ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5714/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța reclamantul a solicitat suspendarea executării Ordinului Ministrului Administrației și Internelor din 23 noiembrie 2010 în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție Județean Constanța. În motivarea acțiunii s-a arătat că a fost numit în funcția de Șef Birou Accidente Rutiere din data de 15 mai 2010, având raporturi juridice de serviciu cu Inspectoratul de Poliție Județean Constanța. A mai arătat reclamantul că în data de 14 martie 2011 a luat cunoștință despre faptul că i s-a aplicat o reținere din salariul brut realizat în cuantum de 444,00 RON.

A mai susținut reclamantul că i s-a adus la cunoștință prin adresa din 23 martie 2011 că reținerea s-a făcut în baza H.G. nr. 154/2010 și a ordinului din 23 noiembrie 2010 ale cărei prevederi operează cu caracter retroactiv începând de la data de 1 ianuarie 2010. A precizat reclamantul că raportul său de transfer de la I.G.P.I. la Inspectoratul General al Poliției Române a fost întocmit în decembrie 2009, iar dispoziția de transfer este dată în 1 martie 2010, dată la care nu erau în vigoare nici unul dintre actele normative invocate din adresa comunicată. A concluzionat reclamantul că prevederile ordinului Ministrului Administrației și Internelor din 23 noiembrie 2010 încalcă „principiul retroactivității legii civile”.

Prin sentința nr. 173/CA din 21 mai 2011, Curtea de Apel Constanța a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus suspendarea executării anexei 10 la pct. 7.1.3 din ordinul Ministrului Administrației și Internelor din 23 noiembrie 2010 până la soluționarea instanței de fond. Pentru a pronunța această hotărâre Curtea a reținut că în cauza de față sunt întrunite prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004. În speță s-a reținut că Anexa 10 pct. 7.1.3 din ordinul Ministrului Administrației și Internelor din 23 noiembrie 2010 creează o serioasă îndoială în privința legalității sale, întrucât vizează aplicarea retroactivă a sa, iar pe de altă parte a fi în contradicție cu dispozițiile art. 5 pct. 1 lit. b) din O.U.G.

nr. 1/2010, în vigoare la data emiterii ordinului. În ceea ce privește cea dea doua condiție s-a reținut că și aceasta este îndeplinită întrucât prin executarea dispozițiilor ordinului, reclamantul este lipsit de o parte importantă din veniturile sale necesare susținerii obligațiilor sale sociale și familiale. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au declarat recurs Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție Județean Constanța. Prin motivele de recurs invocate de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române conform art. 304 1 din C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 din C. proc.

civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și o motivare contradictorie a instanței de fond în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor cumulative ale cererii de suspendare formulată de reclamantul-intimat. Recurenții arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză cererea de suspendare îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv condiția existenței unor cazuri bine justificate de natură a crea o îndoială serioasă în ceea ce privește legalitatea actului normativ a cărei suspendare se solicită și condiția existenței unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. s) și lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Se arată în motivele de recurs că instanța de fond nu a motivat în concret îndeplinirea condițiilor de suspendare de natură a justifica soluția pronunțată. În ceea ce privește recursul declarat la data de 1 iunie 2011 de Inspectoratul de Poliție Județean Constanța acesta a fost motivat la data de 17 octombrie 2011 urmând a se verifica depunerea în termen în raport de data comunicării sentinței atacate 7 iulie 2011. La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. Curtea, pe recursurile formulate va aprecia pentru următoarele considerente că recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Județean Constanța este nul fiind motivat tardiv la data de 17 octombrie 2011, iar recursurile declarate de Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române sunt nefondate, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 din C. proc.

civ. În raport de dispozițiile art. 301 din C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 303 și 306 alin. (1) din C. proc. civ. recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Județean Constanța va fi constatat nul pe motiv că a fost motivat cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicarea sentinței atacate. Astfel, sentința a fost comunicată la data de 7 iulie 2011, conform dovezii de comunicare aflată la dosarul de fond, iar motivele de recurs au fost depuse tardiv la data de 17 octombrie 2011. Recursurile declarate de recurenții-pârâți Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române sunt apreciate de Curte ca nefondate și vor fi respinse ca atare. În cauză sentința atacată a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, motivarea instanței de fond în conformitate cu dispozițiile art. 261 din C. proc.

civ. justificând soluția de admitere a cererii de suspendare astfel cum a fost formulată. Curtea nu va reține susținerile din motivele de recurs privind neîndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Curtea apreciază că ambele condiții ale cererii de suspendare sunt îndeplinite, respectiv atât condiția existenței unor cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 cât și condiția existenței unei pagube iminente, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește condiția existenței unor cazuri bine justificate, Curtea apreciază că în mod corect în cauză instanța de fond a constatat că există împrejurări de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității ordinului contestat întrucât ordinul din 23 noiembrie 2010 s-a aplicat din 1 ianuarie 2010, deci în mod retroactiv în aparenta contradicție cu dispozițiile O.U.G.

nr. 1/2010 în vigoare la data emiterii ordinului. În ceea ce privește condiția unei pagube iminente, Curtea apreciază că în concret reclamantul-intimat prin aplicarea dispozițiilor contestate suferă o pagubă materială prin diminuarea considerabilă a drepturilor sale salariale. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ. va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române și va constata nul recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Județean Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române împotriva sentinței civile nr. 173/CA din 31 mai 2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Constată nul recursul declarat de Inspectoratul de Poliție Județean Constanța împotriva aceleiași sentințe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.