpatul F.V.R. la plata către partea civilă S.J.U. "Dr. C.O." Baia Mare, a sumei de 5.675,51 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate C.V.A., precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea efectivă.

Împotriva sentinței menționate au declarat apel în termen inculpații F.V.R., T.C., P.G. și P.C.I.

Inculpatul F.V.R. a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei, în infracțiune de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., întrucât din raportul de expertiză judiciară rezultă că nu poate fi stabilit cu precizie dacă leziunile traumatice ale victimei s-au produs prin cădere sau prin lovire activă, iar acest dubiu trebuie să-i profite inculpatului; s-a precizat că intenția inculpatului a fost de a pedepsi victima pentru că anterior l-a lovit.

Sub un alt aspect a învederat că se prevalează de cauza. legală de reducere a pedepsei prev. de art. 320

C. proc. pen. și a susținut că se impune suspendarea sub supraveghere a pedepsei, pentru că s-a împăcat sub aspectul laturii civile cu partea vătămată, care, așa cum rezultă din raportul de analiză, a refuzat internarea și prezentând tendințe de disimulare crescută a simptomelor.

A mai menționat că inculpații veneau cu mașina de la pescuit, când partea vătămată și însoțitorii săi aflați într-o căruță le-au făcut semn să oprească și le-au cerut să-l ducă pe un prieten de-al lor la Baia-Mare; inculpatul T.C. le-a spus că nu-l duce doar pentru 2 lei, moment în care a fost înjurat și lovit cu o rangă mică; numitul C.V. l-a lovit pe inculpatul F.V.R. cu o scândură în spate, iar inculpatul când s-a ridicat a luat scândura, a alergat după C.A. - partea vătămată și l-a lovit de două ori cu scândura în spate, după care victima s-a împiedicat și a căzut la pământ.

Inculpații T.C., P.G. și P.C.I. au invocat motive comune de apel, respectiv înlăturarea disp. art. 75 lit. a) și art. 80 C. pen. și suspendarea executării pedepselor, arătând că, în primul rând, conflictul dintre cele două grupuri a fost spontan, iar pentru existența agravantei trebuie ca mai multe persoane să contribuie la săvârșirea faptei, pe când, în fapt, fiecare inculpat a lovit separat câte una dintre persoanele cu căruța.

De asemenea, au mai solicitat reducerea pedepselor aplicate, arătând că au recunoscut în mod constant săvârșirea faptelor, însă doar datorită intereselor procesuale ale coinculpatului F.V.R. nu a fost incident în speță art. 320

C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 228/A din 19 decembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-au admis apelurile declarate de inculpați împotriva sentinței penale nr. 668 din 13 iunie 2012 a Tribunalului Maramureș, care a fost desființată în parte, doar sub aspectul modalității de executare a pedepselor rezultante, și rejudecând:

În baza art. 86: C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicate inculpatului F.V.R. pe durata termenului de încercare de 7 ani.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor rezultante de câte 1 (un) an închisoare aplicate inculpaților T.C., P.G.V. și P.C.I. pe durata câte unui termen de încercare de 5 ani.

S-a stabilit că, pe durata termenului de încercare, inculpații se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;

S-a atras atenția inculpaților asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 864 C. proc. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. cu privire la drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. față de fiecare inculpat apelant.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.

Pentru a pronunța această hotărâre, examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța de apel a reținut că prima instanță a reținut o corectă stare de fapt, pe care inculpații apelanți nu au contestat-o, stare de fapt potrivit căreia, în data de 10 mai 2011, la ora 22.00, în satul Lăpușel inculpatul T. a oprit autoturismul la semnul părții vătămate C.V.A., care era însoțit de mai multe persoane -și aceasta i-a cerut să o ducă până la Baia Mare; inculpatul a refuzat, a fost înjurat, iar când s-a dat jos din mașină a fost lovit de partea vătămată; în sprijinul acestuia au venit și restul inculpaților, care au început să se bată cu grupul din căruță.

S-a apreciat că susținerea apelanților, în sensul că fiecare inculpat a lovit separat persoanele din afara mașinii, motiv pentru care ar trebui înlăturată, circumstanța agravantă prev. de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., a comiterii faptei de trei sau mai multe persoane împreună, nu corespunde realității, deoarece, chiar din declarațiile inculpaților rezultă că au intervenit împreună în sprijinul inculpatului T.

În continuare, partea vătămată a fugit, însă a fost urmărită de către inculpații F.V.R. și P.G.V., iar când aceasta s-a împiedicat și a căzut, primul a lovit-o în cap cu ilișul de la căruță, după care a reușit să se ridice și să fugă iarăși, apoi și-a pierdut cunoștința.

Inculpatul a detaliat inclusiv în fața primei instanțe (fila 58) că intenția lui a fost de a lovi peste spate partea vătămată, pentru că și inculpatul, la rândul lui fusese lovit cu ilișul tot peste spate, însă partea împiedicându-se și fiind în cădere, a fost nimerită în cap, motiv pentru care s-a apreciat că fapta inculpatului a fost comisă cu intenție indirectă.

S-a reținut că urmările lovirii au fost consemnate în raportul de expertiză medico-legală efectuat în apel (fila 125), raport ce a concluzionat că victimei i-a fost cauzat un traumatism cranio-cerebral și trei echimoze: una pectoral stânga, alta la cotul stâng și a treia, o echimoză orbito-palpebrală stânga și în unghi drept la ochiul drept; s-a specificat că prima leziune a pus în primejdie viata victimei.

Instanța de apel nu a primit critica invocată de către inculpatul F.V.R., în sensul că ar exista dubiu în privința originii leziunii ce i-a pus în primejdie viața părții vătămate - față de mențiunile de la pct. 4 al concluziilor expertizei - apreciind, totodată că nu se poate considera nici că fapta a fost săvârșită cu praeterintenție, reținând că ilișul, denumire a panoului din spatele căruței (fila 3 dos. fond), este alcătuit din patru scânduri cu lungimea maximă de 95,7 cm, lățimea maximă de 44,3 cm, grosimea de 2,5 cm și masa de 5,325 g, constituie un obiect apt să pună în primejdie viața persoanei care este lovită cu acesta, chiar dacă lovitura ar fi aplicată peste spate, deoarece, din fotografii (filele 42-43 d.u.p.), rezultă că prezintă cuie ale căror vârfuri ascuțite nu erau îndoite în întregime.

Ca atare, s-a apreciat că fapta nu poate fi încadrată în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., ci astfel cum a considerat și prima instanță, în tentativă de infracțiune de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 175 lit. i) C. pen.

S-a reținut că, justificat prima instanță a motivat că nu este incidență circumstanța atenuantă a comiterii faptei în stare de provocare, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece impresia inculpatului că victima ar putea avea un cuțit asupra ei nu reprezintă o împrejurare care să-l fi tulburat atât de tare, încât să-l determine la lovirea victimei deja căzute; pe de altă parte, după cum rezultă din propria declarație a inculpatului, nu partea vătămată l-a lovit cu ilișul, ci un însoțitor al acestuia pe care a reușit "cu mâinile goale" să-l trântească la pământ.

După lovirea victimei, inculpatul F.V.R. împreună cu inculpatul P.G.V. s-au întors la căruța părții vătămate și cu ceilalți doi coinculpati T.C. și P.C.I. au răsturnat căruța victimei, i-au tăiat cauciucurile, au dezlegat calul și i-au dat drumul, iar inculpatul T.C. a desprins harnașamentul și l-a dus acasă, aspect care se încadrează în infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu reținerea circumstanței agravante a comiterii faptei de trei sau mai multe persoane împreună, prev. de art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. fiind coautori, iar fapta descrisă a inculpatului T.C., în infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen.

Apărarea inculpatului, în sensul că fapta de a exercita acte de violență asupra însoțitorilor părții vătămate, de a-i înjura și amenința, precum și de a distruge căruța s-ar încadra în infracțiunea de încăierare prev. de art. 322 C. pen., s-a apreciat că nu este întemeiată, deoarece fapta nu s-a rezumat la o încăierare în care să nu să poată fi evidențiată contribuția fiecărui inculpat, și nu s-a redus doar la lovirea unor persoane.

În ceea ce privește individualizarea cuantumului pedepselor aplicate, s-a reținut că instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale și speciale prev. de art. 72 C. pen., precum și toate împrejurările ce au fost reținute în mod diferențiat drept circumstanțe atenuante, prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen.

Afirmația inculpaților apelanți, în sensul că pedepsele trebuie reduse ca urmare a reținerii în apel a disp. art. 320

C. proc. pen., s-a apreciat că nu este întemeiată, deoarece aceștia au arătat în fața primei instanțe că nu înțeleg să se prevaleze de prevederile art. 320

C. proc. pen. (fila 63, verso).

S-a reținut că apelurile acestora sunt fondate, sub aspectul individualizării modalității de executare a pedepselor rezultante aplicate, apreciindu-se că se impune suspendarea sub supraveghere a acestora, întrucât pronunțarea condamnării constituie un avertisment sufficient pentru aceștia și că nu vor mai comite fapte penale.

S-a avut în vedere că inculpații nu au antecedente penale, iar în privința inculpatului F.V.R., s-a reținut că infracțiunea cea mai grea, de tentativă la omor calificat, a fost comisă cu intenție indirectă, dar și împrejurarea ce rezultă din ancheta socială (fila 73) că, deși era angajat în străinătate, s-a întors în țară pentru a avea grijă de mama sa de 57 de ani, care este nevăzătoare (fila 74), astfel încât poate fi considerat o persoană responsabilă din punct de vedere social.

Așa fiind, în baza prev. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., instanța de apel a admis apelurile și a suspendat sub supraveghere pedepsele rezultante aplicate inculpaților, pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepselor aplicate la care a adăugat un interval de 4 ani.

Împotriva deciziei menționate, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

pct. 14 C. proc. pen., hotărârea pronunțată de instanța de apel fiind criticată sub aspectul individualizării pedepsei inculpatului F.V.R., apreciindu-se că nu se impunea suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicată acestui inculpat.

Înalta Curte, examinând recursul, prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat.

În conformitate cu prevederile art. 72 din C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De asemenea, se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen. pedeapsa este deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și de reeducare a celui condamnat, având un rol preventiv-educativ. Ca măsură de constrângere pedeapsa pe lângă scopul represiv trebuie să reflecte dezaprobarea legală și judiciară, atât cu privire la faptele penale, cât și în ceea ce privește comportamentul inculpatului.

Prin urmare, sub aspectul cuantumului, dar și a modului de executare a acesteia, pedeapsa trebuie individualizată astfel încât să îl convingă pe inculpat de necesitatea respectării legii penale și să-l determine pe viitor să nu mai comită fapte penale.

În prezenta cauză, Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de apel, că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție de către inculpatul F.V.R., pronunțarea condamnării constituind un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârși alte infracțiuni.

Astfel, datele personale ale inculpatului F.V.R. evidențiază posibilitatea reală a reeducării acestuia și fără privare de libertate, măsurile de supraveghere cărora urmează a se supune fiind o garanție în sensul formării unei atitudini de respect față de ordinea de drept, în caz contrar existând oricând posibilitatea de a se dispune executarea pedepsei prin privare de libertate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 228/A din 19 decembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe inculpatul F.V.R.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului parchetului rămân în sarcina statului, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 228/A din 19 decembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe inculpatul F.V.R.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 21 mai 2013

§ Cauze similare