ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1531/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1531/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal,

reclamantul Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul

Finanțelor Publice) a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul

Concurenței suspendarea efectelor Deciziei nr.154 din 10 iulie 2006 până la

pronunțarea instanței de fond asupra anulării actului administrativ.

În motivarea cererii reclamantul a arătat

că actul administrativ este nelegal, întrucât a dispus stoparea aplicării unor

norme juridice aprobate prin lege printr-o măsură în contradicție cu

prevederile constituționale, iar eliminarea dispozițiilor legale prin care se

pretinde că se instituie un tratament preferențial pentru L.R. este o măsură

luată cu depășirea competențelor date prin lege autorității pârâte.

A mai arătat reclamantul că actul

contestat obligă Loteria Română la suma de 50.643.198,78 lei cu consecința

diminuării profitului acesteia dar și cu consecințe în plan social.

C.N.L.R. SA a formulat cerere de

intervenție accesorie în interesul reclamantului, cerere care a fost admisă în

principiu la data de 11 iunie 2008.

La același termen de judecată, Consiliul

Concurenței a invocat excepția puterii de lucru judecat.

Prin sentința nr. 1886 din 18 iunie 2008

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins excepția puterii de lucru judecat ca neîntemeiată, precum și cererea de

suspendare formulată de reclamantul Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent

Ministerul Finanțelor Publice).

Referitor la excepția puterii de lucru

judecat invocată de pârâtul Consiliul Concurenței, Curtea a apreciat că în

cauză nu este îndeplinită condiția triplei identități de obiect, cauză și

părți, cerută de art. 1201 C. civ.

S-a mai reținut că excepția puterii de

lucru judecat invocată în raport de soluția irevocabilă de respingere a cererii

de suspendare pronunțată în dosarul nr. 7622/2/2006 este neîntemeiată întrucât

în acest dosar s-a solicitat suspendarea deciziei nr. 154 din 10 iulie 2000 iar

în prezenta cauză (este vorba de un alt act administrativ, respectiv decizia

nr. 154 din 10 iulie 2006 a Consiliului Concurenței.

Cu privire la cererea de suspendare,

Curtea a reținut următoarele:

Referitor la măsurile dispuse prin actul

a cărui suspendare se solicită, respectiv organizarea și exploatarea jocurilor

Pariloto și Videoloterie de către C.N. L.R. SA prin acordarea de licență prin

efectul legii, exceptarea de la perceperea și virarea taxei de timbru social,

exceptarea de la perceperea și virarea taxelor, impozitelor și contribuțiilor

de orice fel aferente sumelor percepute pentru participarea la jocurile de

noroc pentru care s-a ordonat stoparea acordării acestora de la data

comunicării deciziei, nu se poate aprecia că există o aparență de nelegalitate

pentru a se constata îndeplinirea condiției cazului bine justificat.

Cu privire la paguba iminentă, Curtea a

constatat că în speță, nu există pericolul producerii unui prejudiciu material

viitor, dar previzibil cu evidență sau după caz, perturbarea previzibilă gravă

a funcționării autorității publice.

Împotriva sentinței civile nr. 1886

din 18 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, au declarat recurs în termen legal reclamantul

Ministerul Economiei și Finanțelor (actualmente Ministerul Finanțelor Publice)

și intervenientul accesoriu C.N.L.R. SA prin care s-a solicitat, admiterea căii

de atac și modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii

de suspendare a deciziei Consiliului Concurenței nr. 154 din 10 iulie 2006.

Recurentul Ministerul Finanțelor

Publice a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C.

proc. civ. și a învederat, pe de o parte, că din considerentele sentinței nu rezultă

motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele

pentru care s-au înlăturat cererile părților, astfel cum dispun prevederile

art. 261 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., și, pe de altă parte, că aceste

considerente sunt contradictorii, astfel că în loc să analizeze îndeplinirea în

cauză a condiției cu privire la cazul bine justificat, instanța de fond s-a

limitat numai să arate că această condiție nu este îndeplinită, invocând ca și

argumente în susținerea acestei concluzii aspecte străine de natura cauzei.

S-a mai precizat, de către

reclamantul Ministerul Finanțelor Publice, că nu rezultă din cuprinsul

sentinței recurate că instanța de fond a analizat cele arătate in cererea de

suspendare, cu privire la faptul ca, prin emiterea actului administrativ a

cărui suspendare se solicita, Consiliul Concurentei si-a depășit competentele

date prin lege acestuia, prin faptul ca nu a fost respectata procedura

prevăzuta de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat

întrucât Consiliul Concurentei, pe de o parte, s-a adresat in mod greșit

Guvernului României pentru a dispune suspendarea actelor normative prin care

s-a acordat ajutorul de stat, in loc sa sesizeze Parlamentul României, iar, pe

de alta parte, s-a adresat Ministerului Economiei si Finanțelor pentru stoparea

aplicării unor norme juridice aprobate prin lege.

În ceea ce privește îndeplinirea

condiției pagubei iminente s-a arătat de recurent că, de asemenea, nu rezultă

din considerente că instanța a analizat susținerile reclamantului aceasta

limitându-se să precizeze că prin decizia nr. 154/2006 s-a dispus ca Ministerul

Economiei si Finanțelor sa ia toate masurile pentru recuperarea ajutorului de

stat, iar aceasta presupune emiterea unor acte ale acestei autorități publice

care sa fie opozabile C.N.L.R. Este evident, a mai arătat recurentul, că este

îndeplinită în cauză și condiția pagubei iminente, a existenței unui prejudiciu

material viitor și previzibil atâta vreme cât prin actul administrativ a cărui

suspendare s-a solicitat C.N.L.R. SA, la care statul român reprezentat de

Ministerul Finanțelor Publice are calitatea de acționar unic, a fost obligată

la plata taxelor în cuantum de 50.643.187, 78 RON, adică peste 500 de miliarde

de lei vechi, ceea ce reprezintă consecințe deosebit de grave în plan social.

Recurenta C.N.L.R. SA a invocat

motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., și a

susținut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Astfel,

în privința cazului bine justificat s-a arătat că motivele avute în vedere la

înlăturarea susținerilor intervenientei accesorii referitoare la indiciile de

nelegalitate ale deciziei Consiliului Concurenței nu au fost menționate, iar

înlăturarea lor s-a realizat fără a se preciza considerentele pentru care

acestea nu ar fi constituit o aparență de nelegalitate, iar în privința pagubei

iminente s-a arătat că motivarea instanței de fond este ambiguă, cuprinde

constatări contradictorii și este lacunară. Instanța de fond, s-a învederat, nu

s-a pronunțat pe motivele invocate in cererea de intervenție referitoare la

îndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru admiterea cererii de suspendare,

iar in ceea ce privește motivele invocate de reclamantul Ministerul Economiei

si Finanțelor, instanța a concluzionat foarte succint ca acestea nu sunt

îndeplinite, fără a arata si motivele pentru care a îmbrățișat aceasta opinie

juridică.

A precizat recurenta, cât privește

analiza motivelor de nelegalitate a deciziei Consiliului Concurenței nr. 154 din

10 iulie 2006 în dovedirea cazului bine justificat și a pagubei iminente, că

sunt îndeplinite condițiile existenței unui caz bine justificat (prin prisma

sferei de exclusivitate a C.N.L.R. SA, a măsurilor prevăzute în decizie în

sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor, a caracterului de ajutor de stat

al măsurii de sprijin financiar prin acordarea de licență prin efectul legii C.N.L.R.

SA, a obiectivelor de interes public național finanțate de intervenientă);

măsurile de sprijin financiar acordate C.N.L.R. SA s-a mai precizat, nu

îndeplinesc cumulativ două din cele patru condiții cerute de lege pentru ca o

măsură să fie considerată ajutor de stat, anume condițiile referitoare la

distorsionarea concurenței și la avantajul economic. Este îndeplinită, s-a

evocat prin motivele de recurs, și condiția prevenirii unei pagube iminente,

necesitatea luării măsurii de suspendare a deciziei Consiliului Concurentei

rezultând din modalitatea in care este repartizat profitul C.N.L.R. SA, astfel

încât în lipsa acestei masuri, recuperarea sumelor reprezentând taxele de

licența si taxele de timbru social pentru jocurile Pariloto si Videoloterie ar

duce la o diminuare sporita a profitului companiei cu consecința reducerii

fondurilor destinate realizării obiectivelor de interes public național, deja

aprobate prin bugetele de venituri si cheltuieli aprobate prin hotărâre de

Guvern.

În cauză, în recurs, a formulat

cerere de intervenție accesorie, în favoarea intimatului Consiliul Concurenței,

R.B.A.O.P.R., argumentând existența interesului procesual prin faptul că

membrii asociații interveniente sunt beneficiarii indirecți ai constatărilor și

măsurilor legale dispuse de Consiliul Concurenței. Cererea de intervenție

accesorie a fost admisă în principiu prin încheierea de ședință din data de 5

februarie 2009.

Recursurile declarate de Ministerul

Finanțelor Publice și de C.N.L.R. SA urmează a fi respinse, iar cererea de

intervenție în interesul intimatului Consiliului Concurenței formulată de R.B.A.O.P.R.

urmează, pe cale de consecință, a fi admisă, pentru considerentele ce urmează.

Hotărârea pronunțată de instanța de

fond întrunește cerințele prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.,

ea cuprinzând motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței. Prima instanță a arătat, în hotărârea recurată, raportat la obiectul

cererii cu care a fost sesizată, suspendarea efectelor Deciziei nr. 154 din 10

iulie 2006 a Consiliului Concurenței, până la pronunțarea instanței de fond, în

temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare, considerentele

pentru care a reținut că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de

lege pentru a dispune măsura solicitată, respectiv cazul bine justificat și

prevenirea unei pagube iminente.

Cât privește soluția dată de

instanța de fond cu privire la cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 154

din 10 iulie 2006 emisă de Consiliul Concurenței, se constată că în mod corect

s-a dispus, prin sentința atacată, respingerea cererii formulate de Ministerul

Economiei și Finanțelor (actualmente Ministerul Finanțelor Publice), nefiind

întrunite, cumulativ, cerințele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările

ulterioare, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube

iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a

emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să

ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

De asemenea,

potrivit art. 15 alin. (1) din același act normativ, suspendarea executării

actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru

motivele prevăzute de art. 14, și prin cererea adresată instanței competente

pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, în acest caz instanța

putând dispune suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei.

Prin cazuri bine justificate se înțelege, potrivit art. 2 alin. (1) pct.

t) din Legea nr. 554/2004, împrejurările legate de starea de fapt și de drept,

care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ, iar prin pagubă iminentă se înțelege, conform art. 2

alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, prejudiciul material viitor și previzibil

sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități

publice sau a unui serviciu public.

Prin Decizia Consiliului

Concurentei nr. 154 din 10 iulie 2006 s-a decis că ajutorul de stat acordat C.N.L.R.

SA, pentru organizarea și exploatarea jocurilor Pariloto și Videoloterie, sub

forma acordării de licență prin efectul legii, al exceptării de la perceperea

și virarea taxei de timbru social și al exceptării de la perceperea și virarea

taxelor, impozitelor și contribuțiilor de orice fel aferente sumelor percepute

pentru participarea la jocurile de noroc este ilegal și incompatibil cu un

mediu concurențial normal, s-a constatat că valoarea ajutorului de stat ilegal

și incompatibil de care a beneficiat C.N.L.R. SA este de 44.302.465,73 RON, la

care s-au calculat dobânzi pentru perioada cuprinsă între 26 aprilie 2002 (data

de la care a beneficiat de ajutor ilegal) și 30 iunie 2006 de 6.340.733,05 RON,

s-a stopat acordarea de ajutoare sub forma mai sus menționată către C.N.L.N. SA

începând cu data comunicării deciziei Ministerului Finanțelor Publice și s-a

dispus luarea de către Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de furnizor,

a măsurilor pentru recuperarea ajutorului de stat ilegal și incompatibil de la C.N.L.R.

SA, împreună cu dobânzile aferente calculate, conform Instrucțiunilor privind

rata dobânzii aplicate în cazul recuperării sau rambursării ajutorului de stat

ilegal și a celui interzis, până la momentul recuperării efective a

ajutoarelor.

În mod evident, pentru a se

dispune măsura suspendării executării actului administrativ nu este suficientă

simpla afirmație a persoanei vătămate în sensul că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

în lipsa mijloacelor de probă din care să rezulte temeinicia susținerilor

referitoare la existența unui caz bine justificat și la prevenirea unei pagube

iminente.

În speță, prin raportare la

probatoriul administrat în fața primei instanțe, nu este întrunită condiția

cazului bine justificat, nefiind relevate elemente certe care să ducă la

concluzia existenței unei îndoieli puternice și evidente asupra prezumției de

legalitate a actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat. Cazul bine

justificat nu poate fi argumentat, pe de altă parte, cum s-a întâmplat în

cauză, prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ,

întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul

acțiunii în anulare.

În aceste condiții,

apreciind că sunt neîntemeiate motivele de recurs invocate de recurenți și că

cererea de intervenție în interesul intimatului Consiliului Concurenței

formulată în recurs este întemeiată, se va dispune, în temeiul dispozițiilor

art. 55 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., admiterea în fond a cererii de

intervenție accesorie a intervenientului R.B.A.O.P.R. și respingerea ca

nefondate a recursurilor declarate de Ministerul Finanțelor Publice și C.N.L.R.

SA București împotriva sentinței nr. 1886 din 18 iunie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite în fond cererea de intervenție

accesorie formulată de intimatul-intervenient R.B.A.O.P.R. în interesul

intimatul-pârât Consiliul Concurenței.

Respinge recursurile declarate de

Ministerul Finanțelor Publice și C.N.L.R. SA București împotriva sentinței nr. 1886

din 18 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

martie 2009.