ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1088/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi, petentul SC R.M.S. SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA, CESTRIN, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției din 19 decembrie 2011, emis de intimată. În motivarea acțiunii, petentul a arătat, în esență, că procesul-verbal de contravenție este nelegal și netemeinic, impunându-se anularea acestuia. Prin încheierea din 27 februarie 2013, Judecătoria Brezoi a scos cauza de pe rol și a trimis-o, pe cale administrativă, spre competentă soluționare, Judecătoriei sectorului 2 București.

Dispoziția instanței a fost întemeiată pe prevederile art. 10 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, raportat la dispozițiile art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013. La rândul său, prin sentința nr. 17633 din 5 noiembrie 2013, Judecătoria sectorului 2 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de către această instanță din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001, astfel cum era în vigoare la momentul introducerii prezentei contestații, plângerea trebuia depusă la judecătoria în a cărei rază de competență a fost săvârșită contravenția, în speță Judecătoria Brezoi, legal învestită, de altfel, la momentul formulării plângerii contravenționale. A mai reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013, întrucât acestea se referă exclusiv la materia contenciosului administrativ, și nu la materia contravențională, așa cum rezultă din interpretarea sistematică a dispozițiilor actului normativ sus-menționat. Constatând existența conflictului negativ de competență, Judecătoria sectorului 2 București a decis, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia. Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Judecătoriei Brezoi. În cauză, este necontestat că obiectul plângerii îl formează procesul-verbal de constatare a contravenției din 19 decembrie 2011, încheiat de către C.N.A.D.N.R. SA, CESTRIN, prin care în temeiul art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, petentul SC R.M.S. SRL a fost sancționat cu amendă contravențională, întrucât s-a constatat că vehiculul categoria A, aparținând petentului, a circulat la data de 7 iulie 2011, ora 08:13 pe DN 7 km 188+900 m, localitatea S., județul Vâlcea, fără a deține rovinietă valabilă.

De asemenea, este necontestat că potrivit art. 10 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, introdus prin art. III din Legea nr. 2/2013, publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul. Așa cum rezultă însă din actele dosarului, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 30 ianuarie 2012, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. Ca regulă, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, excepțiile fiind permise numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de către lege. În opinia Înaltei Curți, norma de competență sus-menționată se aplică, astfel, numai plângerilor contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a actelor normative prin care s-au modificat normele procedurale. În ceea ce privește dispozițiile art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013, invocate de către Judecătoria Brezoi, se reține că acestea se aplică numai în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Or în prezenta cauză se contestă procesul-verbal de constatare a contravenției din 19 decembrie 2011, prin care s-a reținut că, la data de 7 iulie 2011, ora 08:13, pe DN 7 km 188+900 m, localitatea S., județul Vâlcea, vehiculul a circulat fără a deține rovinietă valabilă. Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, anterior modificărilor aduse de Legea nr. 2/2013, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Înalta Curte constată că, în cauză, locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentului, este localitatea S., județul Vâlcea, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Brezoi.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Brezoi, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta SC R.M.S. SRL în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA în favoarea Judecătoriei Brezoi. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2014.