ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1736/2016

Decizia nr. 1736/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data 3 iunie 2013, reclamanta SC A. SRL, prin administrator judiciar B. SPRL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Departamentul II:

- anularea Încheierii nr. x/15 mai 2013 emise de pârâtă,

- anularea parțială a Deciziei nr. 17 din 10 decembrie 2012 emise de pârâtă, respectiv anularea pct. A I din considerente referitor la contractul de furnizare produse nr. x din 5 octombrie 2011, în valoare de 16.814.195,97 lei fără TVA, încheiat între Compania Națională Loteria Română și SC A. SRL, lider în asocierea cu SC C. SRL, și a pct. II 1 din dispozitivul Deciziei nr. 17 din 10 decembrie 2012 privind stabilirea întinderii prejudiciului reprezentând sumele achitate în plus față de valoarea reală a produselor achiziționate și luarea măsurilor legale în vederea recuperării acestuia;

- anularea parțială a Raportului de control nr. 7933 din 25 octombrie 2012, respectiv a mențiunilor din cuprinsul acestuia privind contractul de furnizare produse nr. x din 5 octombrie 2011.

1.2. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 348 din 5 februarie 2014 a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă prin întâmpinare, și a respins acțiunea reclamantei ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală.

2.1. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, invocând prevederile art. 304

1

și art. 304 pct. 3, 7, 8 și 9 C. proc. civ. de la 1865, abrogat, deși pricina, față de data înregistrării acțiunii, se judecă sub imperiul Noului C. proc. civ.

2.2. Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 8 iulie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea de ședință din data de 24 martie 2016, completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

3.1. Recursul este nefondat, fiind respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

3.2. Din actele și lucrările cauzei rezultă că Departamentul II al Curții de Conturi a emis Decizia nr. 17 din 10 decembrie 2012 ca urmare a Raportului de control nr. x din 25 octombrie 2012 încheiat la finalizarea acțiunii de control la Compania Națională Loteria Română SA - CNLR. Punctul A.I. din Decizia nr. 17 din 10 decembrie 2012 se referă la contractul de furnizare produse din 5 octombrie 2011 în valoare de 16.814.195,97 lei fără TVA, încheiat de CNLR cu SC A. SRL, iar la pct. II.1 al dispozitivului Deciziei nr. 17/2012 s-a decis ca măsură: "Stabilirea întinderii prejudiciului reprezentând sumele achitate în plus de către CNLR în favoarea SC A. SRL față de valoarea reală a produselor achiziționate și luarea măsurilor legale în vederea recuperării acestuia".

Împotriva Deciziei nr. 17 din 10 decembrie 2012 a formulat contestație CNLR, care a fost respinsă de Curtea de Conturi prin încheierea din 4 februarie 2013.

Ulterior, CNLR a atacat încheierea din 4 februarie 2013 și Decizia nr. 17 din 10 decembrie 2012 la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2/2013, acțiunea fiind respinsă ca neîntemeiată prin Sentința nr. 2118 din 25 iunie 2013, irevocabilă prin nerecurare.

Împotriva Deciziei nr. 17 din 10 decembrie 2012 a formulat "contestație" și SC A. SRL, la care Curtea de Conturi i-a răspuns cu adresa nr. x din 15 mai 2013, prin care i s-a comunicat că potrivit dispozițiilor pct. 204 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 130/2010 actualmente Hotărârea Plenului nr. 155/2014, "împotriva măsurilor dispuse prin decizie, în termen de 15 zile calendaristice de la primirea acesteia, conducătorul entității verificate poate depune/transmite contestație la structura Curții de Conturi care a emis decizia.

3.3. Prin acțiunea înregistrată la Curtea de apel la data de 3 iunie 2013, reclamanta a solicitat:

- anularea adresei nr. x din 15 mai 2013 emisă de Curtea de Conturi, pe care a denumit-o Încheierea nr. x din 15 mai 2013, ca și când Curtea de Conturi i-ar fi soluționat "contestația" împotriva Deciziei nr. 17 din 10 decembrie 2012;

- anularea parțială a Deciziei nr. 17 din 10 decembrie 2012, respectiv anularea pct. A.1 și a pct. II.1;

- anularea parțială a raportului de control din 25 octombrie 2012, respectiv a mențiunilor din cuprinsul acestuia, care se referă la contractul de furnizare produse din 5 octombrie 2011.

3.4. Așa cum s-a arătat la pct. 1.2. al prezentei decizii, Curtea de apel, prin Sentința nr. 348 din 5 februarie 2014, a admis excepția invocată de Curtea de Conturi și a respins acțiunea ca fiind formulată/exercitată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a constatat că obiectul acțiunii îl constituie anularea adresei nr. x din 15 mai 2013 emisă de Curtea de Conturi, anularea parțială a Deciziei nr. 17 din 10 decembrie 2012 emisă de Curtea de Conturi, respectiv anularea pct. A I din considerente referitor la contractul de furnizare produse încheiat între reclamantă și CNLR și a pct. II.1. din dispozitivul deciziei privind stabilirea întinderii prejudiciului reprezentând sumele achitate în plus față de valoarea reală a produselor achiziționate și luarea măsurilor legale în vederea recuperării acestuia, precum și a mențiunilor din raportul de control referitoare la contractul de furnizare produse menționat

Din concluziile raportului de control, a reținut instanța de fond, rezultă că răspunderea pentru prejudiciile aduse bugetului entității controlate revine conducerii și personalului acesteia cu atribuții în domeniile ce au făcut obiectul controlului. De asemenea îi incumbă conducerii entității controlate obligația de a pune în aplicare măsurile dispuse pentru remedierea abaterilor și recuperarea prejudiciilor cauzate prin acestea.

Astfel, a conchis că reclamanta nu poate fi considerată persoană vătămată prin actele atacate, în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004. Aceasta în condițiile în care reclamanta nu justifică nici un drept sau interes lezat, atâta timp cât prin actele atacate nu i se conferă nici un drept și nu se stabilește nicio obligație în sarcina sa. Prin raportul de control și decizia ce fac obiectul acțiunii în anulare s-a constatat nerespectarea dispozițiilor legale și a clauzelor contractuale, s-a stabilit întinderea prejudiciului și recuperarea acestuia în raport de entitatea verificată (CNLR) și nu față de reclamantă.

Curtea de apel a mai reținut că dispoziția de la pct. II.1 al deciziei atacate nu este de natură a o vătăma pe reclamantă, având în vedere că persoanele răspunzătoare sunt conducerea CNLR și angajați ai acesteia, iar recuperarea sumelor achitate în plus nu se face prin decizia atacată, ci printr-o procedură judiciară separată, în condițiile în care această decizie nu este opozabilă reclamantei.

Astfel, Curtea de apel a conchis că nu există identitate între reclamantă și titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății. Curtea apreciază că nu se poate susține încălcarea dreptului reclamantei de acces la justiție, dat fiind că în orice procedură judiciară privind recuperarea pretinsului prejudiciu, aceasta ar putea invoca în apărare nelegalitatea ori netemeinicia constatărilor din actul de control al Curții de Conturi.

Dintr-o altă perspectivă, Curtea de apel a apreciat că și în materia contenciosului administrativ este aplicabil principiul conform căruia anularea unui act nu poate fi solicitată decât de către o persoană care are un interes legitim în legătură cu acel act, reclamanta nu ar obține nici un folos practic prin anularea actelor solicitate - nu ar fi împiedicată formularea unor acțiuni civile de către CNLR împotriva reclamantei din prezenta cauză pentru recuperarea unui eventual prejudiciu.

3.5. În cererea de recurs, recurenta-reclamantă a invocat/enumerat, ca temei legal, prevederile art. 304

1

raportat la art. 304 pct. 3, pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. - 1865, fără să-și sistematizeze susținerile în raport cu motivele de recurs corespunzătoare dispozițiilor invocate/enumerate.

Analizând conținutul cererii de recurs și reținând susținerile referitoare la soluția pronunțată de instanța de fond, instanța de recurs a constatat că acestea se circumscriu/pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - 1865.

În esență, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit lipsa calității sale procesuale active, interpretând în mod greșit prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și reținând fără temei că nu ar justifica un drept/interes legitim vătămat prin Decizia nr. 17/2012 și raportul de control.

De asemenea, a mai susținut că instanța de fond a dat o soluție nelegală, dând prevalență dispozițiilor pct. 204 și 277 din Regulamentul Curții de Conturi, în raport cu dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care permit terțului vătămat într-un drept sau interes legitim, printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept, să formuleze plângere prealabilă și, mai departe, acțiune la instanța de contencios.

Cea mai mare parte a susținerilor enunțate în cererea de recurs se referă, însă, la legalitatea/nelegalitatea, temeinicia/netemeinicia Deciziei nr. 17/2012, a raportului de control, legalitatea și corectitudinea Contractului nr. 306/05 martie 2011 încheiat cu CNLR, etc., susțineri care exced limitelor soluției recurate.

3.6. Așa cum s-a enunțat la pct. 3.1. al prezentei decizii, recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Instanța de fond a reținut în mod judicios că societatea comercială recurentă nu a făcut obiectul controlului exercitat de compartimentul/departamentul de specialitate din cadrul Curții de Conturi a României, după cum și că măsurile dispuse prin Decizia nr. 17/2012 privesc exclusiv CNLR, ca entitate controlată în baza competențelor legale și constituționale.

Altfel spus, este de necontestat că societatea comercială recurentă nu a fost/nu este subiect al raportului juridic financiar care s-a născut în urma întocmirii raportului de control nr. x/2012 și emiterii Deciziei nr. 17/2012, raport juridic care a fost dedus judecății în cauza de față, prin acțiunea formulată de către recurenta-reclamantă.

Pe cale de consecință, neavând calitatea de subiect al raportului juridic financiar care a fost dedus judecății, recurenta-reclamantă nu are nici calitate procesuală în cauza de față.

De altfel, în sensul acestei concluzii sunt și dispozițiile Regulamentului Curții de Conturi pct. 204 - potrivit cărora numai conducătorul entității verificate poate depune/transmite contestație la structura Curții de Conturi care a emis decizia, după cum, potrivit pct. 227, tot numai acesta (conducătorul entității verificate), poate sesiza instanța de contencios împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestației la decizia de măsuri.

De menționat că adresa nr. x din 15 mai 2013, prin care Departamentul II din cadrul Curții de Conturi a răspuns SC A. SRL la adresa nr. x din 7 mai 2013, a fost calificată de recurenta-reclamantă în acțiune și în cererea de recurs ca și când ar fi fost o încheiere prin care i-ar fi fost soluționată/respinsă contestația împotriva Deciziei nr. 17/2012.

Oricum, nici calificarea ca încheierea a adresei nr. x din 15 mai 2013 nu este în măsură să susțină demersul juridic al recurentei-reclamante care, așa cum s-a arătat, nu poate dobândi calitate procesuală în cauza de față, din moment ce nu a fost/nu este subiect al raportului juridic financiar năsut în urma întocmirii Raportului de control nr. 7933/2012 și emiterii Deciziei nr. 17/2012 de către organele Curții de Conturi.

Astfel fiind, criticile recurentei-reclamante referitoare la nelegalitatea disp. pct. 204, 227 din Regulamentul Curții de Conturi, în raport cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sunt nefondate.

Într-adevăr, în cauză, instanța de fond a reținut în mod judicios că reclamanta nu are calitatea de persoană vătămată, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, din moment ce este străină de raportul juridic financiar născut în urma controlului, raportului de control și a Deciziei nr. 17/2012 care conține măsuri luate împotriva CNLR.

De asemenea, nu sunt fondate nici criticile prin care recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Într-adevăr, potrivit art. 7 alin. (3), poate introduce plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

Recurgând la această argumentație, recurenta-reclamantă a admis, totuși, că Decizia nr. 17/2012 este un act administrativ adresat altui subiect de drept, anume împotriva CNLR, față de care au fost luate măsurile dispuse prin decizia respectivă.

În același timp, însă, recurenta-reclamantă nu a fost în măsură să argumenteze/să probeze că măsurile luate de Curtea de Conturi ar fi fost luate în favoarea CNLR și împotriva sa, a recurentei-reclamante, fiind de necontestat că măsurile respective au vizat exclusiv conduita entității controlate, CNLR.

Astfel fiind, recurenta-reclamantă nu putea dobândi calitate procesuală nici ca terț în raport cu actul administrativ/raportul juridic dedus judecății, deoarece prevederile art. 1 alin. (2) și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 i-ar fi fost aplicabile numai dacă ar fi probat vătămarea unui drept legal/unui interes legitim, lucru pe care nu l-a probat.

În concluzie, soluția instanței de fond este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL prin lichidator judiciar B. SPRL împotriva Sentinței nr. 348 din 5 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL