ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4636/2022

Ședința publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 10.11.2017 reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc:

- suspendarea Deciziei nr. 1505/24.08.2017 emisă de Președintele Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, decizie prin intermediul căreia s-a dispus revocarea Licenței de organizare a jocurilor de noroc tradiționale tip pariuri în cotă fixă nr. x precum și încetarea valabilității Autorizației de exploatare a jocurilor de noroc tradiționale tip pariuri în cotă fixă nr. x, până la soluționarea definitivă a cauzei;

- anularea în totalitate a Deciziei nr. 1505/24.08.2017, emisă de Președintele Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, decizie prin care s-a dispus revocarea Licenței de organizare a jocurilor de noroc tradiționale tip pariuri în cotă fixă nr. x precum și încetarea valabilității Autorizației de exploatare a jocurilor de noroc tradiționale tip pariuri în cotă fixă nr. x;

- anularea în totalitate a Decizie nr. 1867/29.09.2017 emisă de Președintele Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei nr. 1505/24.08.2017;

- repunerea A. S.R.L. în situația anterioară revocării Licenței de organizare și exploatare a jocurilor de noroc tradiționale tip pariuri în cotă fixă nr. x și încetării valabilității Autorizației de exploatare a jocurilor de noroc tradiționale tip pariuri în cotă fixă nr. x, în sensul recunoașterii dreptului de organizare și exploatare a jocurilor de noroc menționate în licență și autorizația de exploatare;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate pentru soluționarea prezentei cereri de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 5461 pronunțată în data de 18 decembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a luat act de renunțarea reclamantei la excepția de nelegalitate formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Prim-ministrul României, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., societate în insolvență, prin administrator special B. și administrator judiciar C.., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, în ceea ce privește cererea de anulare a actului administrativ, a anulat Decizia nr. 1505/24.08.2017 emisă de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc precum și Decizia nr. 1867/29.09.2017 emisă de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc și a repus reclamanta în situația anterioară emiterii acestei Decizii.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, invocând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 5557 din data de 16 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a fost respins recursul formulat de pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc împotriva sentinței civile nr. 5461 din 18 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pentru a pronunța această soluție instanța de recurs a reținut, în esență, că sunt nefondate toate criticile subsumate motivului de casare invocat.

Împotriva deciziei nr. 5557 din 16 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a formulat cerere de revizuire Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

A solicitat admiterea cererii de revizuire și schimbarea în tot a deciziei civile atacate, în sensul admiterii recursului formulat de pârâtă și a modificării în tot a sentinței civile nr. 5461 din 18 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat că pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal se află dosarul cu nr. x/2018, acțiune care cuprinde aceleași părți și are ca obiect:

"obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 92.840.000 RON reprezentând prejudiciul material cauzat prin emiterea unor acte administrativ-fiscale/administrativ-jurisdicționale nelegale, respectiv prin refuzul de prelungire a autorizației de exploatare a jocurilor de noroc, ceea ce a condus la intrarea subscrisei în insolvență și la imposibilitatea continuării desfășurării activității." În acest dosar, prin încheierea de ședință din data de 28.01.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecății până la soluționarea definitivă a dosarelor nr. x/2016 și nr. y/2017

Prin repunerea pe rol a prezentei cauze, la termenul de judecată din data de 18.03.2022, ONJN a aflat că dosarul nr. x/2016 a fost soluționat definitiv și a intrat, cu această ocazie, și în posesia unei copii după Decizia nr. 3770 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Având în vedere faptul că la termenul din data de 18.03.2022, în dosarul nr. x/2018, ONJN a descoperit Decizia nr. 3770 din 22.07.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal - un înscris care are legătură fundamentală cu soluția definitivă pronunțată în prezentul dosar, revizuenta a solicitat să se constate că cererea de revizuire a fost formulată în termen, respectiv în 30 de zile de la data când partea a descoperit un înscris, care ar putea schimba în tot soluția definitivă pronunțată în prezenta cauză.

Cu privire la temeinicia recursului care face obiectul deciziei a cărei revizuire se solicită a precizat că, la data de 16.11.2021, când ICCJ, secția contencios administrativ și fiscal a rămas în pronunțare pentru soluționarea recursului formulat de către ONJN, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. avea obligația să aducă la cunoștința instanței de recurs, precum și părții adverse, faptul că în dosarul nr. x/2016, ICCJ se pronunțase încă la data de 22.07.2020, chiar dacă decizia i-a fost comunicată ulterior.

În opinia sa, nu există nicio îndoială serioasă asupra legalității Deciziei ONJN nr. 1505/24.08.2017, întrucât la data emiterii actului administrativ, intimata înregistra obligații fiscale neachitate și datorate bugetului general consolidat al statului, mai vechi de 30 de zile. Este cunoscut faptul că, procedura insolvenței suspendă executarea obligațiilor de plată numai pentru acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau a bunurilor sale. ONJN nu trebuia să motiveze în cuprinsul actului administrativ consecințele produse, întrucât legea nu impune prezentarea consecințelor produse în cuprinsul actului administrativ ca urmare a neachitării obligațiilor datorate la bugetul general consolidat al statului mai mari de 30 de zile, în valoare de 43.498.844 RON, ceea ce nu poate reprezenta un aspect de nelegalitate a actului administrativ.

Reiterând dispozițiile art. 17 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2009, a arătat că legiuitorul nu a înțeles să facă o distincție între tipurile de obligații de plată datorate bugetului general consolidat al statului, rezultând faptul că, nicio autoritate publică sau privată nu poate face o diferențiere între tipuri de obligații datorate la bugetul de stat.

De asemenea, a considerat că aplicarea dispoziției cuprinse la art. 17 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2009 justifică modificarea Deciziei ICCJ nr. 5557/16.11.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2017, în sensul recunoașterii obligațiilor fiscale datorate bugetului general consolidat, rezultând astfel că, pentru expunerea unor argumente care să justifice "consecințele produse" pe fondul existenței obligațiilor fiscale datorate, întreaga expunere a argumentației nu are niciun fundament juridic. A arătat că a prezenta în cuprinsul unui act administrativ consecințele produse, ca urmare a existenței obligațiilor fiscale datorate la bugetul general consolidat al statului, ar însemna a expune consecințe financiar-fiscale și de politică fiscală și bugetară create ca urmare a neplății obligațiilor fiscale. Or, o asemenea prezentare depășește competențele și atribuțiile instituite prin actele normative din domeniul jocurilor de noroc.

În drept, și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pe dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, cu modificările și completările ulterioare și pe toate dispozițiile actelor normative menționate în cuprinsul cererii de revizuire.

Intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat:

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire.

Examinând cererea de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., în raport de motivele invocate, de temeiul de drept indicat, precum și de înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția inadmisibilității, invocată de intimată prin întâmpinare, motiv pentru care o va admite și va respinge cererea de revizuire formulată de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc ca inadmisibilă.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că revizuirea este o cale de atac nedevolutivă care vizează remedierea procesuală a erorilor de judecată care au condus la stabilirea greșită a situației de fapt prin hotărârea atacată. În ceea ce privește categoriile de hotărâri care pot fi supuse revizuirii, legiuitorul a stabilit, în principal, că acestea sunt reprezentate de hotărârile judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat cu privire la caracterul fondat sau nefondat al cererii, obiectul revizuirii constituindu-l hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și doar cu titlu de excepție și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de alin. (2) al art. 509 din C. proc. civ. pot face obiect al revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

În cauză, cererea de revizuire formulată de revizuentul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc vizează decizia nr. 5557 din 16 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc împotriva sentinței civile nr. 5461 din 18 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Așa cum rezultă din motivarea cererii de revizuire, s-a invocat de către revizuent, ca temei de drept în susținerea revizuirii hotărârii instanței de recurs, art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia:

"Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: pct. 5 după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților".

O primă condiție de admisibilitate a căii de atac extraordinare a revizuirii vizează sfera hotărârilor judecătorești ce pot face obiectul său, avându-se în vedere împrejurarea că, în această materie, prevederile legale incidente sunt de strictă interpretare și aplicare, nefiind permis a se extinde dincolo de limitele impuse de normele procedurale reglementate de art. 509-513 C. proc. civ.

Legiuitorul a deschis calea de atac a revizuirii în principal împotriva hotărârii prin care s-a rezolvat fondul cauzei, iar o atare concepție a fost consacrată constant și în doctrina și jurisprudența în materie, singura excepție fiind reglementată de noul C. proc. civ. în art. 509 alin. (2), respectiv pentru motivele prevăzute la alin. (1) pct. 3, în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 fiind supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, deci pentru alte motive de revizuire decât cel invocat în cauză.

În materia revizuirii, a evoca fondul în primă instanță înseamnă a examina raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză, iar în căile de atac evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor sau în urma aplicării altor dispoziții legale la împrejurările de fapt deja stabilite, de natură să conducă la o altă dezlegare a raportului juridic litigios.

Astfel, evocarea fondului are loc atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, instanța reapreciază probele administrate de instanțele inferioare, reține o altă situație de fapt și pronunță o soluție cu totul diferită decât aceea pronunțată de instanțele inferioare. De asemenea, numai dacă din considerentele deciziei rezultă că instanța a schimbat situația de fapt, păstrând totuși soluția atacată, revizuirea este admisibilă.

În accepțiunea doctrinară și cea jurisprudențială conturate în interpretarea noțiunii de "hotărâre care evocă fondul" s-a stabilit că o astfel de cerință este îndeplinită de acele hotărâri pronunțate în recurs, în care are loc o nouă judecată, fiind astfel vorba despre o hotărâre dată în rejudecare, după casarea cu reținere.

În concluzie, în ceea ce privește hotărârile pronunțate în recurs, noțiunea de "hotărâre care evocă fondul" include hotărârile instanței de recurs date ca urmare a rejudecării fondului după casarea cu reținere, iar nu și pe cele prin care s-a respins recursul ca nefondat, cu excepția situației în care instanța a schimbat situația de fapt.

Însă, în prezenta cauză, deși decizia atacată de revizuent este definitivă, nu face parte din categoria hotărârilor prin care s-a evocat fondul pricinii deduse judecății, fiind pronunțată o hotărâre de respingere a recursului ca nefondat prin care nu s-a reținut o altă situație de fapt decât cea stabilită prin sentința ce a format obiectul recursului, iar instanța de control judiciar nu a dat o altă dezlegare raportului juridic litigios în urma aplicării altor dispoziții legale la împrejurări de fapt deja stabilite.

Cu alte cuvinte, nu s-a realizat o nouă judecată în calea de atac, diferită de cea de la prima instanță, care să determine o altă soluție, ci, doar a fost confirmată hotărârea pronunțată în etapa judecății în fond, aspect care nu poate determina încadrarea deciziei atacate cu revizuire în categoria hotărârilor care evocă fondul.

Ca urmare, este inadmisibilă calea de atac extraordinară exercitată în cauza de față de către Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, întrucât are ca obiect o hotărâre care nu se încadrează în categoria celor care evocă fondul, susceptibile de revizuire conform prevederilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., pentru motivul prevăzut la pct. 5.

În plus, este de observat că prin invocarea acestui motiv de revizuire, partea tinde la o reanalizare a litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017, la o cenzurare a interpretării și aplicării dispozițiilor legale de către instanța de recurs și a modului de apreciere a probelor, ceea ce nu este permis a se realiza pe calea revizuirii.

În acest context, cum prima condiție de admisibilitate a căii de atac extraordinare a revizuirii ce vizează sfera hotărârilor judecătorești care pot face obiectul său din perspectiva motivului revizuirii invocat de titularul căii de atac, nu este îndeplinită în cauză, hotărârea atacată nefăcând parte din categoria celor care evocă fondul, Înalta Curte constată că, raportat la dispozițiile art. 509 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., nu se poate analiza incidența motivului de revizuire reglementat la pct. 5 al textului de lege evocat, demersul părții fiind inadmisibil.

În ceea ce privește excepția tardivități cererii de revizuire, invocată de către intimată prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea acesteia, în condițiile în care cererea de revizuire este inadmisibilă, întrucât revizuenta nu avea deschisă calea revizuirii împotriva unei hotărâri care nu evocă fondul.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității invocată de intimată și va respinge cererea de revizuire formulată de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc împotriva deciziei nr. 5557 din 16 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității invocată de intimată.

Respinge cererea de revizuire formulată de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc împotriva deciziei nr. 5557 din 16 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.