ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6777/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 110 din 5 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. 3539/2003 s-a dispus condamnarea inculpatului T.M., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 și art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la o pedeapsă rezultantă de 22 ani închisoare. În fapt s-a reținut că în data de 25 august 2004, pe fondul consumului de alcool i-a aplicat tatălui său T.D. mai multe lovituri în zona capului, producându-i un traumatism cranio-cerebral acut deschis cu fractură de boltă și bază craniană care a condus la decesul acestuia.

Împotriva hotărârii primei instanțe, a declarat apel inculpatul T.M., cauza aflându-se pe rolul Curții de Apel Iași. La termenul din 3 decembrie 2005, instanța de apel, în baza art. 160 lit. b) alin. (3) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului apreciind că temeiurile inițiale care au determinat arestarea nu s-au modificat și nici nu au încetat, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul T.M. care a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive. Înalta Curte examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., combinat cu art. 385 6 și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente. Examinându-se actele dosarului se constată că subzistă temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive a inculpatului și anume cele prevăzute de art. 148 lit. f) și h) C. proc. pen. Inculpatul T.M. este recidivist, fiind condamnat anterior prin sentința penală nr. 79/1990 a Tribunalului Iași la o pedeapsă de 16 ani închisoare tot pentru săvârșirea infracțiunii de omor; fapta dedusă judecății este incriminată și sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din împrejurările comiterii faptei, natura și gravitatea deosebită a acesteia, din elementele ce caracterizează persoana inculpatului. Mai mult decât atât, în cauză s-a pronunțat o hotărâre de condamnare, care chiar nedefinitivă justifică menținerea arestării preventive. În atare condiții, detenția în continuare este legitimă, ordinea publică fiind efectiv amenințată. Pe cale de consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului T.M., menținând încheierea atacată ca fiind legală și temeinică. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E În baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva încheierii din 3 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 1105/2004. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 alin. (1) din același cod, obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2004.