ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2184/2021

Ședința publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 06.09.2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, în calitate de pârât, în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a formulat în termen legal acțiune în anulare, prin care a solicitat instanței să dispună:

- în principal, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și anularea, în tot, a Deciziei nr. 382/16.03.2017 a Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, prin care s-a dispus suspendarea pe o perioadă de 6 luni a activității de pariuri în cotă fixă la punctul de lucru din localitatea Galați, str. x, B., județul Galați și anularea în tot a Adresei nr. x/15.05.2017 reprezentând răspunsul prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei nr. 382/06.03.2017;

- în subsidiar, admiterea în parte a acțiunii, anularea în parte de Deciziei nr. 382/16.03.2017 și anularea în tot a Adresei nr. x/15.05.2017 în sensul aplicării sancțiunii suspendării activității de exploatare a jocurilor de noroc tip pariuri în cotă fixă la punctul de lucru din localitatea Galați, str. x, B., județul Galați până la data de 31.03.2017, dată la care urma să expire valabilitatea autorizației seria x.

În cauza nr. x/2017, prin încheierea de ședință din data de 09.03.2018, instanța a admis excepția conexității și a dispus conexarea prezentului dosar la dosarul cu nr. x/2017 Acest dosar vizează acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 06.10.2017, sub nr. x/2017, de reclamanta S.C. C. S.R.L., în contradictoriu cu OFICIUL NAȚIONAL PENTRU JOCURI DE NOROC -COMITETUL DE SUPRAVEGHERE, în calitate de pârât, în temeiul art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. În această pricină reclamanta a solicitat anularea, în tot, a Deciziei nr. 380/16.03.2017 a Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc prin care s-a dispus suspendarea pe o perioadă de 6 luni autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc tip slot-machine pentru mijloacele de joc cu seriile x și y și anularea în tot a Adresei nr. x/15.05.2017 reprezentând răspunsul prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei nr. 380/16.03.2017.

În cauza nr. x/2017, prin încheierea de ședință din data de 20.04.2018, instanța a admis excepția conexității și a dispus conexarea prezentei cauze la dosarul cu nr. x/2017 Cel de al doilea dosar conexat vizează acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 26.10.2017, sub nr. x/2017, de către reclamanta S.C. D. S.R.L în contradictoriu cu OFICIUL NAȚIONAL PENTRU JOCURI DE NOROC - COMITETUL DE SUPRAVEGHERE, în calitate de pârât, în temeiul art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Se solicită de către această reclamantă anularea, în tot, a Deciziei nr. 383/16.03.2017 a Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc prin care s-a dispus suspendarea pe o perioadă de 6 luni autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc tip slot-machine pentru mijloacele de joc cu seriile 7x și anularea în tot a Adresei nr. x/15.05.2017 reprezentând răspunsul prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei nr. 383/16.03.2017.

Prin sentința civilă nr. 2439 din 25 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes invocată de intimat ca nefondată; a respins cererile formulate de S.C. A. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național Pentru Jocurile De Noroc, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamantele C. S.R.L, D. S.R.L și S.C. A. S.R.L., cu invocarea motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței, iar în rejudecare admiterea acțiunii și anularea actelor administrative atacate.

În motivarea recursului, a arătat că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv ale art. 1 alin. (5) și art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc.

Recurenta a susținut că, în ceea privește insuficienta motivare a deciziilor contestate, instanța de fond a apreciat în mod greșit faptul că Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc nu avea obligația de a relua elementele de fapt stabilite prin procesele-verbale de contravenție.

Instanța de fond a apreciat că în cazul unui act administrativ declanșator (procesul-verbal de contravenție) al procedurii de adoptare a actului subsecvent (decizia contestată), nu ar mai fi necesară motivarea actului subsecvent, limitele și întinderea motivării urmând a fi apreciate în contextul întregii proceduri, fiind suficientă simpla trimitere la existența și conținutul sintetic al acestora.

Pe de o parte, procesele-verbale de contravenție conțin informații contradictorii, în sensul că în decizia emisă pentru A. S.R.L s-a reținut că minorii se aflau în agenția de pariuri, în timp ce în deciziile emise pentru D. S.R.L și C. S.R.L. s-a reținut că minorit au fost identificați la două mijloace de joc, însă fără a se menționa organizatorul căruia îi aparțineau aceste mijloace de joc. Astfel, minorii au fost identificați ca aflându-se atât în agenția de pariuri a recurentei reclamante A. S.R.L cât și la două mijloace de joc ce aparțin unuia dintre cei doi organizatori, D. S.R.L. sau C. S.R.L

Pe de altă parte, Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc nu a fost în măsură să arate, în conținutul deciziilor contestate, situațiile de fapt care se încadrează în prevederile textului de lege prevăzut la art. 150 alin. (1) lit. r) din H.G. nr. 11/2016, limitându-se la expunerea succintă a sancțiunilor contravenționale aplicate.

Trecând peste faptul că cerința motivării are caracter intrinsec, în sensul că îndeplinirea acestei cerințe trebuie să rezulte din conținutul actului, neputând fi analizată această cerință de către instanță prin raportare la probe extrinseci deciziei contestate, în contextul dat, nici actul administrativ declanșator nu este în măsură să suplinească cerința motivării.

Interpretarea de mai sus, din prima teză, se regăsește și în jurisprundența Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C- 367/1995 reținându-se faptul că motivarea actului administrativ trebuie să fie adecvată, prezentând de o manieră clară si univocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să permită persoanelor vizate formularea unor apărări coerente și efective.

Instanța de fond a reținut în mod eronat că nu poate fi luat în considerare transferul responsabilității exploatării jocurilor de noroc către o singură societate, respectiv către A. S.R.L, ca urmare a contractelor de asociere încheiate între părți, întrucât în speță ar fi incidente dispozițiile art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc.

În speță, discutăm despre trei organizatori de jocuri de noroc, toți supuși măsurii complementare a suspendării autorizațiilor de exploatarea, iar nu despre un organizator ce desfășoară activitate în comun cu un operator economic (care nu este și organizator de jocuri de noroc). Prin urmare, dispozițiile art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc nu sunt aplicabile speței noastre așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond.

De asemenea, instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc în care se menționează că răspunderea pentru organizarea și exploatarea jocurilor de noroc în condițiile prezentei ordonanțe de urgență revine în totalitate persoanelor juridice care dețin licență de organizare a jocurilor de noroc, însă a ignorat că minorii se aflau la două mijloace de joc ce aparțineau societății C. S.R.L. ce avea încheiat un contract de asociere în participațiune cu A. S.R.L.

Răspunderea, în acest caz în care ar fi incidente dispozițiile art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009, ar aparține doar celor două societăți organizatoare de jocuri de noroc A. S.R.L. și C. S.R.L., iar nicidecum societății D. S.R.L.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Excepția tardivității recursului a fost respinsă de instanța de judecată, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte constată următoarele:

Susținerile din recurs referitoare la lipsa motivării actelor administrative sunt nefondate.

Actul administrativ trebuie motivat pentru a da posibilitatea cunoașterii motivelor pentru care a fost emis, persoanei interesate să aprecieze asupra legalității și temeiniciei acestuia, iar instanței de judecată, învestită de persoana care se pretinde vătămată, să efectueze controlul jurisdicțional. Motivarea trebuie să fie adecvată actului emis, în raport de natura acestuia, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărei situații care a determinat emiterea actului administrativ.

Actul administrativ contestat în cauză cuprinde situația de fapt, reținută în conformitate cu procesele-verbale de control și constatare a verificărilor și procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, și dispozițiile legale în temeiul cărora a fost întocmit și a fost aplicată măsura suspendării.

Astfel, s-a arătat că, în ceea ce o privește pe A. S.R.L., Comitetul de Supraveghere a analizat propunerea Direcției de Specialitate privind suspendarea autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc tip pariuri în cotă fixă, desfășurată în punctul de lucru din Galați, str. x, B., unde, în data de 07.03.2017, au fost identificați minori la mijloacele de joc, faptă consemnată în procesul-verbal seria x/DGSC/A nr. x/07.03.2017 și sancționată conform procesului-verbal seria x/DGSC/A nr. x/13.03.2017.

În ceea ce o privește pe C. S.R.L., Comitetul de Supraveghere a analizat propunerea Direcției de Specialitate privind suspendarea autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc tip slot-machine pentru mijloacele de joc cu seriile w și z, autorizate în favoarea C. S.R.L., exploatate în punctul de lucru din Galați, str. x, B., unde, în data de 07.03.2017, au fost identificați minori la aparatele de joc, faptă consemnată în procesul-verbal seria x/DGSC/A nr. x/07.03.2017 și sancționată conform procesului-verbal seria x/DGSC/A nr. x/13.03.2017.

De asemenea, în ceea ce o privește pe D. S.R.L., Comitetul de Supraveghere a analizat propunerea Direcției de Specialitate privind suspendarea autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc tip slot-machine pentru cele trei mijloace de joc, autorizate în favoarea D. S.R.L., exploatate în punctul de lucru din Galați, str. x, B., unde, în data de 07.03.2017, au fost identificați minori având acces la mijloacele de joc, faptă consemnată și sancționată prin procesul-verbal seria x/DGSC/A nr. x/07.03.2017.

S-a constatat nerespectarea obligației prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. r) din H.G. nr. 111/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de punere în aplicare a O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea jocurilor de noroc, ceea ce constituie contravenție la regimul exploatării jocurilor de noroc, conform art. 151 alin. (1) din același act normativ și se sancționează potrivit art. 151 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 111/2016.

S-au reținut: art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2009; art. 8 alin. (5) din H.G. nr. 111/2016; art. 150 alin. (1) lit. r) din H.G. nr. 111/2016; art. 151 alin. (1), (3), (4) din H.G. nr. 111/2016; art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2013; art. 17 alin. (9) din O.U.G. nr. 77/2009.

Dispozițiile art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea jocurilor de noroc prevăd că "Accesul minorilor în locațiile specializate pentru desfășurarea jocurilor de noroc, precum și participarea acestora la orice tip de joc de noroc sunt interzise", cele ale art. 8 alin. (5) din H.G. nr. 111/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de punere în aplicare a O.U.G. nr. 77/2009 prevăd că "Organizatorii sunt obligați să interzică accesul minorilor în locațiile specializate pentru desfășurarea de jocuri de noroc, la mijloacele de joc ori la sistemele informatice care permit participarea la jocul de noroc. În scopul stabilirii dreptului de participare la jocul de noroc, organizatorii pot solicita participanților prezentarea unui act de identitate", iar conform art. 150 alin. (1) lit. r) din H.G. nr. 111/2016, "Organizatorii de jocuri de noroc au, în funcție de specificul activității de jocuri de noroc desfășurate, următoarele obligații: (...) r) să nu permită accesul minorilor în locațiile în care se desfășoară activități de jocuri de noroc, la mijloacele de joc sau la sistemele informatice care permit participarea la jocurile de noroc".

Raportat la cele reținute, actul administrativ contestat corespunde cerințelor de motivare. Sunt arătate în fapt și în drept motivele avute în vedere de pârât, iar motivarea actelor administrative permite instanței efectuarea controlului jurisdicțional asupra acestuia.

Actul administrativ este întocmit în conformitate cu dispozițiile legale în temeiul cărora a fost emis.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (7) din O.U.G. nr. 20/2013 privind înființarea, organizarea și funcționarea Oficiului Național pentru Jocuri, "Organizarea și funcționarea Comitetului, precum și regimul juridic al deciziilor acestuia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului".

Conform art. 10 din H.G. nr. 298/2013 privind organizarea și funcționarea Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, "(1) Decizia reprezintă act administrativ și se emite numai în formă scrisă. (2) Decizia cuprinde, după caz, următoarele elemente: a) denumirea Comitetului; b) numărul și data la care a fost emisă și data de la care își produce efectele; c) datele de identificare a persoanei juridice; d) obiectul deciziei; e) motivele de fapt; f) temeiul de drept; g) numele și semnătura președintelui sau ale vicepreședintelui Oficiului, după caz; h) ștampila Comitetului; i) posibilitatea de a fi contestată", iar potrivit art. 13, "Lipsa unuia dintre elementele deciziei referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei care semnează actul administrativ, numele și prenumele ori denumirea persoanei juridice sau a persoanei împuternicite de către aceasta, după caz, a obiectului deciziei ori a semnăturii președintelui sau vicepreședintelui Comitetului, cu excepția prevăzută la art. 11 alin. (3), atrage nulitatea acesteia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu".

Deciziile contestate cuprind toate elementele prevăzute de aceste dispoziții legale, astfel cum rezultă din cele expuse anterior.

În ceea ce privește răspunsul comunicat la plângerea prealabilă, dispozițiile legale nu prevăd condiții de formă privind conținutul acesteia, iar modalitatea de redactare a acestui răspuns nu poate constitui motiv de nulitate a actului administrativ prin care s-a aplicat măsura de suspendare, a cărui nelegalitate se examinează raportat la data emiterii acestuia, la condițiile de fond și de formă proprii acestuia.

Motivele de recurs privind efectele contractelor de asociere în participațiune încheiate, care ar fi de natură a transfera responsabilitatea exploatării către o singură societate (SC A. SRL), interpretarea eronată a prevederilor art. 1 alin. (5) și art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, sub aspectul răspunderii organizatorilor, sunt, de asemenea, nefondate.

Dispozițiile art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2009 prevăd, prin excepție de la prevederile alin. (2), conform cărora jocurile de noroc sunt exploatate în mod direct de deținătorul licenței, posibilitatea ca exploatarea jocurilor de noroc să se poată realiza, în comun sau nu, între un organizator de jocuri de noroc și unul sau mai mulți operatori economici sau persoane fizice între care există un contract încheiat în condițiile legii, menționând că răspunderea revine părților contractante.

Dispozițiile art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009 precizează că "Răspunderea pentru organizarea și exploatarea jocurilor de noroc în condițiile prezentei ordonanțe de urgență revine în totalitate persoanelor juridice care dețin licență de organizare a jocurilor de noroc".

Cu privire la reglementarea națională, Curtea Constituțională a României, prin Decizia nr. 1344 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, prin care a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, a reținut inclusiv jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în domeniul libertății de a presta servicii, prevăzută de art. 49 CE, Hotărârea din 3 iunie 2010, pronunțată în Cauza C-258/08, Ladbrokes Betting & Gaming Ltd, Ladbrokes International Ltd contra Stichting de Nationale Sporttotalisator, prin care s-a reconfirmat jurisprudența potrivit căreia, în domeniul reglementării jocurilor de noroc, statele membre dispun de o marjă foarte largă de acțiune, fiind fixate criteriile pe care instanțele naționale trebuie să le aibă în vedere în contextul verificărilor privind aptitudinea reglementării naționale de a limita dependența de jocurile de noroc și de a preveni frauda în domeniu, întrucât obiectivul principal urmărit de reglementarea națională trebuie să fie lupta împotriva criminalității, mai precis protecția consumatorilor de jocuri de noroc împotriva fraudelor săvârșite de operatori, o legislație națională destinată să limiteze activitatea operatorilor de jocuri de noroc, în scopul limitării dependenței de jocurile de noroc și pentru a preveni frauda, fiind în principiu compatibilă cu dreptul comunitar.

De asemenea, a fost reținută Hotărârea din 8 septembrie 2009, Liga Portuguesa de Futebol Profissional și Bwin International, C-42/07, prin care Curtea a hotărât că art. 46 alin. (1) CE permite restricții ale libertății de a presta servicii, justificate de motive de ordine publică, de siguranță publică sau de sănătate publică, cum ar fi obiectivele de protecție a consumatorilor, de prevenire a fraudei și a incitării cetățenilor la o cheltuială excesivă legată de joc, precum și de prevenire a tulburărilor ordinii sociale în general, statele membre fiind libere să stabilească, potrivit propriei scări de valori, obiectivele politicii lor în materie de jocuri de noroc și, eventual, să definească cu precizie nivelul de protecție urmărit, și Hotărârea din 6 martie 2007, cauzele conexate C-338/04, C-359/04 și C-360/04, Massimiliano Placanica și alții, în sensul că restricțiile impuse trebuie să îndeplinească cerințele care reies din jurisprudența Curții, în special în ceea ce privește proporționalitatea lor.

Instanța de fond a reținut în mod corect lipsa de temeinicie a acestor susțineri, față de conținutul dispozițiilor art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009, potrivit cărora răspunderea pentru organizarea și exploatarea jocurilor de noroc revine în totalitate persoanelor juridice care dețin licență de organizare a jocurilor de noroc.

Mai mult, contractul de asociere nr. x/14.09.2015 încheiat de reclamanta S.C. D. S.R.L cu S.C. A. S.R.L., și actele adiționale ulterioare nu aduc în discuție o exonerare de obligații relativ la obligațiile ce fac obiectul prezentei analize, ci, dimpotrivă, precizează clar că S.C. D. S.R.L. confirmă că va asigura respectarea reglementărilor legate de interdicția de practicare a jocurilor de noroc de către minori

Alegerea reclamantei de a-și exercita prin altul drepturile conferite de licența de organizare a jocurilor de noroc, prin încheierea contractului de asociere în participațiune, nu este de natură a o exonera, în raporturile cu autoritatea de control în domeniu, de obligațiile stabilite de art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2009, privind interzicerea accesului minorilor în locațiile specializate pentru desfășurarea jocurilor de noroc, precum și participarea acestora la orice tip de joc de noroc, art. 10 alin. (3) pct. (i) din O.U.G. nr. 77/2009, care prevăd desfășurarea activității economice reprezentată de jocurile de noroc prin intermediul normelor de aplicare a legii și a altor reglementări specifice, a unui cadru de reglementare și supraveghere a furnizării și consumului de jocuri de noroc tradiționale și la distanță condiționat de respectarea principiilor privitoare la protecția minorilor și prevenirea accesului acestora la aceste tipuri de jocuri de noroc.

Raportat la aceste dispoziții, în condițiile în care operatorii economici dețin licențe de organizare a jocurilor de noroc emise de O.N.J.N., răspunderea pentru desfășurarea activității de jocuri de noroc în condițiile legii, în mod corespunzător, revine tuturor organizatorilor de jocuri de noroc.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare invocat de recurentele-reclamante, prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentele-reclamante C. S.R.L, D. S.R.L și S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2439 din 25 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 aprilie 2021.