ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2766/2015

Decizia nr. 2766/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal și completată la data de 29 iulie 2013, reclamanta SC „A.” SRL Arad a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, anularea actului administrativ nr. 1308138/S3/MC din 14 iunie 2013 emis de pârât prin care s-a dispus măsura anulării Licenței de funcționare nr. 2136/P din 4 decembrie 2012 a societății reclamante.

Totodată a solicitat, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ menționat.

Hotărârea instanței de fond

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 419 din 15 octombrie 2013, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC „A.” SRL Arad, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române.

Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinței civile nr. 419 din 15 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta SC „A.” SRL Arad, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în urma rejudecării, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, recurenta invocă motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 și 8 C. proc. civ., republicat,, criticile formulate vizând următoarele aspecte:

- art. 488 alin. (1) pct. 8 - „hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”, respectiv a dispozițiilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, care prevăd că măsura anulării licenței de funcționare se dispune după rămânerea definitivă a procesului-verbal de contravenție sau a hotărârii judecătorești prin care s-a respins plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție.

- art. 488 alin. (1) pct. 6 - „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei”.

În fapt se arată că decizia de anulare a licenței a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, care prevăd, că anularea deciziei de funcționare se dispune de către Inspectoratul General al Poliției Române sau după caz de către instanța de judecată și se comunică Oficiului Registrului Comerțului pe raza căruia funcționează societatea de pază și protecție în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a procesului-verbal de contravenție sau a hotărârii judecătorești prin care s-a respins plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție.

În speță, Procesul-verbal de contravenție nr. 2136/P din 4 decembrie 2012 a fost atacat cu plângere contravențională și formează obiectul Dosarului x/278/2013 a Judecătoriei Petroșani nefiind soluționată irevocabil la data adoptării actului de anulare a cererii. Aceste aspecte nu au fost verificate de către instanța de fond deși au fost menționate în cuprinsul acțiunii de anulare a actului.

În privința faptei reținute în sarcina societății se susține că fapta nu există, probele administrate în cauză demonstrează că numitul B. nu era angajat al societății și nici nu desfășura activitate la nivelul societății așa cum greșit se reține în procesul-verbal de contravenție.

Împrejurarea că acesta a fost prezent la unele discuții care au fost purtate de către administratorul societății cu reprezentanți ai poliției locale nu poate fi interpretat în sensul că sus-numitul desfășura o activitate de organizare, aceste atribuții revenindu-i administratorului societății care gestiona relațiile cu beneficiarii ori colaboratorii societății și se preocupa de instructajul inițial al agenților de pază.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Inspectoratul General al Poliției Române solicită respingerea recursului ca nefundat, menținerea soluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală, susținând că anularea licenței de funcționare a societății a fost dispusă ca urmare a constatării neregulilor existente la nivelul societății.

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform dispozițiilor art. 488 pct. 6 Noul Cod de procedură civilă, casarea unei hotărâri se poate cere „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei”.

Nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de către legiuitor pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor care sunt în mod real „ascultate” adică în mod concret examinate de către instanța sesizată.

Cu alte cuvinte art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului impune mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Mai trebuie precizat că motivarea unei hotărâri judecătorești este necesară pentru ca părțile să cunoască temeiurile, fundamentele soluției, reținute de judecător iar instanța de control să poată aprecia asupra legalității și temeiniciei soluției.

În dreptul intern obligația judecătorului de a-și motiva hotărârea este reglementată de art. 425 alin. (1) lit. b) din Noul Cod de procedură civilă, dispoziții potrivit cărora în considerentele hotărârii se vor arăta „obiectul cererii, susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.

În speța de față examinând considerentele sentinței instanța de control judiciar constată că într-adevăr hotărârea recurată nu îndeplinește cerințele impuse de acest text de lege.

Prin acțiunea dedusă judecății și apoi prin cererea de recurs formulată reclamantul-recurent a susținut că decizia de anulare a licenței de funcționare a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 333/2003, privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, dispoziții potrivit cărora, „anularea deciziei de funcționare se dispune de către Inspectoratul General al Poliției Române sau după caz de către instanța de judecată și se comunică Oficiului Registrului Comerțului pe raza căruia funcționează societatea de pază și protecție în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a procesului-verbal de contravenție sau a hotărârii judecătorești prin care s-a respins plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție” și face trimitere în acest sens la plângerea contravențională ce formează obiectul Dosarului nr. x/278/2013 a Judecătoriei Petroșani.

În considerentele hotărârii instanța nu face nicio referire la aceste aspecte relevante de altfel, în soluționarea acțiunii dedusă judecății mai ales în privința datei de la care măsura de anulare a licenței de funcționare își poate produce efectele.

În atare situație instanța de control constată că hotărârea este nemotivată iar nemotivarea hotărârii sub aspectele de esență invocate de părți echivalează cu necercetarea fondului cauzei atrăgând casarea sentinței în condițiile prevăzute de art. 497 Noul Cod de procedură civilă și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În rejudecare instanța de fond va verifica stadiul plângerii contravenționale și în raport de soluția pronunțată pe acest aspect va stabili legalitatea deciziei de anulare a licenței de funcționare precum și data de la care decizia de anulare își produce efectele.

În raport de motivul de casare reținut instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă în cadrul cererii de recurs încadrabile în motivul de recurs prevăzut art. 488 pct. 8 Noul Cod de procedură civilă acestea vor fi avute în vedere de instanța de fond cu ocazia rejudecării.

Pentru toate considerentele expuse mai sus Înalta Curte în baza dispozițiilor art. 497 Noul Cod de procedură civilă și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC „A.” SRL împotriva Sentinței civile nr. 419 din 15 octombrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2015.

Procesat de GGC - LM