ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1587/2009

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 291 din 8 mai 2008, Tribunalul Iași, în baza art. 403 C.

proc. pen. a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de

revizuientul M.I., deținut în Penitenciarul Iași împotriva sentinței penale nr.

670 din 20 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Iași.

Pentru

a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de

fapt:

Prin

referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași cu nr. 1791/III/6/2006,

înregistrat pe rolul Tribunalului Iași la 17 ianuarie 2008, s-a solicitat, în

urma cercetărilor efectuate, respingerea cererii de revizuire formulate de M.I.

împotriva sentinței penale nr. 670 din 20 septembrie 2004 pronunțate de

Tribunalul Iași.

Analizând

referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, cererea de

revizuire și dosarul de fond atașat, s-a constatat că prin sentința penală nr. 670

din 20 septembrie 2004 a Tribunalului Iași s-a dispus condamnarea inculpatului M.I.

la 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de

art. 174-175 lit. c) C. pen.

Pentru

a dispune astfel, s-a reținut că în data de 02 iulie 2003 inculpatul M.I. a

aplicat vărului său T.C. mai multe lovituri cu pumnii și picioarele,

provocându-i leziuni ce au dus la decesul acestuia.

Această

situație de fapt a fost menținută de instanțele de control judiciar.

La

data de 05 septembrie 2006 M.I. a formulat cerere de revizuire a sentinței

penale nr. 670 din 20 septembrie 2004 a Tribunalului Iași, fără, însă a motiva

cererea. Revizuentul nu a precizat cazurile de revizuire pe care își întemeiază

cererea, motivând că nu cunoaște conținutul dosarului de fond, deși atât în

faza actelor de cercetare, cât și după sesizarea instanței cu cererea de

revizuire, acesta a avut posibilitatea de a consulta dosarul.

Potrivit

art. 397 alin. (2) C. proc. pen., cererea de revizuire se face în scris, cu

arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază.

În

cadrul procedurii de admitere în principiu, instanța examinează, potrivit art.

403 alin. (1) C. proc. pen., dacă cererea de revizuire este făcută în

condițiile prevăzute de lege. Printre condițiile prevăzute de lege pentru

cererea de revizuire este și cea privind indicarea cazului de revizuire pe care

se întemeiază.

Îndeplinirea

acestei condiții este obligatorie, deoarece stabilește atât limitele în care

procurorul efectuează actele de cercetare, cât și limitele în care instanța

judecă cererea. Lipsa din cerere a cazului de revizuire pe care se întemeiază

are drept consecință respingerea cererii ca inadmisibilă, în condițiile art.

403 alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Cum

cererea de revizuire formulată de revizuentul M.I. nu cuprinde cazul de

revizuire pe care se întemeiază, Tribunalul, în temeiul art. 403 alin. (1) și (3)

C. proc. pen. rap. la art. 397 alin. (2) C. proc. pen., a respins-o ca

inadmisibilă.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel în termen condamnatul M.I., invocând

nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.

Condamnatul

nu a indicat motivele de apel și nici nu a precizat cazul de revizuire pe care

înțelege să-și întemeieze cererea.

Curtea,

verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, dar

sub toate aspectele de fapt și de drept și în limitele prevăzute de art. 371

alin. (2) C. proc. pen., constată că sentința pronunțată este legală și temeinică.

Prin

sentința penală nr. 670 din 20 septembrie 2004 a Tribunalului Iași - hotărâre a cărei revizuire s-a cerut, a fost condamnat M.I. la pedeapsa de

15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută

de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., reținându-se că la data de 2 iulie 2003 a aplicat victimei T.C. - vărul său – lovituri repetate cu pumnii și picioarele, iar după ce

aceasta a căzut pe sol a luat-o de mâini și de picioare și a aruncat-o, iar în

cădere aceasta s-a lovit la cap. Victima a suferit leziuni grave care au condus

la deces.

Apelul

declarat de inculpat a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 88

din 1 martie 2005 a Curții

de Apel Iași, iar recursul promovat a fost respins, tot ca nefondat, prin

decizia penală nr. 2814 din 5 mai 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală.

Împotriva

acestei ultime decizii, inculpatul M.I. a declarat un nou recurs care i-a fost

respins ca inadmisibil de completul de 9 judecători de la Înalta Curte de

Casație și Justiție.

În

toate căile de atac promovate și-a susținut nevinovăția.

Prin

cererea de revizuire promovată, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței

penale nr. 670 din 20 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Iași, fără a indica

temeiul de drept și cazul concret pe care înțelege să-și întemeieze cererea.

După

primirea cererii de revizuire procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul

Iași a procedat la audierea persoanei care a formulat cererea, potrivit

dispozițiilor art. 397 alin. (3) C. proc. pen., cerându-i să facă completările

și precizările cerute de lege.

Condamnatul

a refuzat să dea declarație și să facă precizările solicitate, condiționând

acest fapt de înmânarea unei copii după dosarul cauzei, din toate fazele procesuale.

Deși

i s-a acordat un termen de o oră pentru studierea dosarului, a precizat că

acest timp este insuficient și a refuzat să declare.

La

prima instanță, revizuientul a formulat aceeași cerere de a i se elibera copii

întreg dosarul de urmărire penală și de la instanțele de judecată.

Cererea

i-a fost respinsă, însă i-a fost acordat termen de arhivă, în mod repetat, pe

toată durata zilei, în timpul programului de lucru cu publicul. Cu toate

acestea, condamnatul a refuzat să precizeze temeiul legal al cererii promovate.

Că

deținutul cunoștea foarte bine dosarul de fond rezultă din memoriile repetate

depuse la dosar prin care își susține nevinovăția și încearcă să combată

probele în acuzare.

Față

de această situație de fapt și de atitudinea condamnatului, în mod corect prima

instanță a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de

revizuientul M.I.

Așa încât, prin decizia penală nr. 150

din 16 decembrie 2008, Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de petentul M.I. împotriva sentinței penale nr. 291

din 8 mai 2008 a Tribunalului Iași.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnatul M.I., fără a-l motiva în scris.

La termenul de judecată din 4 martie 2009

recurentul revizuient a solicitat un termen de grefă pentru a lua cunoștință de

decizia Curții de Apel Iași, fiindu-i acordat la 18 martie 2009.

La termenul de judecată din 1 aprilie

2009, apărătorul desemnat din oficiu a cerut, din nou, termen de grefă pentru

inculpat în vederea studierii dosarului motivat de faptul că nu a fost adus la

grefa instanței la 18 martie 2009.

Instanța a acordat termen de grefă pentru

studierea dosarului de către inculpat la 22 aprilie 2009.

La termenul de judecată din 29 aprilie

2009, recurentul a reiterat cererea de acordare a unui termen de grefă pentru

studierea dosarului, care a fost respinsă deoarece au fost acordate mai multe

termene pentru acest motiv, fiind acordat cuvântul pe fondul recursului.

Recurentul condamnat, deși a refuzat să

indice cazurile de revizuire a sentinței atacate, a susținut că este condamnat

pe nedrept.

Examinând hotărârile pronunțate în cauză,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, hotărârile atacate fiind

legale și temeinice.

Atitudinea de refuz adoptată de condamnat

în sensul indicării motivelor pe care își întemeiază cererea de revizuire

demonstrează că, de fapt, acesta are ca scop, rejudecarea cauzei în care a fost

condamnat.

Pe de altă parte, susținerea acestuia că

este nevinovat nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de

art. 394 C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.

În temeiul disp. art. 192 alin. (2) rap.

la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul M.I. împotriva deciziei penale nr. 150 din 16

decembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la 360 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în

sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29

aprilie 2009.