Decizia nr. 1989/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, suspendarea executării Deciziei nr. 1037 din 6 iunie 2014 emisă de până la pronunțarea instanței de fond.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 2716 din 14 octombrie 2014, a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea Deciziei 1037 din 6 iunie 2014 emise de pârât, până la pronunțarea instanței de fond, reținând îndeplinirea condițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul-pârât Oficiul Național pentru Jocurile de Noroc, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că hotărârea atacată nu conține motivele pe care se întemeiază și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat. Astfel, a învederat că prima instanță a făcut confuzie între alin. (2) și (3) ale art. 17 din O.U.G. nr. 77/2009, cu modificările și completările ulterioare, invocând o prevedere nereală raportat la situația exactă a societății, și nu a motivat în detaliu și celelalte motive de revocare cuprinse în actul administrativ atacat. Totodată, a făcut referire și la faptul că nu s-a făcut dovada privind existența unui caz fortuit, așa cum presupune instanța, iar în cauză măsura de revocare a licenței de organizare a jocurilor de noroc a fost luată ca urmare a încălcării prevederilor legale specifice activității jocurilor de noroc. În concluzie, contrar celor reținute de prima instanță, a arătat că fapta organizatorului de jocuri de noroc (societatea intimată) de a nu înregistra video activitatea desfășurată, fapta de a evidenția câștigurile acordate în contabilitatea sa pentru cele două mese de joc neautorizate și plata câștigurilor jucătorilor cu o întârziere mai mare de 30 de zile nu îl exonerează de răspundere.

Apărarea intimatei-reclamante Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 29 februarie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei și apărărilor formulate de intimată, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării efectelor Deciziei nr. 1037 din 6 iunie 2014 emisă de pârât până la pronunțarea instanței de fond. Potrivit art. 14 alin. (l) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Prin sentința ce formează obiectul recursului, prima instanță a dispus suspendarea executării efectelor Deciziei nr. 1037 din 6 iunie 2014 emise de pârât, până la pronunțarea instanței de fond. Prin Sentința nr. 292 din 5 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, a anulat Adresa nr. 250344 din 10 iulie 2014 și Decizia nr. 1037 din 6 iunie 2014, emise de Comitetul de Supraveghere al Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc. Totodată, a suspendat executarea Deciziei nr. 1037 din 6 iunie 2014 până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare. Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anulare a actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză conferă consistență concluziei că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, iar prin anularea deciziei atacate aparența de drept a fost consolidată. În ceea ce privește paguba iminentă, această noțiune are în vedere producerea unui prejudiciu, or, măsura dispusă de autoritatea publică recurentă generează o diminuare a patrimoniului intimatei, iar în condițiile în care această consecință este cauzată de un act administrativ în privința căruia a fost răsturnată prezumția de legalitate, prin anularea sa, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că și această condiție este îndeplinită. În fine, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, și dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora „în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1).” 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct 6 sau 8 din același cod.