ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 57/2014

Asupra recursului de față,

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 198 din 29 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul

nr. 7008/63/2013,

a fost

respinsă cererea de revizuire formulată de către revizuenta I.A., în prezent

deținută în Penitenciarul T.N., ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că prin sentința penală

nr. 239 din 14 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 573/63/2010,

definitivă prin decizia penală nr. 63 din 21 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, s-a dispus condamnarea inculpatei I.A. la o pedeapsă de 15 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b), lit. d)

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită

de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen.

Ca situație de fapt, instanța a reținut

că, la data de 27 octombrie 2009 inculpata I.A. a aplicat soțului său, numitul I.M.,

în vârstă de 42 ani, o lovitură cu cuțitul în zona toracică stângă, provocându-i

decesul.

Prin cererea de revizuire, condamnata a

solicitat audierea tuturor martorilor pe care aceasta i-a propus la judecarea cauzei

pe fond, însă propunerea în revizuire de audiere a unor martori noi nu poate determina

admiterea cererii, deoarece potrivit dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte și împrejurări noi ce

nu au fost cunoscute niciodată de instanță la soluționarea cauzei și care, dacă

ar fi fost cunoscute ar fi determinat pronunțarea unei alte soluții.

Astfel, așa cum practica judiciară a arătat

în mod constant, împrejurarea că, în dovedirea susținerilor sale, făcute încă în

fața instanței de fond, apel și recurs, condamnata a propus în revizuire audierea

unor martori noi, nu poate determina admiterea cererii de revizuire deoarece, conform

dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen. este necesar ca faptele și împrejurările

învederate, deci faptele probatorii să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind

inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii,

pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat

cauza.

Ori, în speță, revizuenta condamnată nu

a prezentat fapte sau împrejurări noi de natura celor arătate mai sus, ci a solicitat

o prelungire a probatoriului, situație care nu se încadrează în dispozițiile

art. 394 lit. a) C. proc. pen.

De asemenea, s-a constatat că, aceasta

a mai formulat anterior două cereri de revizuire, înregistrate pe rolul instanței

sub nr. 4914/63/2013, respectiv nr. 17685/63/2011, prin care a invocat aceleași

motive. Prin sentința penală nr. 154 din 1 aprilie 2013 a Tribunalului Dolj în Dosarul

nr. 4914/63/2013, definitivă prin neapelare la data de 23 aprilie 2013, a fost respinsă

cererea de revizuire formulată de către condamnata I.A. pentru același motive invocate

și în prezenta cerere.

Împotriva acestei decizii,

revizuenta I.A. a declarat, în termen legal,

recurs, aceasta, prezentă în instanță, a făcut cunoscut că își retrage recursul

declarat.

Potrivit art. 385

4

alin.

(2) C. proc. pen., părțile pot renunța la recurs potrivit dispozițiilor art. 368

și pot retrage recursul în condițiile art. 369 care se aplică în mod corespunzător.

În

conformitate cu prevederile art. 369 alin. (1) C. proc.

pen., până la închiderea dezbaterilor în instanța de apel, fiecare dintre părți

își poate retrage apelul declarat.

Retragerea trebuie să fie făcută personal

de părți sau prin mandat special, iar dacă partea se află în stare de deținere printr-o

declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului

de deținere.

Având în vedere că prevederile textului

de lege citat, aplicabil în cazul recursului, sunt îndeplinite, în sensul că, prezentă

în instanță, recurenta-revizuentă și-a exprimat dorința de a retrage recursul declarat,

Înalta Curte urmează a lua act de această cerere și a dispune în consecință.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenta-revizuentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către

stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

la act de retragerea recursului declarat

de revizuenta I.A.

împotriva deciziei penale nr. 230/2013

din data de 18 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta revizuenta Ia plata sumei

de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

9 ianuarie 2014.