ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1531/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice) a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței suspendarea efectelor Deciziei nr.154 din 10 iulie 2006 până la pronunțarea instanței de fond asupra anulării actului administrativ. În motivarea cererii reclamantul a arătat că actul administrativ este nelegal, întrucât a dispus stoparea aplicării unor norme juridice aprobate prin lege printr-o măsură în contradicție cu prevederile constituționale, iar eliminarea dispozițiilor legale prin care se pretinde că se instituie un tratament preferențial pentru L.R.

este o măsură luată cu depășirea competențelor date prin lege autorității pârâte. A mai arătat reclamantul că actul contestat obligă Loteria Română la suma de 50.643.198,78 lei cu consecința diminuării profitului acesteia dar și cu consecințe în plan social. C.N.L.R. SA a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantului, cerere care a fost admisă în principiu la data de 11 iunie 2008. La același termen de judecată, Consiliul Concurenței a invocat excepția puterii de lucru judecat. Prin sentința nr. 1886 din 18 iunie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția puterii de lucru judecat ca neîntemeiată, precum și cererea de suspendare formulată de reclamantul Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice).

Referitor la excepția puterii de lucru judecat invocată de pârâtul Consiliul Concurenței, Curtea a apreciat că în cauză nu este îndeplinită condiția triplei identități de obiect, cauză și părți, cerută de art. 1201 C. civ. S-a mai reținut că excepția puterii de lucru judecat invocată în raport de soluția irevocabilă de respingere a cererii de suspendare pronunțată în dosarul nr. 7622/2/2006 este neîntemeiată întrucât în acest dosar s-a solicitat suspendarea deciziei nr. 154 din 10 iulie 2000 iar în prezenta cauză (este vorba de un alt act administrativ, respectiv decizia nr. 154 din 10 iulie 2006 a Consiliului Concurenței. Cu privire la cererea de suspendare, Curtea a reținut următoarele: Referitor la măsurile dispuse prin actul a cărui suspendare se solicită, respectiv organizarea și exploatarea jocurilor Pariloto și Videoloterie de către C.N.

L.R. SA prin acordarea de licență prin efectul legii, exceptarea de la perceperea și virarea taxei de timbru social, exceptarea de la perceperea și virarea taxelor, impozitelor și contribuțiilor de orice fel aferente sumelor percepute pentru participarea la jocurile de noroc pentru care s-a ordonat stoparea acordării acestora de la data comunicării deciziei, nu se poate aprecia că există o aparență de nelegalitate pentru a se constata îndeplinirea condiției cazului bine justificat. Cu privire la paguba iminentă, Curtea a constatat că în speță, nu există pericolul producerii unui prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorității publice.

Împotriva sentinței civile nr. 1886 din 18 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs în termen legal reclamantul Ministerul Economiei și Finanțelor (actualmente Ministerul Finanțelor Publice) și intervenientul accesoriu C.N.L.R. SA prin care s-a solicitat, admiterea căii de atac și modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de suspendare a deciziei Consiliului Concurenței nr. 154 din 10 iulie 2006. Recurentul Ministerul Finanțelor Publice a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. și a învederat, pe de o parte, că din considerentele sentinței nu rezultă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, astfel cum dispun prevederile art. 261 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., și, pe de altă parte, că aceste considerente sunt contradictorii, astfel că în loc să analizeze îndeplinirea în cauză a condiției cu privire la cazul bine justificat, instanța de fond s-a limitat numai să arate că această condiție nu este îndeplinită, invocând ca și argumente în susținerea acestei concluzii aspecte străine de natura cauzei.

S-a mai precizat, de către reclamantul Ministerul Finanțelor Publice, că nu rezultă din cuprinsul sentinței recurate că instanța de fond a analizat cele arătate in cererea de suspendare, cu privire la faptul ca, prin emiterea actului administrativ a cărui suspendare se solicita, Consiliul Concurentei si-a depășit competentele date prin lege acestuia, prin faptul ca nu a fost respectata procedura prevăzuta de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat întrucât Consiliul Concurentei, pe de o parte, s-a adresat in mod greșit Guvernului României pentru a dispune suspendarea actelor normative prin care s-a acordat ajutorul de stat, in loc sa sesizeze Parlamentul României, iar, pe de alta parte, s-a adresat Ministerului Economiei si Finanțelor pentru stoparea aplicării unor norme juridice aprobate prin lege.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției pagubei iminente s-a arătat de recurent că, de asemenea, nu rezultă din considerente că instanța a analizat susținerile reclamantului aceasta limitându-se să precizeze că prin decizia nr. 154/2006 s-a dispus ca Ministerul Economiei si Finanțelor sa ia toate masurile pentru recuperarea ajutorului de stat, iar aceasta presupune emiterea unor acte ale acestei autorități publice care sa fie opozabile C.N.L.R. Este evident, a mai arătat recurentul, că este îndeplinită în cauză și condiția pagubei iminente, a existenței unui prejudiciu material viitor și previzibil atâta vreme cât prin actul administrativ a cărui suspendare s-a solicitat C.N.L.R. SA, la care statul român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice are calitatea de acționar unic, a fost obligată la plata taxelor în cuantum de 50.643.187, 78 RON, adică peste 500 de miliarde de lei vechi, ceea ce reprezintă consecințe deosebit de grave în plan social.

Recurenta C.N.L.R. SA a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., și a susținut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Astfel, în privința cazului bine justificat s-a arătat că motivele avute în vedere la înlăturarea susținerilor intervenientei accesorii referitoare la indiciile de nelegalitate ale deciziei Consiliului Concurenței nu au fost menționate, iar înlăturarea lor s-a realizat fără a se preciza considerentele pentru care acestea nu ar fi constituit o aparență de nelegalitate, iar în privința pagubei iminente s-a arătat că motivarea instanței de fond este ambiguă, cuprinde constatări contradictorii și este lacunară.

Instanța de fond, s-a învederat, nu s-a pronunțat pe motivele invocate in cererea de intervenție referitoare la îndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru admiterea cererii de suspendare, iar in ceea ce privește motivele invocate de reclamantul Ministerul Economiei si Finanțelor, instanța a concluzionat foarte succint ca acestea nu sunt îndeplinite, fără a arata si motivele pentru care a îmbrățișat aceasta opinie juridică. A precizat recurenta, cât privește analiza motivelor de nelegalitate a deciziei Consiliului Concurenței nr. 154 din 10 iulie 2006 în dovedirea cazului bine justificat și a pagubei iminente, că sunt îndeplinite condițiile existenței unui caz bine justificat (prin prisma sferei de exclusivitate a C.N.L.R.

SA, a măsurilor prevăzute în decizie în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor, a caracterului de ajutor de stat al măsurii de sprijin financiar prin acordarea de licență prin efectul legii C.N.L.R. SA, a obiectivelor de interes public național finanțate de intervenientă); măsurile de sprijin financiar acordate C.N.L.R. SA s-a mai precizat, nu îndeplinesc cumulativ două din cele patru condiții cerute de lege pentru ca o măsură să fie considerată ajutor de stat, anume condițiile referitoare la distorsionarea concurenței și la avantajul economic. Este îndeplinită, s-a evocat prin motivele de recurs, și condiția prevenirii unei pagube iminente, necesitatea luării măsurii de suspendare a deciziei Consiliului Concurentei rezultând din modalitatea in care este repartizat profitul C.N.L.R.

SA, astfel încât în lipsa acestei masuri, recuperarea sumelor reprezentând taxele de licența si taxele de timbru social pentru jocurile Pariloto si Videoloterie ar duce la o diminuare sporita a profitului companiei cu consecința reducerii fondurilor destinate realizării obiectivelor de interes public național, deja aprobate prin bugetele de venituri si cheltuieli aprobate prin hotărâre de Guvern. În cauză, în recurs, a formulat cerere de intervenție accesorie, în favoarea intimatului Consiliul Concurenței, R.B.A.O.P.R., argumentând existența interesului procesual prin faptul că membrii asociații interveniente sunt beneficiarii indirecți ai constatărilor și măsurilor legale dispuse de Consiliul Concurenței.

Cererea de intervenție accesorie a fost admisă în principiu prin încheierea de ședință din data de 5 februarie 2009. Recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice și de C.N.L.R. SA urmează a fi respinse, iar cererea de intervenție în interesul intimatului Consiliului Concurenței formulată de R.B.A.O.P.R. urmează, pe cale de consecință, a fi admisă, pentru considerentele ce urmează. Hotărârea pronunțată de instanța de fond întrunește cerințele prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ea cuprinzând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.

Prima instanță a arătat, în hotărârea recurată, raportat la obiectul cererii cu care a fost sesizată, suspendarea efectelor Deciziei nr. 154 din 10 iulie 2006 a Consiliului Concurenței, până la pronunțarea instanței de fond, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, considerentele pentru care a reținut că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de lege pentru a dispune măsura solicitată, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Cât privește soluția dată de instanța de fond cu privire la cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 154 din 10 iulie 2006 emisă de Consiliul Concurenței, se constată că în mod corect s-a dispus, prin sentința atacată, respingerea cererii formulate de Ministerul Economiei și Finanțelor (actualmente Ministerul Finanțelor Publice), nefiind întrunite, cumulativ, cerințele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. De asemenea, potrivit art. 15 alin. (1) din același act normativ, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute de art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, în acest caz instanța putând dispune suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Prin cazuri bine justificate se înțelege, potrivit art. 2 alin. (1) pct. t) din Legea nr. 554/2004, împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă se înțelege, conform art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Prin Decizia Consiliului Concurentei nr. 154 din 10 iulie 2006 s-a decis că ajutorul de stat acordat C.N.L.R.

SA, pentru organizarea și exploatarea jocurilor Pariloto și Videoloterie, sub forma acordării de licență prin efectul legii, al exceptării de la perceperea și virarea taxei de timbru social și al exceptării de la perceperea și virarea taxelor, impozitelor și contribuțiilor de orice fel aferente sumelor percepute pentru participarea la jocurile de noroc este ilegal și incompatibil cu un mediu concurențial normal, s-a constatat că valoarea ajutorului de stat ilegal și incompatibil de care a beneficiat C.N.L.R. SA este de 44.302.465,73 RON, la care s-au calculat dobânzi pentru perioada cuprinsă între 26 aprilie 2002 (data de la care a beneficiat de ajutor ilegal) și 30 iunie 2006 de 6.340.733,05 RON, s-a stopat acordarea de ajutoare sub forma mai sus menționată către C.N.L.N.

SA începând cu data comunicării deciziei Ministerului Finanțelor Publice și s-a dispus luarea de către Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de furnizor, a măsurilor pentru recuperarea ajutorului de stat ilegal și incompatibil de la C.N.L.R. SA, împreună cu dobânzile aferente calculate, conform Instrucțiunilor privind rata dobânzii aplicate în cazul recuperării sau rambursării ajutorului de stat ilegal și a celui interzis, până la momentul recuperării efective a ajutoarelor. În mod evident, pentru a se dispune măsura suspendării executării actului administrativ nu este suficientă simpla afirmație a persoanei vătămate în sensul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în lipsa mijloacelor de probă din care să rezulte temeinicia susținerilor referitoare la existența unui caz bine justificat și la prevenirea unei pagube iminente.

În speță, prin raportare la probatoriul administrat în fața primei instanțe, nu este întrunită condiția cazului bine justificat, nefiind relevate elemente certe care să ducă la concluzia existenței unei îndoieli puternice și evidente asupra prezumției de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat. Cazul bine justificat nu poate fi argumentat, pe de altă parte, cum s-a întâmplat în cauză, prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare. În aceste condiții, apreciind că sunt neîntemeiate motivele de recurs invocate de recurenți și că cererea de intervenție în interesul intimatului Consiliului Concurenței formulată în recurs este întemeiată, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 55 și art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., admiterea în fond a cererii de intervenție accesorie a intervenientului R.B.A.O.P.R. și respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de Ministerul Finanțelor Publice și C.N.L.R. SA București împotriva sentinței nr. 1886 din 18 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite în fond cererea de intervenție accesorie formulată de intimatul-intervenient R.B.A.O.P.R. în interesul intimatul-pârât Consiliul Concurenței. Respinge recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice și C.N.L.R. SA București împotriva sentinței nr. 1886 din 18 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2009.