ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1587/2009

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 291 din 8 mai 2008, Tribunalul Iași, în baza art. 403 C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul M.I., deținut în Penitenciarul Iași împotriva sentinței penale nr. 670 din 20 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Iași. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Prin referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași cu nr. 1791/III/6/2006, înregistrat pe rolul Tribunalului Iași la 17 ianuarie 2008, s-a solicitat, în urma cercetărilor efectuate, respingerea cererii de revizuire formulate de M.I.

împotriva sentinței penale nr. 670 din 20 septembrie 2004 pronunțate de Tribunalul Iași. Analizând referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, cererea de revizuire și dosarul de fond atașat, s-a constatat că prin sentința penală nr. 670 din 20 septembrie 2004 a Tribunalului Iași s-a dispus condamnarea inculpatului M.I. la 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. c) C. pen. Pentru a dispune astfel, s-a reținut că în data de 02 iulie 2003 inculpatul M.I. a aplicat vărului său T.C. mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, provocându-i leziuni ce au dus la decesul acestuia. Această situație de fapt a fost menținută de instanțele de control judiciar.

La data de 05 septembrie 2006 M.I. a formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr. 670 din 20 septembrie 2004 a Tribunalului Iași, fără, însă a motiva cererea. Revizuentul nu a precizat cazurile de revizuire pe care își întemeiază cererea, motivând că nu cunoaște conținutul dosarului de fond, deși atât în faza actelor de cercetare, cât și după sesizarea instanței cu cererea de revizuire, acesta a avut posibilitatea de a consulta dosarul. Potrivit art. 397 alin. (2) C. proc. pen., cererea de revizuire se face în scris, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază. În cadrul procedurii de admitere în principiu, instanța examinează, potrivit art. 403 alin. (1) C. proc. pen., dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege.

Printre condițiile prevăzute de lege pentru cererea de revizuire este și cea privind indicarea cazului de revizuire pe care se întemeiază. Îndeplinirea acestei condiții este obligatorie, deoarece stabilește atât limitele în care procurorul efectuează actele de cercetare, cât și limitele în care instanța judecă cererea. Lipsa din cerere a cazului de revizuire pe care se întemeiază are drept consecință respingerea cererii ca inadmisibilă, în condițiile art. 403 alin. (1) și (3) C. proc. pen. Cum cererea de revizuire formulată de revizuentul M.I. nu cuprinde cazul de revizuire pe care se întemeiază, Tribunalul, în temeiul art. 403 alin. (1) și (3) C. proc. pen. rap. la art. 397 alin. (2) C. proc.

pen., a respins-o ca inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen condamnatul M.I., invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii. Condamnatul nu a indicat motivele de apel și nici nu a precizat cazul de revizuire pe care înțelege să-și întemeieze cererea. Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, dar sub toate aspectele de fapt și de drept și în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constată că sentința pronunțată este legală și temeinică. Prin sentința penală nr. 670 din 20 septembrie 2004 a Tribunalului Iași - hotărâre a cărei revizuire s-a cerut, a fost condamnat M.I. la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., reținându-se că la data de 2 iulie 2003 a aplicat victimei T.C.

- vărul său – lovituri repetate cu pumnii și picioarele, iar după ce aceasta a căzut pe sol a luat-o de mâini și de picioare și a aruncat-o, iar în cădere aceasta s-a lovit la cap. Victima a suferit leziuni grave care au condus la deces. Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 88 din 1 martie 2005 a Curții de Apel Iași, iar recursul promovat a fost respins, tot ca nefondat, prin decizia penală nr. 2814 din 5 mai 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Împotriva acestei ultime decizii, inculpatul M.I. a declarat un nou recurs care i-a fost respins ca inadmisibil de completul de 9 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție. În toate căile de atac promovate și-a susținut nevinovăția.

Prin cererea de revizuire promovată, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 670 din 20 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Iași, fără a indica temeiul de drept și cazul concret pe care înțelege să-și întemeieze cererea. După primirea cererii de revizuire procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași a procedat la audierea persoanei care a formulat cererea, potrivit dispozițiilor art. 397 alin. (3) C. proc. pen., cerându-i să facă completările și precizările cerute de lege. Condamnatul a refuzat să dea declarație și să facă precizările solicitate, condiționând acest fapt de înmânarea unei copii după dosarul cauzei, din toate fazele procesuale. Deși i s-a acordat un termen de o oră pentru studierea dosarului, a precizat că acest timp este insuficient și a refuzat să declare.

La prima instanță, revizuientul a formulat aceeași cerere de a i se elibera copii întreg dosarul de urmărire penală și de la instanțele de judecată. Cererea i-a fost respinsă, însă i-a fost acordat termen de arhivă, în mod repetat, pe toată durata zilei, în timpul programului de lucru cu publicul. Cu toate acestea, condamnatul a refuzat să precizeze temeiul legal al cererii promovate. Că deținutul cunoștea foarte bine dosarul de fond rezultă din memoriile repetate depuse la dosar prin care își susține nevinovăția și încearcă să combată probele în acuzare. Față de această situație de fapt și de atitudinea condamnatului, în mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul M.I.

Așa încât, prin decizia penală nr. 150 din 16 decembrie 2008, Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de petentul M.I. împotriva sentinței penale nr. 291 din 8 mai 2008 a Tribunalului Iași. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul M.I., fără a-l motiva în scris.

La termenul de judecată din 4 martie 2009 recurentul revizuient a solicitat un termen de grefă pentru a lua cunoștință de decizia Curții de Apel Iași, fiindu-i acordat la 18 martie 2009. La termenul de judecată din 1 aprilie 2009, apărătorul desemnat din oficiu a cerut, din nou, termen de grefă pentru inculpat în vederea studierii dosarului motivat de faptul că nu a fost adus la grefa instanței la 18 martie 2009. Instanța a acordat termen de grefă pentru studierea dosarului de către inculpat la 22 aprilie 2009. La termenul de judecată din 29 aprilie 2009, recurentul a reiterat cererea de acordare a unui termen de grefă pentru studierea dosarului, care a fost respinsă deoarece au fost acordate mai multe termene pentru acest motiv, fiind acordat cuvântul pe fondul recursului.

Recurentul condamnat, deși a refuzat să indice cazurile de revizuire a sentinței atacate, a susținut că este condamnat pe nedrept. Examinând hotărârile pronunțate în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, hotărârile atacate fiind legale și temeinice. Atitudinea de refuz adoptată de condamnat în sensul indicării motivelor pe care își întemeiază cererea de revizuire demonstrează că, de fapt, acesta are ca scop, rejudecarea cauzei în care a fost condamnat. Pe de altă parte, susținerea acestuia că este nevinovat nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.

În temeiul disp. art. 192 alin. (2) rap. la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.I. împotriva deciziei penale nr. 150 din 16 decembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurentul petiționar la 360 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2009.