ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1259/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 345 din 27

iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 1387/P/2005, a fost

respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul

B.V., împotriva sentinței penale nr. 263 din 22 martie 2004

a Tribunalului Dolj.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., revizuientul condamnat a fost obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința penală nr.

263 din 22 martie 2004 pronunțată de Tribunalul Dolj s-a dispus condamnarea inculpatului

B.V., la pedeapsa de 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., hotărâre ce a rămas definitivă

prin decizia penală nr. 3642/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a reținut că, la data

de 22 noiembrie 2003, inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a

intrat în curtea locuinței victimei M.N. și cu un cuțit luat de la bucătărie

i-a aplicat acesteia două lovituri în zona gâtului, producându-i leziuni ce au

condus, în scurt timp, la deces.

După rămânerea

definitivă a hotărârii, condamnatul a formulat o cerere de revizuire, solicitând

aplicarea dispozițiilor art. 73 C. pen., întrucât victima a intrat în curtea

acestuia, l-a lovit și l-a insultat precum și aplicarea dispozițiilor art. 44 C.

pen.

Instanța de fond a

opiniat că cererea de revizuire nu este însă fondată, nefiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel revizuientul B.V. solicitând desființarea sentinței și

completarea probatoriului prin reaudierea unor martori, audierea unor martori

noi și efectuarea unei reconstituiri.

Curtea de Apel Craiova,

prin decizia penală nr. 367 din 21 noiembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1171/P/2005,

a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul B.V.

Împotriva ambelor

hotărâri a declarat recurs, în termen legal, revizuientul B.V., care a reiterat

motivele invocate în cererea inițială.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform cu

prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:

Analizând motivele

invocate de revizuient, prin prisma dispozițiilor art. 394 C. proc. pen.,

Înalta Curte apreciază că cererea de revizuire a fost corect respinsă ca fiind

nefondată.

Potrivit dispozițiilor art.

394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte

sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert

sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a

cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a

servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membrul al

completului de judecată, procurorul ori persoana care a executat acte de

cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire

se cere;

e) când două sau mai

multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Nici la judecarea

cererii de revizuire de către instanța de fond și nici în apel, condamnatul

revizuient nu a invocat motive care ar permite incidența vreunuia din cazurile

expres și limitativ prevăzute de textul de lege anterior invocat, referindu-se

la aspecte ce privesc legalitatea și temeinicia hotărârii, aspecte avute în

vedere, cu ocazia judecării cauzei, în căile ordinare de atac.

Vinovăția sau

nevinovăția făptuitorului, încadrarea juridică a faptei, reținerea

circumstanțelor judiciare atenuante, reținerea stării de provocare ori

incidența dispozițiilor art. 44 C. pen., cuantumul sancțiunii, modalitatea de

executare a pedepsei, nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, deoarece

pe de o parte nu sunt expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen., iar pe de

altă parte s-ar crea un paralelism între căile ordinare de atac și cele

extraordinare.

Cum aspectele invocate

de revizuient, au fost examinate de către instanțele care au soluționat cauza

în fond, apel și recurs, nefiind evidențiate fapte sau împrejurări noi, Înalta

Curtea apreciază că, în mod corect, prima instanță a respins cererea de

revizuire, ca nefondată.

Față de cele menționate,

Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.V.

Potrivit art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., va obliga pe recurentul revizuient la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul condamnat B.V. împotriva deciziei penale nr. 367 din

21 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția penală, pronunțată în

dosarul nr. 1171/P/2005.

Obligă pe recurentul revizuient la

plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul pentru

apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 februarie 2006.