ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5714/2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Constanța reclamantul a solicitat suspendarea executării Ordinului

Ministrului Administrației și Internelor din 23 noiembrie 2010 în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor,

Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție Județean

Constanța.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că a fost numit în funcția de Șef Birou Accidente Rutiere din data

de 15 mai 2010, având raporturi juridice de serviciu cu Inspectoratul de

Poliție Județean Constanța.

A mai arătat reclamantul

că în data de 14 martie 2011 a luat cunoștință despre faptul că i s-a aplicat o

reținere din salariul brut realizat în cuantum de 444,00 RON.

A mai susținut reclamantul

că i s-a adus la cunoștință prin adresa din 23 martie 2011 că reținerea s-a făcut

în baza H.G. nr. 154/2010 și a ordinului din 23 noiembrie 2010 ale cărei prevederi

operează cu caracter retroactiv începând de la data de 1 ianuarie 2010.

A precizat reclamantul

că raportul său de transfer de la I.G.P.I. la Inspectoratul General al Poliției

Române a fost întocmit în decembrie 2009, iar dispoziția de transfer este dată în

1 martie 2010, dată la care nu erau în vigoare nici unul dintre actele normative

invocate din adresa comunicată.

A concluzionat reclamantul

că prevederile ordinului Ministrului Administrației și Internelor din 23 noiembrie

2010 încalcă „principiul retroactivității legii civile”.

Prin sentința nr. 173/CA

din 21 mai 2011, Curtea de Apel Constanța a admis acțiunea formulată de reclamant

și a dispus suspendarea executării anexei 10 la pct. 7.1.3 din ordinul Ministrului

Administrației și Internelor din 23 noiembrie 2010 până la soluționarea instanței

de fond.

Pentru a pronunța această

hotărâre Curtea a reținut că în cauza de față sunt întrunite prevederile art. 14

din Legea nr. 554/2004.

În speță s-a reținut că

Anexa 10 pct. 7.1.3 din ordinul Ministrului Administrației și Internelor din 23

noiembrie 2010 creează o serioasă îndoială în privința legalității sale, întrucât

vizează aplicarea retroactivă a sa, iar pe de altă parte a fi în contradicție cu

dispozițiile art. 5 pct. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 1/2010, în vigoare la data emiterii

ordinului.

În ceea ce privește cea

dea doua condiție s-a reținut că și aceasta este îndeplinită întrucât prin executarea

dispozițiilor ordinului, reclamantul este lipsit de o parte importantă din veniturile

sale necesare susținerii obligațiilor sale sociale și familiale.

Împotriva sentinței pronunțate

de instanța de fond au declarat recurs Ministerul Administrației și Internelor,

Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție Județean Constanța.

Prin motivele de recurs

invocate de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General

al Poliției Române conform art. 304

1

din C. proc. civ. se încadrează

în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 din C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare

a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și o motivare contradictorie

a instanței de fond în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor cumulative ale

cererii de suspendare formulată de reclamantul-intimat.

Recurenții arată că în

mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză cererea de suspendare îndeplinește

condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv

condiția existenței unor cazuri bine justificate de natură a crea o îndoială serioasă

în ceea ce privește legalitatea actului normativ a cărei suspendare se solicită

și condiția existenței unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 14

alin. (1) lit. s) și lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Se arată în motivele de

recurs că instanța de fond nu a motivat în concret îndeplinirea condițiilor de suspendare

de natură a justifica soluția pronunțată.

În ceea ce privește recursul

declarat la data de 1 iunie 2011 de Inspectoratul de Poliție Județean Constanța

acesta a fost motivat la data de 17 octombrie 2011 urmând a se verifica depunerea

în termen în raport de data comunicării sentinței atacate 7 iulie 2011.

La dosar intimatul-pârât

a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Curtea, pe recursurile

formulate va aprecia pentru următoarele considerente că recursul declarat de Inspectoratul

de Poliție Județean Constanța este nul fiind motivat tardiv la data de 17 octombrie

2011, iar recursurile declarate de Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul

General al Poliției Române sunt nefondate, în cauză nefiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 din C. proc. civ.

În raport de dispozițiile

art. 301 din C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 303 și 306 alin. (1)

din C. proc. civ. recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Județean Constanța

va fi constatat nul pe motiv că a fost motivat cu depășirea termenului de 15 zile

de la comunicarea sentinței atacate. Astfel, sentința a fost comunicată la data

de 7 iulie 2011, conform dovezii de comunicare aflată la dosarul de fond, iar motivele

de recurs au fost depuse tardiv la data de 17 octombrie 2011.

Recursurile declarate

de recurenții-pârâți Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General

al Poliției Române sunt apreciate de Curte ca nefondate și vor fi respinse ca atare.

În cauză sentința atacată

a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, motivarea instanței de fond în conformitate cu dispozițiile

art. 261 din C. proc. civ. justificând soluția de admitere a cererii de suspendare

astfel cum a fost formulată.

Curtea nu va reține susținerile

din motivele de recurs privind neîndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea apreciază că ambele

condiții ale cererii de suspendare sunt îndeplinite, respectiv atât condiția existenței

unor cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2 lit. t) din Legea

nr. 554/2004 cât și condiția existenței unei pagube iminente, în sensul dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește condiția

existenței unor cazuri bine justificate, Curtea apreciază că în mod corect în cauză

instanța de fond a constatat că există împrejurări de natură a crea o îndoială serioasă

asupra legalității ordinului contestat întrucât ordinul din 23 noiembrie 2010 s-a

aplicat din 1 ianuarie 2010, deci în mod retroactiv în aparenta contradicție cu

dispozițiile O.U.G. nr. 1/2010 în vigoare la data emiterii ordinului.

În ceea ce privește condiția

unei pagube iminente, Curtea apreciază că în concret reclamantul-intimat prin aplicarea

dispozițiilor contestate suferă o pagubă materială prin diminuarea considerabilă

a drepturilor sale salariale.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ. va respinge

ca nefondate recursurile declarate de recurenții Ministerul Administrației și Internelor

și Inspectoratul General al Poliției Române și va constata nul recursul declarat

de Inspectoratul de Poliție Județean Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române

împotriva sentinței civile nr. 173/CA din 31 mai 2011 a Curții de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondate.

Constată nul recursul declarat de Inspectoratul

de Poliție Județean Constanța împotriva aceleiași sentințe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie

2011.