ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3210/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Cererea de chemare în judecată, apărările pârâților și derularea procedurilor în fața instanței de fond Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, nr. 2514/2/2011 din 18 martie 2011 reclamanta SC "R." SRL a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Guvernul României solicitând următoarele: - admiterea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 7 lit. c) - Cap. I - Secțiunea 3 din H.G. nr. 1.010/2004, - anularea în tot a Adresei înregistrată la pârâtă sub nr. 1447020/S3/ MI din 04 februarie 2011 (denumită în continuare "Adresa") prin care reclamanta a fost informată despre faptul că licența de funcționare cu nr. 0139/P din 04 februarie 2005 nu a fost reînnoită, - obligarea pârâtei I.G.P.R.

să dispună reînnoirea licenței de funcționare a reclamantei. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat următoarele: 1. Nelegalitatea dispozițiilor art. 7 lit. c) - Cap. I, Secțiunea 3 din H.G. nr. 1.010/2004 este evidentă prin raportare la situația potrivit căreia pentru reînnoirea licenței nu se pot solicita documente suplimentare față de cele stabilite de lege pentru emiterea unei noi licențe de funcționare (ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 333/2003). S-a arătat că în adresa primită din partea pârâtei în data de 14 februarie 2011 se justifică refuzul de reînnoire a licenței reclamantei prin faptul că nu ar fi depus Certificatul de atestare fiscală care să dovedească că ar fi fost achitate taxele și impozitele la bugetul consolidat, în temeiul dispozițiilor art. 7 lit. c) - Cap. I, Secțiunea 3 din H.G.

nr. 1.010/2004. A susținut reclamanta că această dispoziție din H.G. nr. 1.010/2004 care prevede obligativitatea prezentării dovezii de achitare a impozitelor și taxelor este nelegală, întrucât contravine și adaugă în mod nepermis la dispozițiile Legii nr. 333/2003. Concret, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 333/2003 care stabilește condițiile ce trebuie întrunite pentru obținerea licenței de funcționare, nu prevede obligativitatea prezentării Certificatului de atestare fiscală pentru emiterea licenței de funcționare a societăților specializate de pază și protecție. Deci, a fortiori, nu se poate impune - printr-un act normativ inferior Legii nr. 333/ 2003 - stabilirea unei condiții suplimentare ("dovada achitării impozitelor și taxelor") pentru reînnoirea licenței, față de condițiile cerute pentru însăși emiterea licenței.

Mai mult decât atât, aceasta condiție suplimentară nu putea fi introdusă în cuprinsul H.G. nr. 1010/2004 care este un act normativ cu forța inferioară Legii nr. 333/2003. Este evident faptul că prevederile art. 7 lit. c) din H.G. 1.010/2004 "adaugă la lege", în sensul în care se stabilește o condiție suplimentară față de condițiile cerute pentru însăși emiterea licenței de funcționare. 2. În urma constatării nelegalității dispozițiilor art. 7 lit. c) - Cap. I, Secțiunea 3 din H.G. nr. 1.010/2004, a arătat reclamanta că se impune reînnoirea licenței de funcționare a reclamantei. A mai susținut că reînnoirea licenței se impune, de altfel, și în raport de condițiile concrete ale speței în care procedura de emitere a certificatului fiscal este blocată de autoritățile fiscale, care refuză să procedeze la compensarea datoriilor fiscale ale societății cu sumele pe care aceasta le-a plătit în plus la bugetul de stat.

În astfel de condiții, reclamanta apreciază că se impune reînnoirea - cel puțin provizorie a licenței de funcționare - până la finalizarea chestiunilor de natură fiscală care blochează emiterea Certificatului de atestare fiscală. În drept, a invocat Legea nr. 554/2004, Legea nr. 333/2003, H.G. nr. 1.010/2004, Constituția României. Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române a solicitat respingerea excepției de nelegalitate, precum și a acțiunii ca neîntemeiată. Prin întâmpinarea formulată de pârâtul Guvernul României s-a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca nefondată având în vedere că H.G. nr. 1010/2004 este temeinică și legală, fiind adoptată de către executiv, astfel cum reiese și din Nota de fundamentare care a însoțit proiectul actului administrativ, prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Administrației și Internelor.

Prin cererea de intervenție formulată de intervenientul Ministerul Administrației și Internelor s-a solicitat respingerea excepției de nelegalitate, ca nefondată pentru motivele invocate prin întâmpinare de pârâtul Guvernul României, în interesul căruia a intervenit. II. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 6.632 din 9 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Ministerul Administrației și Internelor, a respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 7 lit. c) - Capitolul I, Secțiunea 3 din H.G. nr. 1.010/2004, invocată de reclamanta SC "R." SA, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca nefondată.

A respins cererea formulată de reclamanta SC "R." SA de anulare a adresei nr. 1447020/S3/MI din 04 februarie 2011 emisă de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, ca nefondată. A respins cererea de obligare a pârâtei Inspectoratul General al Poliției Române la reînnoirea licenței de funcționare a reclamantei SC "R." SRL, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin adresa nr. 1447020 din 04 februarie 2011 emisă de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române i-a fost comunicat reclamantei SC "R." SRL că cererea acesteia nr. 379/2010 prin care a solicitat reînnoirea licenței de funcționare nr. 0139/P din 04 februarie 2005 a fost respinsă, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege, respectiv conducerea societății nu a depus la documentația prezentată în vederea reînnoirii, certificatul de atestare fiscală care să dovedească că au fost achitate taxele și impozitele la bugetul consolidat, conform art. 7 lit. c) - Capitolul I, Secțiunea a III-a din H.G. nr. 1.010/2004.

Reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva acestei adrese la care i-a fost comunicată adresa nr. 1447513 din 03 martie 2011 prin care s-a reiterat răspunsul anterior, potrivit căruia nu a făcut dovada achitării taxelor și impozitelor conform art. 7 lit. c) din Secțiunea a II-a a H.G. nr. 1.010/2004. A reținut Curtea de Apel că, potrivit art. 7, Capitolul I, Secțiunea 3 din Normele metodologice privind eliberarea, reînnoirea, suspendarea și anularea licențelor de funcționare pentru societățile specializate de pază și protecție, avizarea conducătorilor și atestarea agenților de pază aprobate prin H.G. nr. 1010/2004, unul dintre documentele obligatorii pe care trebuie să le depună societatea solicitantă este "c) cazierul fiscal și dovada achitării taxelor și impozitelor", condiție pe care reclamanta nu a dovedit-o și care a fost invocată de pârâtul I.G.P.R.

în refuzul de a reînnoi licența de funcționare. În ceea ce privește excepția de nelegalitate a acestor dispoziții, invocată de reclamantă, prima instanță a reținut că reclamanta susține că impunerea condiției depunerii cazierului fiscal și dovedirii achitării taxelor și impozitelor ar contraveni dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 333/2003 care nu prevede această condiție pentru emiterea licenței de funcționare, astfel că nu se poate prevedea nici pentru reînnoirea licenței de funcționare. Art. 20 alin. (3) din Legea nr. 333/2003 enumera la literele a) - f) condițiile necesare pentru obținerea licenței de funcționare, fără însă a prevedea care sunt condițiile pentru reînnoirea licenței de funcționare.

Însă, prin dispozițiile art. 69 din Legea nr. 333/2003 se prevede că normele de aplicare ale acestei legi se stabilesc prin hotărâre de guvern, iar art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede că "actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă". Având în vedere aceste dispoziții, instanța de fond a apreciat că dispozițiile din normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 1.010/2004 sunt nelegale numai în măsura în care contrazic dispozițiile Legii nr. 333/2003, nu și în măsura în care impun condiții suplimentare pentru reînnoirea licențelor de funcționare, având în vedere că Legea nr. 333/2003 prevede condițiile generale de emitere a licențelor de funcționare, dar lasă competența Guvernului de a stabili prin hotărâre, normele de aplicare ale acestei legi, care pot cuprinde și condiții speciale pentru reînnoirea licențelor de funcționare, ce nu au fost prevăzute în lege. Față de cele arătat mai sus, Curtea de Apel a constatat că reclamanta nu a făcut dovada îndepliniri condiției prevăzute de art. 7 lit. c) - Capitolul I, Secțiunea 3 din H.G. nr. 1.010/2004, astfel încât refuzul pârâtului I.G.P.R.

de a reînnoi licența de funcționare a reclamantei este un refuz justificat. În final, a reținut că nici apărările privind existența unor plăți nedatorate ale reclamantei către bugetul de stat care ar duce la stingerea obligațiilor restante cu care apare în cazierul fiscal, prin compensare, nu sunt întemeiate, atâta timp cât nu se face dovada de către reclamantă a stingerii acestor datorii, existența unor litigii în legătură cu acestea nefiind suficient pentru a se considera că reclamanta a făcut dovada achitării taxelor și impozitelor. III. Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC "R." SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele prevăzute de art. 304 punctele 8 și 9 și dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ. Solicită recurenta-reclamantă admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, respectiv: admiterea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 7 lit. c) teza finală, Cap. 1, Secțiunea 3 din H.G. nr. 1.010/2004, anularea în tot a Adresei înregistrată la pârâtă sub nr. 1447020/S3/MI din 4 februarie 2011 prin care societatea a fost informată despre faptul că licența de funcționare cu nr. 0139/P din 04 februarie 2005 nu a fost reînnoită și obligarea pârâtei I.G.P.R. să dispună reînnoirea licenței de funcționare. Prin motivele de recurs, recurenta-reclamantă SC "R." SRL aduce următoarele critici sentinței atacate: - În mod greșit a respins prima instanță excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 7 lit. c) teza finală, Cap. I, Secțiunea 3 din H.G.

nr. 1.010/2004, în ipoteza în care, în mod evident, prin stabilirea condiției suplimentare a prezentării Certificatului de atestare fiscală pentru reînnoirea licenței de funcționare, "se adaugă" la Legea nr. 333/2003, prin raportare la dispozițiile art. 20 alin. (3) din acest act normativ (art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 1 din C. proc. civ.). Se susține că această condiție suplimentară nu putea fi introdusă în cuprinsul H.G. nr. 1.010/2004, care este un act normativ cu forță juridică inferioară Legii nr. 333/2003, în condițiile în care, pentru emiterea licenței de funcționare nu se prevede o astfel de obligație, soluția instanței de fond, validând practic o discriminare între societățile care obțin o licență nouă și cele care vor să obțină prelungirea acestei licențe.

- În urma constatării nelegalității dispozițiilor art. 7 lit. c) teza finală, Cap. I, Secțiunea 3 din H.G. nr. 1.010/2004, instanța de fond trebuia să dispună reînnoirea licenței de funcționare, având în vedere că toate celelalte condiții prevăzute de lege sunt îndeplinite de societatea recurentă (art. 304 1 C. proc. civ.). - Instanța de fond trebuia să se raporteze și la condițiile concrete ale speței, în care procedura de emitere a certificatului fiscal este blocată de autoritățile fiscale (art. 304 1 C. proc. civ.). În cadrul acestui motiv de recurs se susține că societatea a efectuat un audit al situațiilor financiare aferente anilor 2006 - 2010, în urma căruia s-a reliefat că există plăți considerabile efectuate la bugetul de stat, deși acestea nu erau datorate, însumând 236.696 RON și majorări în cuantum de 17.866 RON.

Se mai arată că societatea a solicitat autorităților fiscale compensarea vărsămintelor efectuate în plus cu plățile efectuate în contul taxei pe valoarea adăugată până la soluționarea acesteia fiind blocată eliberarea certificatului de atestare fiscală. În acest context, afirmă că nu se poate condiționa reînnoirea licenței de funcționare a societății de obținerea acestui certificat, deoarece ar fi pusă în situația de a achita debite pe care nu le datorează, doar pentru a îndeplini o condiție formală și total nelegală stabilită printr-o hotărâre de guvern, care adaugă la lege. IV. Hotărârea instanței de recurs Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 333/2003 reglementează în mod expres condițiile necesare pentru obținerea licențelor de funcționare pentru societățile specializate de pază și protecție, avizarea conducătorilor și atestarea agenților de pază (lit. a) - f)), fără însă a reglementa și condițiile care trebuie îndeplinite în cazul reînnoirii, suspendării sau anulării acestor licențe. Potrivit dispozițiilor art. 69 din aceeași lege - Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, normele de aplicare ale acestei legi se stabilesc prin hotărâre de Guvern.

În aceste condiții, prin H.G. nr. 1.010/2004 au fost aprobate Normele metodologice privind eliberarea, reînnoirea, suspendarea și anularea licențelor de funcționare pentru societățile specializate de pază și protecție. Art. 7 din Anexa nr. 1, Secțiunea 3 din aceste Norme, reglementează condițiile ce trebuie îndeplinite în cazul în care o astfel de societate solicită reînnoirea la fiecare 3 ani a licenței. Printre celelalte condiții (lit. a) - g)) este prevăzută la lit. c) și cea care vizează prezentarea cazierului fiscal și dovada achitării taxelor și impozitelor. Având în vedere dispozițiile Legii-cadru, respectiv Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, valorilor, bunurilor și protecția persoanelor - art. 20 alin. (3) care reglementează doar condițiile pentru obținerea licenței, precum și dispozițiile art. 7 lit. c) din Anexa nr. 1 la Normele metodologice de aplicare a acestei legi aprobate prin H.G.

nr. 1.010/2004, Curtea constată că aceste din urmă dispoziții nu contravin Legii nr. 333/2004, care prevăd condiții generale pentru obținerea licențelor. Ori, după cum s-a arătat, potrivit art. 69 din aceeași lege, Guvernul este cel care are competența de a stabili prin hotărâre de Guvern normele de aplicare ale acestei legi. Aceste norme pot cuprinde și condiții speciale pentru reînnoirea licențelor, de vreme ce în Legea nr. 333/2003 nu sunt prevăzute în mod expres decât condițiile cerute pentru obținerea licențelor. În cauza de față, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor cerute pentru reînnoirea licenței de funcționare (cazierul fiscal și dovada achitării taxelor și impozitelor), motiv pentru care în mod legal cererea sa de reînnoire a licenței a fost respinsă.

În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 1 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC "R." SRL București, împotriva Sentinței civile nr. 6.632 din 9 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2012. Procesat de GGC - AM