ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3945/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată, la data de 28 septembrie 2012, condamnatul G.M. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 200 din 04 aprilie 2011 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 3736 din data de 24 octombrie 1011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În cererea de revizuire, condamnatul G.M. a arătat că pedeapsa este mult prea mare, la individualizarea pedepsei nu s-au avut în vedere problemele sale de sănătate și că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, solicitând în acest sens administrarea de probe noi.

Prin sentința penală nr. 439 de la 24 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul cu nr. 16453/63/2012, s-a respins cererea de revizuire formulată de către revizuentul G.M. și a fost obligat condamnatul la 50 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că revizuentul G.M.

a fost condamnat prin sentința penală nr. 200 din 2011 a Tribunalului Dolj la pedeapsa de 18 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (l), art. 175 alin. (l) lit. c) C. pen., constând în aceea că în noaptea de 09 august 2010, în jurul orelor 06,00-06,30, observând că soția sa, victima G.E., ajunsese în stare de ebrietate și întrucât nu a reușit să afle de unde aceasta făcuse rost de băutură, condamnatul s-a enervat, a doborât-o jos din pat, după care a început să o lovească cu pumnii și cu picioarele și a sugrumat-o. În continuare, în timp ce soția sa era căzută la pământ, condamnatul G.M.

a continuat să o lovească cu un ciomag peste corp în urma acestor agresiuni victima a decedat. S-a constatat că motivele invocate nu se încadrează în nici unul din aceste cazuri expres prevăzute de lege, aceasta solicitând de fapt rejudecarea cauzei, reaprecierea probelor deja administrate, precum și schimbarea încadrării juridice a faptei. Pentru aceste motive, instanța de fond a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, în acest sens fiind și decizia nr. LX (60) a Înaltei Curți de Casație și Justiție care, admițând recursul în interesul legii, a stabilit că „dacă cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., este inadmisibilă”.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuentul G.M., solicitând desființarea sentinței și, pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire, apreciind că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă prevăzute de lege. Prin decizia penală nr. 206 din 28 mai 2013, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefundat, apelul revizuentului G.M. împotriva sentinței penale nr. 439 de la 24 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj și a obligat revizuentul la cheltuieli judiciare către stat. S-a constatat că în mod temeinic și legal prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, deoarece schimbarea încadrării juridice și reindividualizarea pedepsei au fost avute în vedere de instanțe la judecarea pe fond a acuzațiilor aduse inculpatului și aceste împrejurări nu se regăsesc printre motivele arătate de textul de lege menționat.

Împotriva acestei decizii, la data 5 iunie 2013, revizuentul G.M. în termen legal, a declarat recurs, a depus un memoriu și a solicitat, în esență, admiterea recursului, casarea deciziei atacate, pe fond admiterea cererii de revizuire si trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare în sensul reindividualizării pedepsei. Examinând recursul declarat de revizuentul G.M., Înalta Curte apreciază recursul revizuentului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Exercitarea căii de atac extraordinare de atac a revizuirii este limitată de legiuitor în mod expres doar la cinci cazuri prevăzute de art. 394 C. proc.

pen.: - s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; - un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasa în cauza a cărei revizuire se cere; - un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; - un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; - când doua sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. Revizuirea este o cale de atac extraordinară, astfel încât criticile formulate de revizuentul G.M. nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzut de art. 394 C. proc.

pen. Revizuirea este reglementată de legiuitor ca mijloc procesual de remediere a erorilor judiciare ce ar putea fi cuprinse într-o hotărâre penală rămasă definitivă. Eroarea judiciară implică existența unei netemeinice judecăți de fapt, revizuirea având caracterul unei căi de atac de fapt, întrucât generează o reexaminare în fapt a cauzei penale. Fiind o cale de atac extraordinară și care pune în discuție autoritatea unor hotărâri penale definitive, folosirea cererii de revizuire este limitată de legiuitor la anumite cazuri în care presupunerea că s-a comis o eroare judiciară prezintă serioase aparențe de temeinicie. Se constată că motivele invocate de recurent, reindividualizarea pedepsei și schimbarea încadrării juridice, nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire limitativ și expres prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc.

pen. și corect, cererea sa de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă. Constatând că decizia atacată este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. l lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul revizuentului G.M., iar în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul G.M. împotriva deciziei penale nr. 206 din 28 mai 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 10 decembrie 2013.