ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1259/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 345 din 27 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 1387/P/2005, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.V., împotriva sentinței penale nr. 263 din 22 martie 2004 a Tribunalului Dolj. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuientul condamnat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin sentința penală nr. 263 din 22 martie 2004 pronunțată de Tribunalul Dolj s-a dispus condamnarea inculpatului B.V., la pedeapsa de 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., hotărâre ce a rămas definitivă prin decizia penală nr. 3642/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a reținut că, la data de 22 noiembrie 2003, inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a intrat în curtea locuinței victimei M.N. și cu un cuțit luat de la bucătărie i-a aplicat acesteia două lovituri în zona gâtului, producându-i leziuni ce au condus, în scurt timp, la deces. După rămânerea definitivă a hotărârii, condamnatul a formulat o cerere de revizuire, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 73 C. pen., întrucât victima a intrat în curtea acestuia, l-a lovit și l-a insultat precum și aplicarea dispozițiilor art. 44 C. pen. Instanța de fond a opiniat că cererea de revizuire nu este însă fondată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul B.V.

solicitând desființarea sentinței și completarea probatoriului prin reaudierea unor martori, audierea unor martori noi și efectuarea unei reconstituiri. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 367 din 21 noiembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1171/P/2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul B.V. Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, în termen legal, revizuientul B.V., care a reiterat motivele invocate în cererea inițială. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele: Analizând motivele invocate de revizuient, prin prisma dispozițiilor art. 394 C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că cererea de revizuire a fost corect respinsă ca fiind nefondată. Potrivit dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membrul al completului de judecată, procurorul ori persoana care a executat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Nici la judecarea cererii de revizuire de către instanța de fond și nici în apel, condamnatul revizuient nu a invocat motive care ar permite incidența vreunuia din cazurile expres și limitativ prevăzute de textul de lege anterior invocat, referindu-se la aspecte ce privesc legalitatea și temeinicia hotărârii, aspecte avute în vedere, cu ocazia judecării cauzei, în căile ordinare de atac. Vinovăția sau nevinovăția făptuitorului, încadrarea juridică a faptei, reținerea circumstanțelor judiciare atenuante, reținerea stării de provocare ori incidența dispozițiilor art. 44 C. pen., cuantumul sancțiunii, modalitatea de executare a pedepsei, nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, deoarece pe de o parte nu sunt expres prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., iar pe de altă parte s-ar crea un paralelism între căile ordinare de atac și cele extraordinare. Cum aspectele invocate de revizuient, au fost examinate de către instanțele care au soluționat cauza în fond, apel și recurs, nefiind evidențiate fapte sau împrejurări noi, Înalta Curtea apreciază că, în mod corect, prima instanță a respins cererea de revizuire, ca nefondată. Față de cele menționate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.V. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat B.V. împotriva deciziei penale nr. 367 din 21 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1171/P/2005. Obligă pe recurentul revizuient la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2006.