ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1223/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 154 din 10 iulie 2006, președintele

C.C. a stabilit că ajutorul de stat acordat CN L.R. SA pentru organizarea și

exploatarea jocurilor P. și V., sub forma acordării de licență prin efectul

legii, a exceptării de la perceperea și virarea taxelor, impozitelor și

contribuțiilor de orice fel aferente sumelor percepute pentru participarea la

jocurile de noroc este ilegal și incompatibil cu un mediu concurențial normal.

Valoarea ajutorului

de stat ilegal și incompatibil de care a beneficiat CN L.R. SA este de

44.302.465, 75 lei, iar pentru perioada 26 aprilie 2002 - 30 iunie 2006,

cuantumul dobânzii aferente ajutorului de stat este de 6.340.733,05 lei.

S-a prevăzut

totodată, obligația M.F.P., în calitate de furnizor, de a lua toate măsurile

necesare pentru recuperarea ajutorului ilegal, împreună cu dobânzile aferente

calculate de la aceeași companie națională.

În sfârșit, s-a recomandat

ministerului, adoptarea unor măsuri în sensul eliminării dispozițiilor legale

care instituie un tratament preferențial pentru CN L.R. SA pentru jocurile de

noroc și al definirii exacte a ariei de exclusivitate al acesteia.

Legalitatea actului

administrativ unilateral a fost contestată în justiție de către M.F.P. prin

acțiunea introdusă la data de 8 august 2006.

Reclamantul a cerut anularea

actului administrativ și în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea

executării lui până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului.

Prin sentința civilă nr. 690 din

6 martie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâtul C.C. care a invocat mai multe motive de casare, ce

vizează deopotrivă, legalitatea și temeinicia soluției.

La data de 14 ianuarie 2008,

R.B.A.O.P. din România a formulat o cerere de intervenție accesorie în

interesul recurentului C.C., solicitând admiterea recursului declarat în cauză

și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii introduse de M.F.P.

ca neîntemeiată.

Cererea respectivă a fost admisă

în principiu la termenul de astăzi, așa cum rezultă din preambulul prezentei

decizii.

Din oficiu, Î.C.C.J. a pus în

discuția reprezentanților părților, omisiunea primei Instanțe de a cita în

cauză pe beneficiarul ajutorului de stat considerat nelegal, respectiv CN L.R.

SA.

Motivul de casare vizează

nelegalitatea hotărârii și admisibilitatea lui decurge din noua reglementare

instituită în materie prin dispozițiile art. 16

1

din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 262/2007.

Potrivit acestui text legal, Instanța

de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele

sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea

introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept.

În speță, condițiile stabilite

în teza a II-a a normei de procedură mai sus enunțată sunt îndeplinite nu numai

în considerarea calității de beneficiar al CN L.R. SA privind pretinsul ajutor

de stat ilegal, ci și pentru alte motive care justificau citarea acestei

companii în proces spre a-i fi opozabilă hotărârea.

Este vorba de implicarea

efectivă a companiei în procedura administrativă efectuată de pârât și

finalizată prin raportul privind investigația care a precedat emiterii Deciziei

nr. 154 din 10 iulie 2007.

În legătură cu acel raport,

compania națională a formulat o serie de observații critice care în general,

susțin apărările reclamantului M.F.P., iar printr-o cerere adresată Instanței

competente ea a solicitat ulterior, suspendarea executării actului

administrativ de autoritate comunicat de parat.

Pe de altă parte, decizia de

recuperare emisă de C.C. a stabilit anumite măsuri care interesează în mod

direct activitatea viitoare a CN L.R. SA și patrimoniul său.

Este așadar, evident că deși nu

a formulat cerere de intervenție, această companie are un interes legitim,

actual de a participa în acest proces, de a susține apărările reclamantului și

cele proprii, inclusiv interesul de a obține pronunțarea unei hotărâri

favorabile, care să-i fie opozabilă, prevenind astfel un nou proces între

părți.

Ținând seama de considerentele

expuse, urmează a se admite recursul și a se dispune casarea sentinței cu trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași Instanță.

Cu prilejul rejudecării,

instanța de trimitere va examina sub forma unor apărări și celelalte susțineri

din cererea de recurs și cererea de intervenție accesorie referitoare la fondul

litigiului, dar a căror analiză în această fază procesuală devine inutilă față

de rezolvarea dată recursului.

Văzând și dispozițiile art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 313 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.C.

împotriva sentinței civile nr. 690 din 6 martie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 martie 2008.