ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1626/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC C.C. SRL a solicitat instanței să o oblige pe pârâta R.A. A.O. SA la respectarea contractului nr. 8194 din 6 decembrie 2006, în sensul de a reface branșamentul și de a alimenta cu apă bufetul Lotus situat în str. Calea Severinului, sub sancțiunea plății, de daune cominatorii, precum și la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin neîndeplinirea obligației de alimentare cu apă potabilă a punctului de lucru din str. Severinului. S-a motivat în susținerea acțiunii că rezilierea unilaterală a contractului de către pârâtă este nelegală întrucât prin actele depuse a dovedit că cele două spații îi aparțin, fiind menționate ca punctele de lucru în încheierea judecătorului delegat la O.R.C.

Litigiul a fost soluționat de Tribunalul Dolj care, prin sentința nr. 382 din 13 martie 2007, a admis acțiunea, pârâta fiind obligată să asigure alimentarea cu apă pentru imobilul situat în Craiova str. Calea Severinului și să refacă branșamentul sub sancțiunea plății de daune cominatorii începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea obligației. Instanța de fond prin aceeași sentință a disjuns capătul de cerere având ca obiect pretenții, formulat la data de 13 martie 2007. În considerentele sentinței tribunalul a reținut că pârâta nu a respectat prevederile art. 969 C. civ., întrucât prin contract s-a stipulat că denunțarea unilaterală de către operator este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 26, pe care operatorul nu le-a respectat.

Cum convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, instanța de fond a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată în ceea ce privește primul capăt de cerere. Sentința a fost confirmată de Curtea de Apel Craiova care, prin decizia nr. 154 din 12 iunie 2007, a respins, ca nefondate, criticile formulate de pârâta R.A.A. Craiova.

Instanța de apel a reținut în plus, față de ceea ce prima instanță a statuat prin sentință, că adresa de reziliere din 2 februarie 2007 aflată la dosarul de fond prin care apelanta i-a comunicat reclamantei intimate rezilierea contractului nu produce efecte juridice, pe de o parte, pentru că a fost comunicată după data introducerii acțiunii, iar pe de altă parte pentru că denunțarea unilaterală a contractului de către operator este posibilă numai în cazul prevăzut de art. 26 lit. c) din contract, atunci când împuterniciții operatorului sunt împiedicați să verifice, să citească contoarele sau să remedieze defecțiunile. Curtea de Apel a mai reținut că instanța de fond nu a fost sesizată cu o cerere de desființare a contractului pentru eventualele vicii existente la momentul încheierii acestuia așa încât a apreciat că în mod corect pârâta a fost obligată să-și execute prestația asumată, cu plata unor daune-interese pentru întârziere.

Împotriva deciziei nr. 154 din 12 iunie 2007 a declarat recurs, pârâta C.A.O. SA, pentru motivele prevăzute de art. 304 alin. (8) și (9) C. proc. civ. În argumentarea acestor motive recurenta a susținut că la data perfectării contractului nr. 8193 din 6 decembrie 2006 reclamanta i-a depus o serie de documente din care rezultă că cele două spații aparțineau altei societăți comerciale. A susținut în continuare că i-a solicitat reclamantei să depună actele necesare și cum aceasta nu s-a conformat a dispus rezilierea contractului . În sensul susținerii că a fost corect reziliat contractul, recurenta a arătat că în lipsa unei clauze rezolutorii exprese, operează dreptul comun în materie de reziliere a contractelor.

Potrivit recurentei acțiunea este lipsită de obiect întrucât nu se poate cere executarea unui contract care nu mai există. Pentru aceste motive, recurenta a solicitat modificarea hotărârilor anterioare și în fond respingerea acțiunii. Recursul este nefondat. Recursul potrivit reglementării actuale este cale de atac extraordinară, nedevolutivă care își propune să exercite controlul legalității hotărârii. În acest sens art. 304 alin. (1) C. proc. civ., stabilește că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 1-9. Față de aceste precizări observând criticile aduse deciziei pronunțate de instanța de apel rezultă cu evidență că deși au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (8) și (9) C. proc.

civ., acestea nu au fost argumentate și dezvoltate așa cum prevede art. 302 1 lit. c) din același cod, întrucât nu s-a arătat care este actul juridic dedus judecății a cărui natură a fost schimbată prin interpretare și care sunt dispozițiile legale interpretate greșit. Așadar, se va reține că recurenta a adus spre analiză motive de netemeinicie care nu pot fi examinate în recurs decât în măsura în care ar sprijini motive de nelegalitate argumentate, potrivit cerințelor procedurale amintite. În consecință, față de cele ce preced, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.A.O. SA CRAIOVA împotriva deciziei nr. 154 din 12 iunie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția comercială ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2008.