ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1803/2021

Ședința publică din data de 23 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București –Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 25.01.2018 reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL NATIONAL PENTRU JOCURI DE NOROC -COMITETUL DE SUPRAVEGHERE a solicitat anularea in tot a Deciziei Oficiului National pentru Jocuri de Noroc, Comitetul de Supraveghere nr. 2108/30.10.2017 si pe cale de consecința, obligarea pârâtului sa emită o nouă Decizie de autorizare a activitatii de jocuri de noroc tradiționale, pariuri in cota fixa, conform cererii x/29.09.2017 si inregistrata la ONJN sub nr. x/29.09.2017.

Soluția instanței de fond în rejudecare după casare

Prin sentința civilă nr. 2546 pronunțată în data de 31.05.2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL NATIONAL PENTRU JOCURI DE NOROC -COMITETUL DE SUPRAVEGHERE.

Cererea recurs

Împotriva sentinței civile nr. 2546 pronunțată în data de 31.05.2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., în insolvență, prin administrator judiciar provizoriu B. și, fără a încadra expres criticile în unul sau mai multe din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat casarea acesteia și rejudecând, solicită admiterea contestației și anularea în tot a Deciziei nr. 2108/30.10.20117.

În dezvoltarea criticilor sale, susține recurenta că soluția pronunțata de Curtea de apel București este eronata, dând o interpretare greșita noțiunii de datorii scadente și mai vechi de 30 de zile, datorate bugetului de stat, a obligativității societății de a achita aceste datorii, în condițiile în care acestea sunt născute înainte de deschiderea procedurii insolventei, știut fiind faptul ca acest lucru este oprit societății, odată deschisă procedura insolventei.

Mai mult decât atât, instanța de recurs va observa faptul ca sentința recurată nici măcar nu lămurește aspectul cel mai important supus judecații, daca societatea putea solicita paratei ONJN reautorizarea activității de jocuri de noroc - pariuri în cota fixa, in "condițiile in care singurele datorii existente Ia bugetul de stat erau cele cu care ANAF figura in tabelul creditorilor societății, in cadrul procedurii de insolventa, datoriile curente, născute după deschiderea procedurii fiind achitate la zi.

In schimb Curtea de apel se mulțumește sa constate ca reclamanta "nu a adus probe noi din care sa rezulte ca îndeplinește vreuna din condițiile stabilite prin lege potrivit cărora obligațiile de plata la bugetul de stat nu ar fi obligatorii".

Prin decizia emisa, considerând ca societatea înregistrează datorii scadente la bugetul de stat, la data solicitării autorizației, parata a aplicat în mod eronat prevederile articolului 15 alin. (5) lit. b) din O.U.G. 77/24.06.2009 care prevede că" Nu se consideră obligații de plată restante în sensul alin. (4) lit. a): b) obligațiile datorate și neachitate, cuprinse în titluri executorii pentru care instanța judecătorească a dispus suspendarea executării silite sau în cazul în care suspendarea executării silite a avut loc ca urmare a deschiderii procedurii de reorganizare judiciară", lipsind de eficiență, totodată, prevederile art. 75 alin. (1) din Legea 85/2014 alin. (1), care arata că: "de la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau masurile de executare silita pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai in cadrul procedurii insolventei, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. Repunerea pe rol a acestora este posibila doar in cazul desființării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau in cazul închiderii procedurii in condițiile art. 178. In cazul in care hotărârea de deschidere a procedurii este desființată sau, după caz, revocata, acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar masurile de executare silita pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciara sau extrajudiciara, cat si executările silite suspendate încetează"

Subliniază faptul că, prin încheierea din 20.03.2017, Tribunalul Ilfov a dispus admiterea cererii debitoarei A. S.R.L., deschizând procedura generala a insolventei. Singurul motiv pentru care societatea noastră a solicitat deschiderea procedurii ii reprezintă rezultatul inspecției fiscale întreprinsa de ANAF, care, printr-o interpretare nelega a art. 18 Codul fiscal valabil Ia acea data a stability obligații suplimentare de plata la bugetul de stat in suma de 4.043.155 RON. Suma cu care ANAF s-a înscris la Tabelul creditorilor

Prin pronunțarea acestei încheieri, instanța a dispus în mod implicit si suspendarea masurilor de executare silita pentru debitele născute înainte de deschiderea procedurii.

Se naște, așadar, întrebarea care a fost raționamentul legiuitorului atunci când a inclus articolul 15 alin. (5) lit. b) in cuprinsul O.U.G. nr. 77/2009, daca a dorit sa permită continuarea activității de exploatare a jocurilor de noroc doar pentru societățile aflate in procedura insolventei care au deja aprobat un plan de reorganizare sau, mult mai logic, si pentru societățile care _ beneficiază de, protecția, legii insolventei, de Ia deschiderea procedurii și până la aprobarea planului de reorganizare?

În cadrul recursului recurenta a invocat și excepția de neconstituționalitate a articolului 15 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 77/24.06.2009, care prevede că " Nu se consideră obligații de plată restante în sensul alin. (4) lit. a): b) obligațiile datorate și neachitate, cuprinse în titluri executorii pentru care instanța judecătorească a dispus suspendarea executării silite sau în cazul în care suspendarea executării silite a avut loc ca urmare a deschiderii procedurii de reorganizare judiciară".

Apreciază că acest text de lege este neconstitutional, impunând o discriminare nejustificată între societățile care, deși beneficiază cu toate de protecția legii privind insolventa, pot desfășura activitate de organziator de jocuri de noroc numai în măsura in care planul de reorganizare a fost aprobat de creditori.

A considera ca articolul mai sus menționat face referire strict la perioada de după admiterea planului de reorganizare, reprezintă o interpretare nelegală, neconstitutionala si în plus, nesocotește protecția legii, dată societăților aflate in perioada de observație, de la deschiderea procedurii insolventei si pana ia aprobarea planului de reorganizare.

In mod evident, datoriile către Bugetul de stat, evidențiate in Certificatul de atestare fiscala, cu care ANAF este inscrisa in Tabelul creanțelor au existat (fiind suspendate) și in perioada cuprinsa intre deschiderea procedurii si depunerea cererii de reautorizare (20.03.2017 -29.09.2017). Discutam aici de mai mult de 6 Juni in care Comitetul de supraveghere a dat o interpretare legii, neaplicand prevederile art. 17 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2009

(2) Comitetul poate dispune, în funcție de consecințele produse, măsura revocării licenței de organizare a jocurilor de noroc în una dintre următoarele situații:

a) neîndeplinirea obligațiilor de plată față de bugetul general consolidat sau plata acestora, conform prevederilor legale in vigoare, cu o întârziere mai mare de 30 de zile de la data la care obligațiile respective sunt scadente în condițiile legii"pentru ca ulterior, să nu mai acorde atorizatia, apreciind că datoriile respective fac imposibila continuarea activității. Aceasta reprezintă o aplicare neunitara a legii, necesitând corectarea ei, căci emiterea unei autorizații pentru un nou interval anual din cuprinsul perioadei de licențiere reprezintă, în fapt, o continuare a activității.

Consideră că legea trebuie interpretată în sensul pe care legiuitorul 1-a dorit, norma trebuind a fi, totodată, clara, limpede. De asemenea, aplicarea diferitelor norme aplicabile in aceeași speță, trebuie sa fie congruentă, pentru a nu se naște conflicte, pentru ca o norma sa nu invalideze o alta norma. Credem ca, daca prin inlcuderea articolului 15 alin. (5) lit. b) in cuprinsul O.U.G. nr. 77/2009 s-ar fi dorit protejarea numai acelor societăți care au aprobat, in cursul procedurii insolventei, un plan de reorganizare, textul ar fi fost explicit, pentru a nu lasă loc greșelilor.

Chiar si acceptând interpretarea paratei a art. 15 alin. (2), în aceasta situație, pentru societățile aflate sub protecția legii insolventei, până la aprobarea planului de reorganizare, este aplicabila teza 1 care arata că

Nu se consideră obligații de plată restante în sensul alin. (4) lit. a):

b) obligațiile datorate și neachitate, cuprinse în titluri executorii pentru care instanța judecătorească a dispus suspendarea executării silite (...)

Consecința legală si imediată a deschiderii procedurii insolventei o reprezintă suspendarea executării silite. Prin pronunțarea încheierii, instanța dispune si suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare, extrajudiciare sau a măsurilor de executare silită.

NU există nici un raționament pentru care o societate aflată în stare de insolventa, căreia legea îi oferă protecția sa în fata măsurilor de executare silită atunci, când isi manifestă intenția de reorganizare, sa nu i se mai permită funcționarea.

Consideră că absurdul interpretării paratei este relevat și de faptul că refuzul emiterii autorizației reprezintă în realitate țrimiterea societății în faliment. Societățile organizatoare de jocuri de noroc nu desfășoară alte activități care să permită redresarea, astfel încât, în situația dată, falimentul va reprezenta singura finalitate, cu consecințe grave mai ales pentru bugetul de stat pe care art. 15 din O.U.G. nr. 77/2009 l-ar proteja.

Mai susține recurenta că, de la deschiderea procedurii insolventei si pana în prezent, societatea si-a îndeplinit toate obligațiile curente fata de bugetul de stat, fata de clienții sai, neexistand nicio sincopa în funcționare.

Mai mult decât atât, chiar daca din eroare, societatea a achitat către bugetul de stat sume mai mari decât datoriile curente, născute după deschiderea procedurii, certificatul de atestare fiscala indica suma de 3.653.708 RON ca fiind datorie la bugetul de stat, sumă mult mai mica decât cea cu care ANAF este in prezent înscrisă la tabelul creanțelor, de 4.043.155 RON.

De altfel, singurul motiv al insolventei ii reprezintă pretinsa datorie către bugetul de stat, născuta din interpretarea nelegală, dată de ANAF art. 18 din Codul fiscal in vigoare la data efectuării inspecției fiscale. Împotriva titlului executoriu emis de ANAF a formulat contestație, de rezultatul acestui proces depinzând starea societății de insolvență.

Apărările formulate în cauză

Intimatul– pârât Oficiul Național Pentru Jocuri de Noroc a formulat apărări în cadrul unei întâmpinări, conform art. 471

1

alin. (3) incident, solicitând respingerea în totalitate a recursului și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței de fond.

Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 07.01.2019, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 23 martie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat închise dezbaterile, reținând cauza spre soluționare pe fondul căii de atac ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Pentru cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 77/24.06.2009 completul învestit cu judecarea pricinii a format dosar asociat, având același număr plus indicativul a1, conform art. 148 alin. (12) din Regulamentul Înaltei Curți de Casație și Justiție, fixând termen pentru soluționarea acesteia la data de 09.02.2021.

Prin încheierea din data de 09.02.2021 pronunțată în dosarul asociat nr. x/2018, Înalta Curte a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 77/24.06.2009, invocată de recurenta – reclamantă S.C. A. S.R.L., ca inadmisibilă.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate în cadrul cererii de recurs, a apărărilor intimatului – pârât și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar provizoriu B. este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Analizând actele și lucrările dosarului constată instanța de control judiciar că prin Decizia nr. 2108/30.10.2017, Comitetul de Supraveghere de pe lângă Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc a decis că, începând cu 01.11.2017 nu se mai acordă autorizație de exploatare a jocurilor de noroc tradiționale tip pariuri în cotă fixă pentru recurenta – reclamantă S.C. A. S.R.L., societate aflată în insolvență.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea în tot a Deciziei nr. 2108/30.10.2017 emisă de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc și pe cale de consecință obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii de autorizare a activității de jocuri de noroc tradiționale, pariuri în cotă fixă, conform cererii nr. x/29.09.2017 și înregistrată la autoritate sub nr. x/29.09.2017, motivat de faptul că, prin decizia contestată Comitetul de supraveghere de pe lângă Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc a aplicat în mod eronat prevederile art. 15 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, cu modificările și completările ulterioare, considerând că societatea recurentă înregistra datorii scadente la bugetul de stat la data solicitării autorizației.

Prin sentința recurată a fost respinsă acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Cât privește critica recurentei în sensul că, instanța de fond a dat "o interpretare greșită noțiunii de datorii scadente și mai vechi de 30 zile, datorate bugetului de stat, a obligativității subscrisei de a achita aceste datorii, în condițiile în care acestea sunt născute înainte de deschiderea procedurii insolvenței, știut fiind faptul că acest lucru ne este oprit, odată deschisă procedura insolvenței ", constată instanța de control judiciar că judecătorul de primă jurisdicție a reținut în mod corect prevederile legale în vigoare stipulate în actele normative din domeniul jocurilor de noroc, respectiv din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, cu modificările și completările ulterioare.

Se constată astfel că art. 15 alin. (4) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2009 dispune în mod imperativ faptul că nu se acordă autorizație de exploatare a jocurilor de noroc în situația în care operatorii economici organizatori, înregistrează la data depunerii cererii pentru obținerea autorizației de exploatare a jocurilor de noroc, obligații de plată restante față de bugetul general consolidat.

Noțiunea de obligații restante Ia bugetul general consolidat semnifică, potrivit art. 1, punctele 27, 28 și 29 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală:

"27. obligare fiscală - obligația de plată a oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând obligația fiscală principală și obligația fiscală accesorie;

Prin urmare, instanța de fond a dat o corectă apreciere noțiunii de obligație datorată la bugetul general consolidat, recurenta – reclamantă neîndeplinindu-și obligația de a-și achita datoriile până la data emiterii actului administrativ emis de ONJN și contestat.

Astfel, în condițiile în care obligațiile restante datorate la bugetul general consolidat, chiar născute înainte de intrarea în insolventă, tot datorii la bugetul general consolidat rămân - procedura intrării în insolventă nu absolvă nicio societate comercială de la plata acestora, fiind evident că dispoziția legală nu distinge și nu face nicio diferențiere între reglementarea expresă și înțelesul pe care recurenta reclamantă dorește să o evidențieze, atâta timp cât obligațiile datorate la bugetul general consolidat nu au fost achitate, recurenta având obligații fiscale neachitate, iar aceste obligații sunt recunoscute de societate.

Nici critica referitoare la faptul că sentința " nu lămurește aspectul cel mai important supus judecății, daca societatea noastră putea solicita pârâtei ONJN reautorizarea activității de jocuri de noroc - pariuri în cotă fixă, în condițiile în care singurele datorii existente la bugetul de stat erau cele cu care ANAF figura în tabelul creditorilor societății, în cadrul procedurii de insolvență, datoriile curente, născute după deschiderea procedurii fiind achitate la zi. ", nu poate fi reținută în considerarea faptului că instanța de fond nu avea obligația să motiveze hotărârea în sensul celor arătate, întrucât, reclamanta recurentă nu a solicitat prin cererea de chemare în judecată ca instanța să se pronunțe dacă societatea putea sau nu putea să solicite ONJN reautorizarea activității de jocuri de noroc - pariuri în cotă fixă, nefiind investită cu soluționarea unei asemenea cereri, aceasta solicitând, de fapt, anularea în tot a Deciziei Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, Comitetul de Supraveghere nr. 2108/30.10.2017 și " pe cale de consecință să obligați pârâta să emită o nouă Decizie de autorizare a activității de jocuri de noroc...conform cererii x/29.09.2017 și înregistrată la ONJN sub nr. x/29.09.2017", adică, doar în situația în care instanța ar fi reținut nelegalitatea Deciziei nr. 2108/30.10.2017 trebuia să analizeze cererea de obligare a pârâtei la emiterea unei noi decizii de autorizare a activității solicitată anterior prin adresa sus menționată.

Cum instanța a reținut legalitatea deciziei, în mod corect cererea accesorie nu a mai fost analizată.

Cu privire la datoriile existente la bugetul de stat cu care ANAF figurează în tabelul creditorilor societății, pentru intimata pârâtă Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc nu prezintă relevanță juridică, întrucât datoriile la bugetul general consolidat sunt și există, chiar dacă acestea au fost constituite înainte de intrarea în insolvență.

Nici critica ce vizează aplicarea eronată a dispozițiilor art. 15 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 77/2009, lipsind de eficiență prevederea cuprinsă la art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, nu poate fi reținută, întrucât prevederea cuprinsă la art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 face referire, numai la situația când la data deschiderii procedurii de insolvență se suspendă:

a) acțiunile judiciare;

b) acțiunile extrajudiciare, sau

c) măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului.

Se constată, astfel, raportat la actele și lucrările dosarului, că nici înainte de intrarea în insolvență și nici după intrarea recurentei reclamante în insolvență, între părțile prezentei cauze, nu a existat nicio cauză pe rolul instanțelor judecătorești, nicio acțiune extrajudiciară și nicio măsură de executare silită pentru realizarea creanțelor.

Deopotrivă, mai reține instanța de control judiciar că nu există nici o prevedere legală care să susțină că după deschiderea procedurii insolvenței plata tuturor creanțelor este suspendată. Nici dispozițiile legale speciale din domeniul jocurilor de noroc nu prevăd posibilitatea vreunui organizator de jocuri de noroc de a-și desfășura activitatea fără a-și achita taxele obligatorii datorate bugetului de stat, iar intrarea în insolvență a unei societăți nu implică neplata taxelor de licențiere și de autorizare, acestea fiind obligatorii pentru desfășurarea activității societății pentru toți operatorii care își desfășoară activitatea în domeniul jocurilor de noroc indiferent de starea firmei.

Cum recurenta – reclamantă nu a făcut dovada că și-ar fi achitat obligațiile de plată către bugetul de stat, ori că aceste obligații erau cuprinse într-un titlu executoriu pentru care instanța a dispus suspendarea executării silite, ori nu erau obligatorii ori nu erau datorate, instanța de fond, interpretând în mod corect dispozițiile art. 15 alin. (4) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2009, a reținut legalitatatea Deciziei nr. 2108/30.10.2017 prin care s-a decis ca, începând cu data de 01.11.2017 să nu i se mai acorde reclamantei autorizație de exploatare a jocurilor de noroc tradiționale tip pariuri în cotă fixă.

Se constată, așadar că toate criticile formulate de recurenta – reclamantă sunt nefondate, iar soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, motivele invocate nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar provizoriu B., ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legale, a hotărârii instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar provizoriu B. împotriva sentinței civile nr. 2546 din 31 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 23 martie 2021.