ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1035/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1035/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 454 din 10 octombrie

2011, Tribunalul Dolj, în baza art 183 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art 73

lit. b) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen. și art. 76 lit. c) C. pen.,

a condamnat pe inculpatul M.C. la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare.

S-au interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a,

lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art.

88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

durata detenției preventive de la 05 iunie 2011 la zi și s-a menținut starea de

arest preventiv a inculpatului.

A fost obligat

inculpatul la 1.628 RON cheltuieli judiciare statului, din care 1.078 RON contravaloarea

acte medico-legale.

În baza dispozițiilor

art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen., s-a disjuns acțiunea civilă promovată

în cauză de partea civilă P.D.C. și s-a fixat termen pentru judecată la 07

noiembrie 2011.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că în seara zilei de 04 iunie 2011, în

jurul orelor 19:30 victima P.C., din localitatea T., s-a deplasat la barul denumit

L.V. situat pe raza localității pentru a consuma băuturi alcoolice. Acolo victima

a consumat bere împreună cu martorii B.F.L., B.C.M. și V.F.B. toți patru ailându-se

la una din mesele aflate pe terasa din fața barului. La o masă învecinată cu cea

la care se afla victima, se afla și inculpatul M.C., acesta consumând la rândul

său bere împreună cu martorii T.I. și P.I.

Între victimă

și inculpat exista o stare conflictuală mai veche, generată de faptul că victima

exploata un pod din lemn care traversa râul Jiu, acest lucru nefiind pe placul inculpatului,

dar și de faptul că victima întreținea relații intime cu o femeie care era și amanta

a inculpatului.

Pe fondul acestei

stări conflictuale mai vechi, dar și al consumului de băuturi alcoolice, între părți

a intervenit un conflict verbal, părțile adresându-și reciproc insulte și injurii,conflictul

verbal degenerând într-unui de natură fizică.

Victima s-a

deplasat la masa inculpatului i-a adresat injurii, iar după aceea a revenit la masa

sa. La un moment dat, victima s-a deplasat la toaleta barului, iar când a revenit

pentru a se așeza la masa la care consumase alcool, trecând pe lângă masa la care

stătea inculpatul a ridicat masa de plastic și i-a aruncat-o acestuia în zona feței.

În acel moment

a început conflictul fizic între părți, acestea lovindu-se reciproc cu pumnii, loviturile

vizând în special zona capului celuilalt. Părțile s-au lovit reciproc timp de 5-7

minute pe terasa barului și, deși martorii oculari au intervenit în vederea aplanării

conflictului, aceștia nu au reușit. Conflictul fizic dintre părți s-a mutat apoi

de pe terasa barului, în afara gardului ce împrejmuiește barul, loc în care părțile

au continuat să se lovească reciproc. Și aici martorii au încercat să intervină

pentru a aplana conflictul însă nici de această dată nu au reușit. La un moment

dat, inculpatul a lovit puternic victima cu pumnul în zona obrazului drept (în zona

maxilarului) în urma loviturii primite aceasta căzând pe sol cu fața în sus, lovindu-se

cu capul de sol. Victima a rămas pe sol nemișcată, în câteva minute survenind decesul,

care a fost constatat și de echipa S.M.U.R.D. sosită la fata locului.

Necropsia efectuată

în cauză a stabilit că moartea numitului P.C. a fost una violentă, ea datorându-se

hemoragiei și dilacerării meningo cerebrale, consecință a unui traumatism cranio

cerebral forte; leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu și de corp

dur (lovire activă la nivelul buzei superioare și cădere și lovire de corp dur,

impact în zona temporo occipitală stânga. între traumatism și deces există legătură

de cauzalitate directă, necondiționată). În sângele recoltat de la cadavru s-a evidențiat

prezența a 1,80 gr.o% alcool etilic. A prezentat și alte leziuni de violență care

nu au legătură de cauzalitate cu decesul.

Din fișa de

cazier rezultă că inculpatul a mai fost sancționat administrativ de către Judecătoria

Craiova cu amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.

Fiind audiat,

numitul P.D.C. fiul victimei, a declarat că se constituie parte civilă cu o sumă

ce o va preciza la instanța de judecată.

La termenul

de judecată din data de 10 octombrie 2011 și în prezența apărătorului ales, inculpatul

a declarat că recunoaște săvârșirea faptei reținută în rechizitoriu, are cunoștință

de probele administrate în cauză pe parcursul urmăririi penale, probe pe care și

le însușește, solicitând instanței ca judecata să aibă loc în baza acestor probe.

Analizând întreg

materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmării penale instanța de

fond a constatat că starea de fapt a fost corect expusă în actul de sesizare, fiind

însușită de inculpat.

Tribunalul Dolj

a reținut că probatoriile administrate în cauză au confirmat săvârșirea faptei de

către inculpat în modul și în împrejurările descrise, astfel încât, în drept, fapta

inculpatului M.C. care, în seara zilei de 04 iunie 2011, în jurul orelor 19:30 a

avut un conflict cu victima P.C., conflict în urma cărora părțile s-au lovit reciproc

cu pumnii și picioarele, iar în urma unei lovituri aplicată cu pumnul în zona feței

de către inculpat, victima a căzut pe sol și a decedat, întrunește sub aspectul

conținutului, elementele infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută

de art. 183 C. pen., cu reținerea circumstanței atenuante a provocării prevăzută

de dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

La individualizarea

pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere, criteriile generale

de individualizare a pedepselor așa după cum sunt prevăzute de art. 72 C. pen.,

respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei, scopul și urmarea produsă,

limitele speciale de pedeapsă prevăzută de textul de lege sancționator, dispozițiile

art. 76 lit. c) C. pen., reducerea legală a limitelor de pedeapsă astfel cum rezultă

și din prevederile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., dar și aspectele

ce caracterizează persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale.

Astfel, instanța

de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare, pedeapsă prin a cărei

executare în regim de detenție poate fi realizat scopul pedepsei așa după cum rezultă

din dispozițiile art. 52 C. pen.

Referitor la

latura civilă a cauzei, instanța a constatat că atât pe parcursul urmăririi penale

cât și, ulterior, în fața instanței de judecată, fiul victimei, numitul P.D.C. a

precizat că se constituie parte civilă în procesul penal pentru sumele de bani cheltuite

cu ocazia înmormântării victimei și pentru organizarea pomenirilor ulterioare.

În dovedirea

pretențiilor al căror cuantum nu a fost în măsură să îl precizeze, partea civilă

a precizat că deține înscrisuri pe care urmează să le prezinte instanței.

Având în vedere

dispozițiile art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen. instanța a constatat că

se impune disjungerea acțiunii civile, urmând a se fixa un nou termen pentru judecarea

acțiunii civile formulată de P.D.C.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel inculpatul M.C. care a solicitat admiterea apelului, desființarea

sentinței penale și schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicată, în

sensul reținerii dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen. și aplicarea disp.

art. 81 sau art. 86

1

C. pen., și partea civilă P.D.C. care nu a depus

în scris motive de apel.

Prin decizia

penală nr. 16 din 24 ianuarie 2012 Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpatul M.C. și partea civilă P.D.C., împotriva sentinței

penale nr. 454 din 10 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj.

A dedus detenția,

în continuare, la zi și a menținut arestarea preventivă a inculpatului M.C.

A constatat

instanța de apel că situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă,

fiind însușită de inculpat, iar pedeapsa aplicată acestuia este just individualizată,

atât ca întindere, cât și ca modalitate de executare și corespunde scopului preventiv-educativ,

astfel cum este definit în art. 52 C. pen.

A apreciat că

în favoarea inculpatului nu pot fi reținute circumstanțele judiciare atenuante

prev.de

art. 74 lit. a) și c) C. pen., întrucât

în cauză au fost aplicare disp art. 320

1

C. proc. pen., iar ca modalitate

de executare pedeapsa este corect stabilită, iar în ceea ce privește apelul părții

civile a constatat că în mod just instanța de fond a dispus disjungerea acțiunii

civile.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul M.C. și a solicitat în temeiul cazului de casare

prev de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. admiterea recursului aplicarea

disp. art. 74 lit a) și c) C. pen., reducerea pedepsei și aplicarea disp. art. 81

sau 86

1

C. pen.

Examinând decizia

recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și

din oficiu conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat

cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din același cod, Înalta

Curte constată că recursul declarat inculpatul M.C. este nefondat pentru următoarele

considerente:

Potrivit

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când

s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C.

pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta

Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator și că pedeapsa

astfel cum a fost individualizată de instanța de fond și de instanța de prim control

judiciar răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei cât

și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracțiunea săvârșită

- loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. - urmările produse concretizate

în lezarea unui drept fundamental al victimei-respectiv dreptul la viață.

De asemenea,

Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută de instanța

de apel de 2 ani închisoare, este justificată și este în măsură să răspundă cerințelor

de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 C. pen. și nu se impune

reducerea acesteia în raport de împrejurările faptei săvârșite și modalitatea de

comitere a faptei, de persoana inculpatului și poziția sa procesuală, în cauză fiind

valorificată poziția acestuia prin reținerea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și art. 73 lit b) C. pen.

Față de solicitarea

inculpatului de reducere a pedepsei prin reținerea disp. art. 74 lit a) și c)

C. pen., Înalta Curte constată că în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., nu

se justifică reținerea circumstanțelor atenuante, iar pedeapsa stabilită de 2 ani

închisoare în raport de fapta săvârșită corespunde scopului prevăzut de art. 52

C. pen. și reflectă o individualizare temeinică. Astfel, se constată că a fost respectat

principiul proporționalității, respectiv, pedeapsa aplicată inculpatului și modalitatea

de executare a acesteia sunt adecvate situației de fapt și scopului urmărit de legea

penală.

Totodată, se

constată că din fișa de cazier judiciar aflată la dosarul de urmărire penală rezultă

că prin sentința penală nr. 1413 de la 16 aprilie 2007 a Judecătoriei Craiova, inculpatul

a fost sancționat administrativ cu amendă de 150 RON pentru săvârșirea infracțiunii

de amenințare prev. de art. 193 C. pen., sens în care nu se poate reține o conduită

bună înainte de săvârșirea infracțiunii, în sensul disp art. 74 lit a) C. pen.,

iar în ceea ce privește aplicarea art. 74 lit c) C. pen., atitudinea inculpatului

după săvârșirea infracțiunii a fost valorificată prin aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

În ceea ce privește

solicitarea inculpatului privind aplicarea disp. art. 81 și art. 86

1

C. pen., Înalta Curte apreciază în raport de gravitatea faptei comisă de inculpat

că scopul pedepsei prev de dispozițiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât

prin executarea pedepsei într-un loc de detenție, iar aplicarea disp art. 81 sau

art. 86

1

C. pen. nu ar satisface exigențele prev. de art. 52 C. pen.,

astfel că nu s-ar realiza astfel scopul educativ și preventiv al pedepsei. Astfel,

se constată că numai prin executarea în condiții de detenție, se va realiza reeducarea

inculpatului în scopul ca acesta să nu mai săvârșească alte infracțiuni și pentru

îndreptarea atitudinii inculpatului față de ordinea de drept, având în vedere pericol

social ridicat al faptei comise, modalitățile și mijloacele de săvârșire a infracțiunii,

circumstanțele reale de comitere a faptei și urmarea produsă -respectiv decesul

victimei P.C.

Înalta

Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă

a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu

există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit b) C. proc. pen. va respinge recursul declarat

de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 16 din 24 ianuarie 2012 a Curții

de Apel Craiova.

Potrivit dispozițiilor

art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat

la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.C., timpul reținerii

și arestării preventive de la 5 iunie 2011 la 5 aprilie 2012.

În baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 16

din 24 ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 5 iunie 2011

la 5 aprilie 2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 5 aprilie 2012.