ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 57/2014

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 198 din 29 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 7008/63/2013, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de către revizuenta I.A., în prezent deținută în Penitenciarul T.N., ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 239 din 14 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 573/63/2010, definitivă prin decizia penală nr. 63 din 21 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus condamnarea inculpatei I.A. la o pedeapsă de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b), lit. d) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen.

Ca situație de fapt, instanța a reținut că, la data de 27 octombrie 2009 inculpata I.A. a aplicat soțului său, numitul I.M., în vârstă de 42 ani, o lovitură cu cuțitul în zona toracică stângă, provocându-i decesul. Prin cererea de revizuire, condamnata a solicitat audierea tuturor martorilor pe care aceasta i-a propus la judecarea cauzei pe fond, însă propunerea în revizuire de audiere a unor martori noi nu poate determina admiterea cererii, deoarece potrivit dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute niciodată de instanță la soluționarea cauzei și care, dacă ar fi fost cunoscute ar fi determinat pronunțarea unei alte soluții.

Astfel, așa cum practica judiciară a arătat în mod constant, împrejurarea că, în dovedirea susținerilor sale, făcute încă în fața instanței de fond, apel și recurs, condamnata a propus în revizuire audierea unor martori noi, nu poate determina admiterea cererii de revizuire deoarece, conform dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen. este necesar ca faptele și împrejurările învederate, deci faptele probatorii să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii, pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza. Ori, în speță, revizuenta condamnată nu a prezentat fapte sau împrejurări noi de natura celor arătate mai sus, ci a solicitat o prelungire a probatoriului, situație care nu se încadrează în dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc.

pen. De asemenea, s-a constatat că, aceasta a mai formulat anterior două cereri de revizuire, înregistrate pe rolul instanței sub nr. 4914/63/2013, respectiv nr. 17685/63/2011, prin care a invocat aceleași motive. Prin sentința penală nr. 154 din 1 aprilie 2013 a Tribunalului Dolj în Dosarul nr. 4914/63/2013, definitivă prin neapelare la data de 23 aprilie 2013, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de către condamnata I.A. pentru același motive invocate și în prezenta cerere. Împotriva acestei decizii, revizuenta I.A. a declarat, în termen legal, recurs, aceasta, prezentă în instanță, a făcut cunoscut că își retrage recursul declarat. Potrivit art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen., părțile pot renunța la recurs potrivit dispozițiilor art. 368 și pot retrage recursul în condițiile art. 369 care se aplică în mod corespunzător.

În conformitate cu prevederile art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor în instanța de apel, fiecare dintre părți își poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de părți sau prin mandat special, iar dacă partea se află în stare de deținere printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deținere. Având în vedere că prevederile textului de lege citat, aplicabil în cazul recursului, sunt îndeplinite, în sensul că, prezentă în instanță, recurenta-revizuentă și-a exprimat dorința de a retrage recursul declarat, Înalta Curte urmează a lua act de această cerere și a dispune în consecință. Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenta-revizuentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E la act de retragerea recursului declarat de revizuenta I.A. împotriva deciziei penale nr. 230/2013 din data de 18 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta revizuenta Ia plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 9 ianuarie 2014.