Decizia nr. 3058/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 69/2016 a Curții de Apel Timișoara

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la nr. x/2013, reclamanta A. SRL Arad a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române și a solicitat anularea actului administrativ nr. x/S3/MC din 14.06.2013, prin care s-a dispus anularea licenței de funcționare nr. 2136/P/4.12.2012 și suspendarea executării acestuia, conform art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința civilă nr. 419/15.10.2013, Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL împotriva pârâtului Inspectorul General al Poliției Române.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. SRL Arad, iar prin Decizia civilă nr. 2766/16.09.2015 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul și a casat sentința recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, apreciindu-se că este necesară verificarea stadiului plângerii contravenționale, iar în raport de soluția pronunțată pe acest aspect să se stabilească legalitatea deciziei de anulare a licenței de funcționare, precum și data de la care decizia de anulare își produce efectele. II. Sentința pronunțată de instanța de fond

Prin Sentința civilă nr. 69 din 16 martie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. SRL. III. Recursul formulat de reclamantă

Împotriva Sentinței civile nr. 69 din 16 martie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6) și pct. 8) C. proc. civ., a solicitat modificarea sentinței și admiterea acțiunii.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța a pronunțat hotărârea cu încălcarea prevederilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 333/2003. Contrar acestor dispoziții, măsura de anulare a licenței de funcționare a fost dispusă înainte de rămânerea definitivă a procesului-verbal de contravenție nr. x din 26.04.2013, prin care au fost sancționați pentru nerespectarea prevederilor art. 60 lit. l) din Legea nr. 333/2003, deoarece hotărârea împotriva acestuia a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 115/03.03.2014 pronunțată în Dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Hunedoara.

În consecință, consideră că măsura administrativă de anulare a licenței de funcționare este condiționată în fapt de soluționarea definitivă a plângerii contravenționale astfel cum prevăd dispozițiile art. 62 alin. (2) din Legea nr. 333/2003. Chiar dacă prin decizia civilă definitivă de soluționare a contestației împotriva procesului-verbal de contravenție nr. x/26.04.2013 s-a înlocuit sancțiunea pecuniară cu sancțiunea avertismentului, considerându-se că există totuși vinovăție în sensul săvârșirii contravenției, anularea licenței de funcționare este nelegală prin încălcarea prevederilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 333/2003.

Consideră nelegală soluția instanței de fond, de asemenea, prin invocarea art. 60 lit. l) din Legea nr. 333/2003, potrivit căruia atribuțiile de organizare și funcționare ale reclamantei au fost executate de către persoane care au suferit condamnări pentru infracțiuni săvârșite cu intenție. În privința faptei reținute în sarcina societății și consemnată în procesul-verbal de contravenție x/P/04.12.2012, susține că fapta nu există, deoarece prin probele administrate în cauză s-a demonstrat că numitul B. nu era angajat al societății și nici nu desfășura activitate la nivelul societății, fapt reținut greșit în procesul-verbal. Acesta nu avea contract individual de muncă încheiat cu societatea, iar faptul că a fost prezent la unele discuții purtate între administratorul societății cu reprezentanți ai poliției locale nu poate fi interpretat că desfășura o activitate de organizare.

Instanța de fond reține că, potrivit dispozițiilor art. 62 alin. (2), (5) și (6) din Legea nr. 333/2003, măsura anulării licenței poate fi atacată în justiție, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești nu sunt aplicate prevederile alin. (5) referitoare la rezilierea contractelor cu beneficiarii, ceea ce înseamnă în fapt că sunt suspendate efectele acestei măsuri până la confirmarea ei de către instanța judecătorească competentă, astfel încât nu se poate reține că reclamanta a suferit vreo vătămare prin anularea licenței la 14.06.2013. Dimpotrivă, reclamanta a suferit vătămare prin anularea ilegală a licenței, chiar dacă contractele cu beneficiarii nu au fost reziliate, deoarece ridicarea licenței de la societate de către Inspectoratul General al Politiei Romane i-a împiedicat să procedeze la relicențierea firmei în 3 decembrie 2015, când aceasta a expirat. În consecință, prin expirarea valabilității licenței în 3 decembrie 2015, cât și prin imposibilitatea reclamantei de a relicenția activitatea, în prezent cauza nu are obiect. IV. Apărările formulate de intimatul pârât

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.

A arătat că prin adresa din 14.06.2013 emisă de I.G.P.R - Direcția de Ordine Publică s-a comunicat recurentei-reclamante că licența de funcționare nr. x/P/04.12.2012 a fost anulată ca urmare a săvârșirii contravenției prevăzute de art. 60 lit. l) din Legea nr. 333/2003. Recurenta-reclamantă face o interpretare eronată a dispozițiilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 333/2003, termenul de 10 zile de la data rămânerii definitive a procesului-verbal de contravenție sau a hotărârii judecătorești prin care s-a respins plângerea împotriva acestuia fiind aplicabil numai cu privire la comunicarea măsurii oficiului registrului comerțului.

Prin procesul-verbal nr. x/26.04.2014, menținut ca urmare a soluționării definitive a plângerii contravenționale, organele de poliție din cadrul I.P.J. Hunedoara - Serviciul de Ordine Publică au sancționat cu amendă în cuantum de 5000 RON recurenta pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 60 lit. l) din Legea nr. 333/2003.

În conformitate cu dispozițiile art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003, licența de funcționare se anulează în cazul contravenției reținute în sarcina recurentei, în consecință măsura a fost dispusă ca urmare a aprobării de către directorul Direcției de Ordine Publică a propunerii formulate în acest sens prin Referatul nr. x/38/S3/MC din 14.06.2013, pe baza documentației înaintate de I.P.J. Hunedoara.

Măsura anulării se dispune în mod obligatoriu potrivit dispozițiilor art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003, nefiind lăsată în mod arbitrar la latitudinea organelor competente, iar licența nr. 2136/P din 4.12.2012 a avut valabilitate până la data de 04.12.2015, dată la care a expirat de drept, în lipsa unei decizii de reînnoire emisă de I.G.P.R. - Direcția de Ordine Publică. V. Procedura de filtrare a recursului

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) - (3) C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilității recursului, prin care s-a constatat că cererea de recurs întrunește cerințele de admisibilitate. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 19 martie 2018, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că acesta este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea actului către părți, conform alin. (4) al aceluiași articol.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 11 iunie 2018, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea în ședință publică, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ. VI. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6) și 8) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. x/S3/MC din 14.06.2013, emisă de Inspectoratul General al Poliției Române, prin care s-a dispus anularea licenței de funcționare nr. x/P/04.12.2012, eliberată societății reclamante, în baza dispozițiilor art. 60 lit. l) și art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor bunurilor valorilor și protecția persoanelor.

Anularea licenței de funcționare s-a dispus de Inspectoratul General al Poliției Române ca urmare a săvârșirii de către reclamantă a contravenției prevăzute de art. 60 lit. l) din Legea nr. 333/2003, constatată prin procesul-verbal de contravenție nr. x/26.04.2013, încheiat la data de 26.04.2013 de către agenții de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Hunedoara, cu ocazia efectuării unui control la societatea reclamantă, prin care s-a aplicat amendă contravențională de 5.000 RON.

Prin acest proces-verbal s-a constatat că numitul B., deși angajat în funcția de șofer la societatea reclamantă, asigură în fapt conducerea punctului de lucru al societății din Municipiul Vulcan jud. Hunedoara, prin organizarea și coordonarea întregii activități; de asemenea, s-a constatat că numitul B., deși nu este angajat al societății, este implicat în încheierea contractelor comerciale, cei doi având condamnări pentru infracțiuni săvârșite cu intenție.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6) C. proc. civ., "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", se constată că, deși a invocat acest motiv și a redat textul legal, recurenta nu a indicat în mod concret argumente care să poată fi analizate în cadrul acestui motiv de casare.

Criticile din cererea de recurs referitoare la inexistența faptei privesc reținerea greșită a situației de fapt, prin aprecierea necorespunzătoare a probelor, așadar netemeinicia hotărârii atacate, și nu constituie motiv de casare în sensul dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. instanța de fond a reținut din probatoriul administrat în cauză săvârșirea faptei și netemeinicia celor invocate de reclamantă; de altfel, plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție a fost admisă în parte, acesta fiind menținut, dispunându-se doar înlocuirea amenzii cu avertisment; în sarcina societății reclamante s-a reținut, așadar, săvârșirea contravenției privind executarea, în fapt, a atribuțiilor de organizare și funcționare a activității societăților specializate de către persoane care au suferit condamnări pentru infracțiuni săvârșite cu intenție.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., acesta se referă la încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Înalta Curte constată că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente, având în vedere și dispozițiile deciziei de casare cu trimitere spre rejudecare.

Dispozițiile legale în baza cărora a fost emisă decizia de anulare a licenței de funcționare au fost următoarele: art. 60 lit. l) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor bunurilor valorilor și protecția persoanelor, care prevede "Constituie contravenții la prezenta lege următoarele fapte: (...) l) executarea, în fapt, a atribuțiilor de organizare și funcționare a activității societăților specializate de către persoane care au suferit condamnări pentru infracțiuni săvârșite cu intenție" art. 62 alin. (1) din același act normativ, care prevede "(1) Licența de funcționare se anulează în următoarele cazuri: a) la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 60 lit. i) - k), dacă făptuitorul are calitatea de conducător al societății care are ca obiect de activitate pază și/sau protecția, precum și a contravențiilor prevăzute la art. 60 lit. l) și m); b) la repetarea, în interval de un an, a faptelor care atrag măsura suspendării; c) la săvârșirea uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 59; d) la săvârșirea de către conducătorii societăților specializate de pază și protecție, ai celor licențiate în domeniul sistemelor de alarmare împotriva efracției ori al componentelor acestora sau al celor de monitorizare a sistemelor de alarmare a unor infracțiuni în legătură cu activitatea acestor societăți.".

De asemenea, dispozițiile art. 62 alin. (2), (3), (4), (5), (6) din Legea nr. 333/2004 prevăd următoarele: "(2) Anularea licenței de funcționare se dispune de către Inspectoratul General al Poliției Române sau, după caz, de către instanța de judecată și se comunică oficiului registrului comerțului pe raza căruia funcționează societatea specializată de paza și protecție, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a procesului-verbal de contravenție sau a hotărârii judecătorești prin care s-a respins plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c) și d), anularea licenței se dispune după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare a făptuitorului. (4) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) - d), anularea licenței se dispune în baza actului de constatare motivat, întocmit de agentul constatator din cadrul inspectoratului județean de poliție sau al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, pe raza căreia își are sediul societatea sancționată, și se comunică Inspectoratului General al Poliției Române și societății respective. (5) După anularea licenței de funcționare, conducătorul societății specializate de pază este obligat să rezilieze contractele încheiate cu beneficiarii, în termen de 10 zile de la comunicarea în scris a acestei măsuri. (6) Măsura anulării licenței de funcționare poate fi atacată în justiție, potrivit legii, de către societatea sancționată, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești nu se aplică prevederile alin. (5), referitoare la rezilierea contractelor cu beneficiarii".

Rezultă că dispozițiile art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor bunurilor valorilor și protecția persoanelor prevăd în mod imperativ, fără a fi lăsată la aprecierea autorității cu atribuții în acest sens, că licența de funcționare se anulează la săvârșirea contravenției prevăzute la art. 60 lit. l) din lege.

Săvârșirea contravenției de către reclamantă s-a constatat prin procesul-verbal de contravenție nr. x/26.04.2013, încheiat de către agenți de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Hunedoara, iar plângerea contravențională a fost admisă în parte prin decizia civilă a Tribunalului Hunedoara nr. 115/3.03.2014, în sensul că a fost menținut procesul-verbal, dispunându-se doar înlocuirea amenzii cu avertisment. Pe cale de consecință, în sarcina societății reclamante s-a reținut definitiv, la data de 03.03.2014, săvârșirea contravenției privind executarea, în fapt, a atribuțiilor de organizare și funcționare a activității societăților specializate, de către persoane care au suferit condamnări pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, contravenție ca urmare a căreia s-a anulat licența de funcționare, prin actul administrativ a cărui desființare se solicită în prezenta cauză.

Prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare, prima instanță de recurs a stabilit, cu privire la invocarea de către reclamantă a încălcării prevederilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 333/2003, ca în rejudecare, instanța de fond să verifice stadiul plângerii contravenționale și, în raport de soluția pronunțată pe acest aspect, să stabilească legalitatea deciziei de anulare a licenței de funcționare, precum și data de la care decizia de anulare își produce efectele.

Instanța de fond a constatat soluționarea definitivă a plângerii contravenționale, menținerea procesului-verbal de contravenție nr. x/26.04.2013 privind săvârșirea contravenției reglementate de art. 60 lit. l) din Legea nr. 333/2003, fiind doar înlocuită sancțiunea amenzii cu avertisment.

În mod corect a reținut că, fiind constatată săvârșirea contravenției prev. de art. 60 lit. l), devin incidente prevederile cuprinse la art. 62 alin. (4), conform cărora anularea licenței se dispune în baza actului de constatare motivat, întocmit de agentul constatator din cadrul inspectoratului județean de poliție sau al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, pe raza căreia își are sediul societatea sancționată, și se comunică Inspectoratului General al Poliției Române și societății respective.

De asemenea, a mai reținut în mod întemeiat faptul că, față de dispozițiile art. 62 alin. (6), măsura anulării licenței de funcționare poate fi atacată în justiție, potrivit legii, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești nu se aplică prevederile alin. (5), referitoare la rezilierea contractelor cu beneficiarii, ceea ce înseamnă că sunt suspendate efectele acestei măsuri până la confirmarea ei de către instanța judecătorească competentă, astfel încât nu se poate reține că reclamanta a suferit vreo vătămare prin adoptarea măsurii administrative la 14.06.2013.

În condițiile în care s-a constatat în mod definitiv, prin hotărâre judecătorească, săvârșirea contravenției pentru care dispozițiile legale prevăd imperativ anularea licenței de funcționare, și nu sunt incidente motive de nulitate a actului administrativ, nefiind dovedită vătămarea reclamantei într-un drept sau interes legitim, în mod corect a fost respinsă cererea formulată împotriva actului administrativ prin care a fost anulată licența de funcționare

Faptul invocat de recurenta reclamantă, că ridicarea licenței de la societate de către Inspectoratul General al Politiei Romane a împiedicat-o să procedeze la reînnoirea licenței în decembrie 2015, nu constituie o vătămare a reclamantei în drepturile sale, întrucât procesul-verbal de contravenție a rămas definitiv cu privire la săvârșirea contravenției care atrage imperativ aplicarea măsurii de anulare a licenței de funcționare, încă de la data de 03.03.2014.

Pentru aceste motive, raportat la situația de fapt și la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Instanța de fond a respins în mod corect ca neîntemeiată, în rejudecare după casare, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă pentru anularea Deciziei nr. x/S3/MC din 14.06.2013, prin care s-a dispus, în baza art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003, anularea licenței de funcționare nr. 2136/P/4.12.2012, ca urmare a săvârșirii contravenției prevăzute de art. 60 lit. l) din Legea nr. 333/2003, constatată prin procesul-verbal de contravenție nr. x/26.04.2013, cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale. VII. Soluția instanței de recurs

Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare invocate, prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6) și 8) C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și a art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.