ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4094/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4094/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Prin

sentința penală nr. 294 din 24 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul lași s-a

respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 37 din 21

ianuarie 2010 a Tribunalului lași pronunțată în Dosarul nr. 1005/99/2009,

menținută prin decizia penală nr. 105 din 10 iunie 2010 a Curții de Apel lași,

rămasă definitivă prin nerecurare, formulată de revizuentul C.C., actualmente

deținut în Penitenciarul lași.

Pentru a

pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea

înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul lași sub nr. 525/111/6/2012,

condamnatul C.C. a solicitat revizuirea sentinței nr. 37 din 21 ianuarie 2010 a

Tribunalului lași, susținând că, la pronunțarea soluției de condamnare,

instanța de fond nu a avut în vedere actele medicale atașate la dosar, din care

rezulta faptul că soția sa suferea de mai multe boli, anterior comiterii

faptei. în plus, instanța nu a analizat unele neconcordanțe dintre desfășurarea

faptelor descrise în rechizitoriu și faptul că, la necropsie, medicul legist nu

a identificat pe corpul soției lovituri. A mai susținut că nu se face vinovat

de fapta pentru care a fost condamnat, solicitând o contraexpertiză cu privire

la cauzele decesului soției sale.

Prin

concluziile înaintate de procuror, conform art. 399 C. proc. pen., s-a

solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă în principiu,

întrucât motivele invocate de revizuent nu se circumscriu prevederilor art. 394

C. proc. pen., iar împotriva aceleiași sentințe penale acesta a mai formulat

alte trei cereri de revizuire anterior, toate fiind respinse, ca inadmisibile.

Analizând

actele dosarului, instanța de fond a constatat că, prin sentința penală nr. 37

din 21 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul lași în Dosarul nr. 1005/99/2009,

menținută prin decizia penală nr. 105 din 10 iunie 2010 a Curții de Apel lași,

rămasă definitivă prin nerecurare, a fost condamnat inculpatul C.C. la pedeapsa

de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută

de art. 174-175 lit. c) C. pen.

În baza

acestei sentințe penale, la data de 29 iunie 2010 a fost emis de Tribunalul

lași mandatul de executare a pedepsei Închisorii nr. 39/2010, fiind confirmată

încarcerarea condamnatului, care a fost judecat în libertate.

Instanța

de fond a reținut că revizuirea este o cale extraordinară de atac, prin care se

îndreaptă erorile de judecată cu privire la faptele cauzei, datorate

necunoașterii de către instanțele care au pronunțat hotărârea definitivă a unor

fapte și împrejurări, în funcție de care aceasta nu corespunde adevărului și,

ca urmare, nici legii.

Prin ea

însăși, nemulțumirea condamnatului în raport de modalitatea în care instanța de

fond a interpretat coroborat probele administrate nu poate determina revizuirea

unei sentințe penale ale cărei prevederi au dobândit autoritate de lucru

judecat.

Prin

referirea făcută la probatoriile administrate și Ia necesitatea de a se

administra alte probe, care să convingă instanța că moartea soției

condamnatului

nu s-a datorat acțiunii lui ci unor cauze naturale, instanța de fond a apreciat

că cererea de revizuire formulată pare a fi încadrată - de - revizuent în

dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., potrivit cărora, o hotărâre de

condamnare este supusă revizuirii, atunci când s-au descoperit fapte și

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, dacă

sunt de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare.

S-a

reținut că, stabilirea faptului că victima a decedat din cauze anterioare

acțiunii condamnatului, prin efectul unor afecțiuni medicale anterioare, este o

împrejurare de natură a determina netemeinicia hotărârii de condamnare, dar

situația invocată de revizuentul C.C. nu se încadrează în acest tipar și, mai

mult, nu reprezintă o împrejurare nouă și care să nu fi fost cunoscută de

judecători la soluționarea cauzei.

În plus,

instanța de fond a reținut că, cererea revizuentului C.C. este inadmisibilă și

față de dispozițiile art. 403 alin. (3)

1

C. proc. pen., având în

vedere că o cerere de revizuire, bazată pe aceleași motive, i-a mai fost

respinsă anterior revizuentului, prin sentința penală nr. 20 din 16 ianuarie 2012

a Tribunalului lași, rămasă definitivă.

Împotriva

hotărârii instanței de fond, în termen legal, a declarat apel revizuentul C.C.,

susținând că aceasta este netemeinică, invocând faptul că nu au fost analizate

cu atenție actele medicale anexate la dosarul în care a fost condamnat, din

care rezultă mai multe contradicții cu privire la cauza morții victimei, precum

și faptul că procurorul anchetator a menționat mai multe aspecte false în

rechizitoriu, abuzând de funcție.

Prin

decizia penală nr. 127 din 21 august 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și

pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de

condamnatul C.C. împotriva sentinței penale nr. 294 din 24 iulie 2012

pronunțată de Tribunalul lași în Dosarul nr. 4788/99/2012.

A fost

obligat apelantul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de apel a constatat că, în mod corect,

instanța de fond a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă, întrucât

condamnatul C.C. a mai formulat alte trei cereri de revizuire ce au fost

soluționate prin sentințele penale nr. 290 din 02 iunie 2011, nr. 500/03

noiembrie 2011 și nr. 20 din 16 ianuarie 2012 pronunțate de Tribunalul lași.

S-a

reținut că, prin decizia nr. 36 din 14 decembrie 2009 pronunțată într-un recurs

în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, s-a

statuat că situația juridică stabilită prin soluționarea definitivă a unei

cauze penale deduse judecății reflectă adevărul impus de recunoașterea

principiului de drept „res judicata pro veritate habetur", și, astfel, în

măsura în care rezolvarea dată asupra unei cereri de revizuire

privește

persoane, temeiuri juridice, motive ce fac obiectul unei cereri de revizuire ulterioare,

cu conținut identic, această nouă cerere de revizuire nu constituie decât o

repetare a celei deja soluționate, intrând în coliziune cu dispozițiile legale

privind autoritatea de lucru judecat.

Analizând

temeiurile legale, motivele și apărările condamnatului C.C. din cele trei

sentințe penale mai sus precizate, s-a constatat că instanța de fond a

apreciat, întemeiat, că acestea au un conținut identic cu această nouă cerere

de revizuire ce face obiectul prezentului dosar, condamnatul invocând în toate

cererile faptul că este nevinovat, instanța de fond care a dispus condamnarea

sa nu a avut în vedere actele medicale atașate la dosar, din care ar rezulta

faptul că soția sa suferea de mai multe boli anterior comiterii faptei, și nu a

analizat unele neconcordanțe dintre desfășurarea faptelor descrise în

rechizitoriu și faptul că la necropsie medicul legist nu a identificat pe

corpul soției lovituri, cauzele reale ale decesului putând fi dovedite cu o

contraexpertiză.

Instanța

de apel a concluzionat că sunt incidente dispozițiile art. 403 alin. (3)

1

C. proc. pen., iar excepția autorității de lucru judecat împiedică reanalizarea

fondului cauzei definitiv soluționate, deși prima instanță a analizat și pe

fond cererea de revizuire, reținând aceleași argumente ce se regăsesc și în

celelalte trei hotărâri prin care s-au analizat alte trei cereri de revizuire.

În

termen legal, împotriva deciziei penale menționate, a declarat recurs

revizuentul condamnat C.C., solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor pronunțate și, pe fond, revizuirea hotărârii de condamnare.

Înalta

Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu,

potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată

că recursul este nefondat

Potrivit

dispozițiilor art. 403 alin. (3)

1

C. proc. pen., cererile ulterioare

de revizuire sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei

legal, de motive și apărări.

În

prezenta cauză, instanțele au apreciat corect că sunt incidente dispozițiile

legale menționate, referitoare la inadmisibilitatea unei noi cereri de

revizuire, în condițiile operării efectelor autorității de lucru judecat, având

în vedere că cererea de revizuire a sentinței penale nr. 294 din 24 iulie 2012

pronunțată de Tribunalul lași în Dosarul nr. 4788/99/2012, cu care a fost

sesizată instanța de fond, a fost formulată de condamnatul C.C. ulterior

soluționării, definitive, prin sentința penală nr. 20 din 16 ianuarie 2012

pronunțată de Tribunalul lași, a altei cereri de revizuire formulate de

condamnat, întemeiată pe motive și apărări identice.

În

consecință, Înalta Curte, în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul C.C.

În baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de revizuentul C.C. împotriva deciziei penale nr.

127 din 21 august 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul revizuent la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 11 decembrie 2012.