ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1037/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1444 din 21 martie

2013, Judecătoria Brezoi, secția civilă, a admis excepția privind necompetența

teritorială a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de

soluționare a cauzei privind pe petentul C.V.V. și pe intimata C.N.A.D.N.R. SA,

CESTRIN, în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.

Pentru a hotărî

astfel, Judecătoria Brezoi a reținut că potrivit art. 10

1

din O.G.

nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere

pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 2/2013, „(...) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de

constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție

domiciliază sau își are sediul contravenientul”, iar în speță contravenientul

are sediul în circumscripția Judecătoriei sectorului 4 București.

Judecătoria sectorului

4 București, prin sentința civilă nr. 12199/2013 din 19 noiembrie 2013, a admis

excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 4 București, a

declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petentul C.V.V., în

contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA, CESTRIN, în favoarea Judecătoriei

Brezoi și, constatând ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria sectorului

4 București și Judecătoria Brezoi, a suspendat cauza și a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această

soluție, Judecătoria sectorului 4 București a reținut că, potrivit art. 32

alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, competența teritorială de soluționare a plângerii

împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii

aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, legea

stabilind în acest caz o competență teritorială exclusivă; că din procesul-verbal

de contravenție contestat în cauză rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute

în sarcina petentului a fost localitatea S., din județul Vâlcea, care, în raport

de prevederile

H.G.

nr. 337/1993, cu modificările și completările ulterioare,

se află

în circumscripția Judecătoriei

Brezoi; că, p

rin

urmare, având în vedere caracterul absolut, de ordine publică, al competenței teritoriale

exclusive reglementată în materie contravențională, față de dispozițiile art. 159

pct. 3 C. proc. civ., raportat la art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, instanța

va admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei sectorului 4 București.

Referitor la incidența

art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002 introdus prin Legea nr. 2/2013 și înaintarea,

în baza art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din aceeași lege, pe cale administrativă,

a dosarului cauzei, instanța a reținut că temeiurile invocate în această privință

sunt aplicabile numai în materie de contencios administrativ și fiscal, după cum

prevede expres textul art. XXIII din Legea nr. 2/2013, nu și în materie contravențională,

precum și faptul că acest articol se va aplica numai în raport cu faptele săvârșite

după intrarea sa în vigoare, nu și pentru cele anterioare, neexistând o prevedere

legală în aceasta privință.

Constatându-se ivit conflictul

negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Judecătoria sectorului

4 București a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22

alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Pentru a adopta această

soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin procesul-verbal de

contravenție din 31 ianuarie 2012, întocmit de agentul constatator din cadrul C.N.A.D.N.R.

SA, CESTRIN, petentul C.V.V. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute

de art. 8 alin. (1) din O.G. 15/2002 cu amendă contravențională în cuantum de 250

RON.

S-a constatat că la data

de 10 august 2011, vehiculul aparținând petentului a circulat pe DN 7 Km 188+900

m, în localitatea S., județul Vâlcea, fără a deține rovinietă valabilă.

Din procesul-verbal rezultă

că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului a fost DN 7 Km

188+900 m, localitatea S., județul Vâlcea, situată în raza de competență teritorială

a Judecătoriei Brezoi, județul Vâlcea.

La data introducerii plângerii

contravenționale erau aplicabile dispozițiile generale ale art. 32 alin. (2) din

O.G. nr. 2/2001 privind competența în materie contravențională, nefiind aplicabile

dispozițiile art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013, astfel încât

competentă să judece plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției

și aplicare a sancțiunii era judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta

contravențională, în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic

al contravențiilor.

Chiar dacă prin sentința

civilă nr. 1444 din 21 martie 2013 Judecătoria Brezoi a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București, apreciind că urmare a

introducerii art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului

de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România,

astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, competentă să judece prezenta

cauză este judecătoria unde își are sediul contravenientul, normele de procedură

fiind de imediată aplicare, Înalta Curte apreciază că în situația specială a stabilirii

competenței normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în situația în

care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta.

Or, Legea nr. 2/2013 nu

prevede în privința plângerilor contravenționale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002,

aflate pe rolul instanțelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze

ca urmare a modificării competenței teritoriale prin introducerea art. 10

1

în acest act normativ.

Cu toate că prin art.

XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanță, precum și

căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată

la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competențelor instanței

legal investite, se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei

legi”, Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil și plângerilor

contravenționale întemeiate pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul

nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ

și fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincție între

cele două materii în secțiunea a II-a din același act normativ, secțiune intitulată

„modificarea și completarea unor acte normative în materia contravențională și în

materia contenciosului administrativ și fiscal”.

Pe cale de consecință,

dispozițiile art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente

în cauză, sens în care dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 își păstrează aplicabilitatea,

pentru cauzele având ca obiect plângere contravențională întemeiată pe dispozițiile

O.G. nr. 15/2002.

Raportat la circumstanțele

cauzei, față de prevederile legale susmenționate, Înalta Curte constată că locul

săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentului este localitatea S., județul

Vâlcea, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Brezoi

și, prin urmare, instanța competentă să soluționeze pricina este această judecătorie.

În consecință, având în

vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe contestatorul C.V.V. și pe intimata C.N.A.D.N.R.

SA, CESTRIN, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 28 februarie 2014.