ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3945/2013

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

formulată, la data de 28 septembrie 2012, condamnatul G.M. a solicitat

revizuirea sentinței penale nr. 200 din 04 aprilie 2011 a Tribunalului Dolj,

definitivă prin decizia penală nr. 3736 din data de 24 octombrie 1011 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

În cererea de

revizuire, condamnatul G.M. a arătat că pedeapsa este mult prea mare, la

individualizarea pedepsei nu s-au avut în vedere problemele sale de sănătate și

că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor

calificat în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, solicitând în acest

sens administrarea de probe noi.

Prin sentința

penală nr. 439 de la 24 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj, în

dosarul cu nr. 16453/63/2012, s-a respins cererea de revizuire formulată de

către revizuentul G.M. și a fost obligat condamnatul la 50 lei cheltuieli

judiciare statului.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că revizuentul G.M. a fost condamnat prin

sentința penală nr. 200 din 2011 a Tribunalului Dolj la pedeapsa de 18 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a Il-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat

prevăzută de art. 174 alin. (l), art. 175 alin. (l) lit. c) C. pen., constând

în aceea că în noaptea de 09 august 2010, în jurul orelor 06,00-06,30,

observând că soția sa, victima G.E., ajunsese în stare de ebrietate și întrucât

nu a reușit să afle de unde aceasta făcuse rost de băutură, condamnatul s-a

enervat, a doborât-o jos din pat, după care a început să o lovească cu pumnii

și cu picioarele și a sugrumat-o. În continuare, în timp ce soția sa era căzută

la pământ, condamnatul G.M. a continuat să o lovească cu un ciomag peste corp în

urma acestor agresiuni victima a decedat.

S-a constatat

că motivele invocate nu se încadrează în nici unul din aceste cazuri expres prevăzute

de lege, aceasta solicitând de fapt rejudecarea cauzei, reaprecierea probelor

deja administrate, precum și schimbarea încadrării juridice a faptei.

Pentru aceste

motive, instanța de fond a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, în

acest sens fiind și decizia nr. LX (60) a Înaltei Curți de Casație și Justiție

care, admițând recursul în interesul legii, a stabilit că „dacă cererea de

revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394

C. proc. pen., este inadmisibilă”.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel revizuentul G.M., solicitând desființarea

sentinței și, pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire, apreciind

că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă prevăzute de lege.

Prin decizia

penală nr. 206 din 28 mai 2013, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefundat,

apelul revizuentului G.M. împotriva sentinței penale nr. 439 de la 24 octombrie

2012, pronunțată de Tribunalul Dolj și a obligat revizuentul la cheltuieli

judiciare către stat.

S-a constatat

că în mod temeinic și legal prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de

revizuire, deoarece schimbarea încadrării juridice și reindividualizarea

pedepsei au fost avute în vedere de instanțe la judecarea pe fond a acuzațiilor

aduse inculpatului și aceste împrejurări nu se regăsesc printre motivele

arătate de textul de lege menționat.

Împotriva

acestei decizii, la data 5 iunie 2013, revizuentul G.M. în termen legal, a declarat

recurs, a depus un memoriu și a solicitat, în esență, admiterea recursului,

casarea deciziei atacate, pe fond admiterea cererii de revizuire si trimiterea

cauzei la instanța de fond pentru rejudecare în sensul reindividualizării

pedepsei.

Examinând recursul

declarat de revizuentul G.M., Înalta Curte apreciază recursul revizuentului ca

fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:

Exercitarea

căii de atac extraordinare de atac a revizuirii este limitată de legiuitor în

mod expres doar la cinci cazuri prevăzute de art. 394 C. proc. pen.:

- s-au

descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei;

- un martor, un

expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasa în cauza

a cărei revizuire se cere;

- un înscris

care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat

fals;

- un membru al

completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de

cercetare penala a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire

se cere;

- când doua sau

mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Revizuirea este

o cale de atac extraordinară, astfel încât criticile formulate de revizuentul G.M.

nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzut de art. 394 C. proc. pen.

Revizuirea este

reglementată de legiuitor ca mijloc procesual de remediere a erorilor judiciare

ce ar putea fi cuprinse într-o hotărâre penală rămasă definitivă. Eroarea

judiciară implică existența unei netemeinice judecăți de fapt, revizuirea având

caracterul unei căi de atac de fapt, întrucât generează o reexaminare în fapt a

cauzei penale.

Fiind o cale de

atac extraordinară și care pune în discuție autoritatea unor hotărâri penale

definitive, folosirea cererii de revizuire este limitată de legiuitor la

anumite cazuri în care presupunerea că s-a comis o eroare judiciară prezintă

serioase aparențe de temeinicie.

Se constată că

motivele invocate de recurent, reindividualizarea pedepsei și schimbarea

încadrării juridice, nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire

limitativ și expres prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc. pen. și corect,

cererea sa de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă.

Constatând că

decizia atacată este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. l lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge,

ca nefondat, recursul revizuentului G.M., iar în temeiul dispozițiilor art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul G.M. împotriva deciziei penale nr. 206

din 28 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi, 10 decembrie 2013.