ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.01.2019

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 142/2019

HOTĂRÂRE
17.01.2019
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 142/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, la data de 6 septembrie 2017, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâtul OFICIUL NAȚIONAL PENTRU JOCURI DE NOROC solicitând suspendarea executării Deciziei nr. 1505 din 24 august 2017, emisă de Președintele Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, decizie prin intermediul căreia s-a dispus revocarea Licenței de organizare a jocurilor de noroc tradiționale tip pariuri în cotă fixă nr. x precum și încetarea valabilității Autorizației de exploatare a jocurilor de noroc tradiționale tip pariuri în cotă fixă nr. x, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea aceleiași decizii,

Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 4654 din 29 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea de suspendare formulat de SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL NAȚIONAL PENTRU JOCURI DE NOROC.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a depus recurs reclamanta A. SRL prin administrator judiciar BFJ B., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta susține, în esență, că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât a fost data cu aplicarea greșită a normelor de drept material cuprinse la art. 14 alin. (1) și art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În opinia recurentei, contrar celor reținute de instanța de fond, cazul bine justificat, ca și cerința dispunerii măsurii suspendării executării actului administrativ, poate fi argumentat și prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, care vizează fondul actului administrativ a cărei suspendare se solicită.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției privind prevenirea unei pagube iminente, prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond constatând că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat și având în vedere cerința îndeplinirii cumulative a acestor două condiții, a reținut că nu se mai impune analiza condiției producerii unei pagube iminente.

Având în vedere dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum și faptul că prima instanță a judecat cauza pe fond și nu pe excepție, recurenta solicită ca instanța de recurs, în cazul admiterii recursului, să rejudece cauza pe fond, în analiza îndeplinirii condiției privind prevenirea unei pagube iminente, urmând să aibă în vedere aspectele invocate de recurentă în fața instanței de fond prin cererea de suspendare și răspunsul la întâmpinare.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimați și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei nr. 1505 din 24 august 2017, emisă de Președintele Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, decizie prin intermediul căreia s-a dispus revocarea Licenței de organizare a jocurilor de noroc tradiționale tip pariuri în cotă fixă nr. x precum și încetarea valabilității Autorizației de exploatare a jocurilor de noroc tradiționale tip pariuri în cotă fixă nr. x.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Prin prisma acestor condiții, soluția pronunțată de prima instanță și considerentele pe care s-a fundamentat sunt la adăpost de orice critică, întrucât s-a apreciat corect că nu se poate constata ca fiind un motiv de aparentă nelegalitate analizarea proporționalității, a echității și a temeiniciei măsurii adoptate sau efectelor deciziei asupra bugetului de stat, întrucât analiza consecințelor produse antamează fondul și cazul bine justificat se referă la motive de aparentă nelegalitate și nu de temeinicie.

Așadar, motivele de nelegalitate circumscrise de recurenta-reclamantă cazului bine justificat nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenței dreptului, ci necesită o evaluare a aspectelor de fond, care ar depăși limitele procedurii sumare a suspendării de executare.

Instanța de control judiciar reține că aparența de nelegalitate poate viza și aspecte de drept material, însă este esențial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Or, în speță, recurenta-reclamantă a invocat ca împrejurări de fapt și de drept care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative a căror suspendare se cere, tocmai criticile de nelegalitate care urmează/ar urma să fie analizate de instanța învestită cu cererea de anulare a respectivelor acte.

Prin urmare, în mod corect prima instanță a reținut faptul că s-au invocat aspecte ce țin de fondul cauzei care nu pot fi analizate într-o cerere de suspendare, în cadrul căreia nu se poate antama fondul dreptului dedus judecății.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție, prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, deși nu se mai impune a fi analizată, ambele condiții trebuind să fie îndeplinite cumulativ, se reține că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu, or, în speță, nu s-a făcut o astfel de dovadă în sensul prevederilor legale menționate

Recurenta-reclamantă nu a făcut dovada producerii unei pagube iminente, ca urmare a revocării licenței emise de instituția intimată, motiv pentru care susținerile recurentei nu pot fi reținute.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din același cod.

Respinge recursul formulat de A. SRL prin administrator judiciar BFJ B. împotriva Sentinței nr. 4654 din 29 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 ianuarie 2019.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-10-29
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5583/2020
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.06.2018, sub nr. x/2018,
ÎCCJ 2022-10-13
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4636/2022
Ședința publică din data de 13 octombrie 2022 Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată și hotărârea de fond pronunțată în cau
ÎCCJ 2023-01-17
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 150/2023
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2023 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înreg
ÎCCJ 2021-11-16
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5557/2021
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel B
ÎCCJ 2019-03-06
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1212/2019
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fi
Sursă