ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1626/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC C.C. SRL a solicitat

instanței să o oblige pe pârâta R.A. A.O. SA la respectarea contractului nr. 8194

din 6 decembrie 2006, în sensul de a reface branșamentul și de a alimenta cu

apă bufetul Lotus situat în str. Calea Severinului, sub sancțiunea plății, de daune

cominatorii, precum și la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin

neîndeplinirea obligației de alimentare cu apă potabilă a punctului de lucru

din str. Severinului. S-a motivat în susținerea acțiunii că rezilierea

unilaterală a contractului de către pârâtă este nelegală întrucât prin actele

depuse a dovedit că cele două spații îi aparțin, fiind menționate ca punctele

de lucru în încheierea judecătorului delegat la O.R.C.

Litigiul a fost soluționat de

Tribunalul Dolj care, prin sentința nr. 382 din 13 martie 2007, a admis

acțiunea, pârâta fiind obligată să asigure alimentarea cu apă pentru imobilul situat

în Craiova str. Calea Severinului și să refacă branșamentul sub sancțiunea plății

de daune cominatorii începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la

executarea obligației. Instanța de fond prin aceeași sentință a disjuns capătul

de cerere având ca obiect pretenții, formulat la data de 13 martie 2007.

În considerentele sentinței tribunalul

a reținut că pârâta nu a respectat prevederile art. 969 C. civ., întrucât prin

contract s-a stipulat că denunțarea unilaterală de către operator este posibilă

numai în cazurile prevăzute de art. 26, pe care operatorul nu le-a respectat.

Cum convențiile legal făcute au putere

de lege între părțile contractante, instanța de fond a apreciat că cererea

reclamantei este întemeiată în ceea ce privește primul capăt de cerere.

Sentința a fost confirmată de Curtea

de Apel Craiova care, prin decizia nr. 154 din 12 iunie 2007, a respins, ca

nefondate, criticile formulate de pârâta R.A.A. Craiova.

Instanța de apel a reținut în plus,

față de ceea ce prima instanță a statuat prin sentință, că adresa de reziliere

din 2 februarie 2007 aflată la dosarul de fond prin care apelanta i-a comunicat

reclamantei intimate rezilierea contractului nu produce efecte juridice, pe de

o parte, pentru că a fost comunicată după data introducerii acțiunii, iar pe de

altă parte pentru că denunțarea unilaterală a contractului de către operator este

posibilă numai în cazul prevăzut de art. 26 lit. c) din contract, atunci când împuterniciții

operatorului sunt împiedicați să verifice, să citească contoarele sau să

remedieze defecțiunile. Curtea de Apel a mai reținut că instanța de fond nu a

fost sesizată cu o cerere de desființare a contractului pentru eventualele vicii

existente la momentul încheierii acestuia așa încât a apreciat că în mod corect

pârâta a fost obligată să-și execute prestația asumată, cu plata unor

daune-interese pentru întârziere.

Împotriva deciziei nr. 154 din 12

iunie 2007 a declarat recurs, pârâta C.A.O. SA, pentru motivele prevăzute de art.

304 alin. (8) și (9) C. proc. civ.

În argumentarea acestor motive recurenta

a susținut că la data perfectării contractului nr. 8193 din 6 decembrie 2006

reclamanta i-a depus o serie de documente din care rezultă că cele două spații

aparțineau altei societăți comerciale. A susținut în continuare că i-a

solicitat reclamantei să depună actele necesare și cum aceasta nu s-a conformat

a dispus rezilierea contractului .

În sensul susținerii că a fost corect

reziliat contractul, recurenta a arătat că în lipsa unei clauze rezolutorii

exprese, operează dreptul comun în materie de reziliere a contractelor.

Potrivit recurentei acțiunea este lipsită de obiect întrucât nu se poate cere executarea

unui contract care nu mai există.

Pentru aceste motive, recurenta a

solicitat modificarea hotărârilor anterioare și în fond respingerea acțiunii.

Recursul este nefondat.

Recursul potrivit reglementării

actuale este cale de atac extraordinară, nedevolutivă care își propune să

exercite controlul legalității hotărârii.

În acest sens art. 304 alin. (1) C.

proc. civ., stabilește că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere

numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 1-9. Față de aceste

precizări observând criticile aduse deciziei pronunțate de instanța de apel

rezultă cu evidență că deși au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 304 alin. (8) și (9) C. proc. civ., acestea nu au fost argumentate și

dezvoltate așa cum prevede art. 302

1

lit. c) din același cod, întrucât

nu s-a arătat care este actul juridic dedus judecății a cărui natură a fost

schimbată prin interpretare și care sunt dispozițiile legale interpretate

greșit.

Așadar, se va reține că recurenta a adus

spre analiză motive de netemeinicie care nu pot fi examinate în recurs decât în

măsura în care ar sprijini motive de nelegalitate argumentate, potrivit

cerințelor procedurale amintite.

În consecință, față de cele ce preced,

potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C.A.O.

SA CRAIOVA împotriva deciziei nr. 154 din 12 iunie 2007 a Curții de Apel

Craiova, secția comercială ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

mai 2008.