ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7391/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7391/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii
judiciare
Prin plângerea înregistrată pe rolul
Judecătoriei Brezoi sub nr. 17201/198/2012 la data de 6 martie 2012, formulată
în contradictoriu cu intimata Compania Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale
din România SA, petenta SC U.L.C. IFN SA a solicitat anularea Procesului-verbal
de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii seria R12, nr. 0059625
din 31 ianuarie 2012.
În motivarea
plângerii, petenta a arătat, în esență, că procesul-verbal contestat este
netemeinic și nelegal.
Hotărârea primei
instanțe aflate în conflict
Prin Sentința civilă
nr. 1652 din 29 martie 2013, Judecătoria Brezoi a admis excepția privind
necompetența teritorială a instanței și a declinat competența de soluționare a
plângerii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Pentru a pronunța
această soluție, Judecătoria Brezoi a reținut că, potrivit art. 10
1
din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului
de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost
modificată prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, „.. plângerea, însoțită de
copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la
judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul
contravenientul”, iar aceste dispoziții fiind procedurale, sunt de imediată
aplicare. După cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de contravenție,
contravenientul are sediul în București, sector 1, locație aflată în
circumscripția Judecătoriei Sectorului 1 București.
Hotărârea celei
de-a doua instanțe aflate în conflict
Prin Sentința civilă
nr. 17378 din 13 septembrie 2013, Judecătoria Sector 1 București a admis
excepția de necompetență teritorială a instanței, invocată de către instanță,
din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Judecătoriei Brezoi, a constatat ivit conflictul negativ de competență între
Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Brezoi și, pe cale de
consecință, a dispus ca dosarul să fie înaintat Înaltei Curți de Casație și
Justiție în vederea soluționării acestuia. Totodată, a suspendat judecata până
la soluționarea conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța
această soluție, Judecătoria Sector 1 București a reținut că, potrivit
dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea împotriva
procesului-verbal de constatare a contravenției se înaintează spre soluționare
judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Față de caracterul
absolut al normelor de competență teritorială enunțate, în temeiul art. 158
alin. (1) și art. 159 pct. 3 C. proc. civ. coroborate cu art. 32 alin. (2) din
O.G. nr. 2/2001, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a
Judecătoriei Sectorului 1 București și a dispus declinarea soluționării cauzei
în favoarea Judecătoriei Brezoi în a cărei circumscripție teritorială a fost
săvârșită fapta reținută în sarcina petentei prin Procesul-verbal de constatare
a contravenției seria R12, nr. 0059625 din 31 ianuarie 2012.
Cu privire la
invocarea de către Judecătoria Brezoi a prevederilor art. 10
1
din
O.G. nr. 2/2001 (art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013), instanța a
reținut că acestea nu sunt incidente în cauză.
Astfel, art. XXIII
alin. (1) din Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 se referă la procesele în
materia contenciosului administrativ, aflate în primă instanță la data
schimbării competenței prin acest act normativ.
Regulatorul de
competență
Înalta Curte,
constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și
art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei,
precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență
și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi,
pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin Procesul-verbal
de contravenție seria R12 nr. 0059625 din 31 ianuarie 2012, întocmit de către
un agent constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri
Naționale din România SA - CESTRIN, societatea petentă a fost sancționată
pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. 15/2002
cu amendă contravențională.
S-a constatat că
vehiculul cu număr de înmatriculare X aparținând petentei a circulat pe DN 7 km
188+900 m, în localitatea Seaca, județul Vâlcea, fără a deține rovinietă
valabilă.
Din procesul-verbal
rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost
DN 7 km 188+900 m, localitatea Seaca, județul Vâlcea, situată în raza de
competență teritorială a Judecătoriei Brezoi, județul Vâlcea.
Așa cum în mod corect
a reținut și Judecătoria Sector 1 București, la data introducerii plângerii
contravenționale competentă să judece plângerea împotriva procesului-verbal de
constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii era judecătoria în
circumscripția căreia s-a săvârșit fapta contravențională, în temeiul art. 32
alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Chiar dacă prin
Sentința civilă nr. 1652 din 29 martie 2013 Judecătoria Brezoi a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București,
apreciind că urmare a introducerii art. 10
1
din O.G. nr. 15/2002
privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua
de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2
din 1 februarie 2013, competentă să judece prezenta cauză este judecătoria unde
domiciliază contravenientul, normele de procedură fiind de imediată aplicare,
Înalta Curte apreciază că, în situația specială a stabilirii competenței,
normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în cazul în care prin
norma nouă se prevede în mod expres aceasta.
Or, așa cum în mod
corect a reținut Judecătoria Sector 1 București, Legea nr. 2/2013 nu prevede în
privința plângerilor contravenționale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe
rolul instanțelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca
urmare a modificării competenței teritoriale prin introducerea art. 10
1
în acest act normativ.
Cu toate că prin art.
XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanță, precum
și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de
judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a
competențelor instanței legal învestite, se judecă de instanțele devenite
competente potrivit prezentei legi", Înalta Curte apreciază că acest text
de lege nu este aplicabil și plângerilor contravenționale întemeiate pe
dispozițiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste
cereri fac parte din materia contenciosului administrativ și fiscal, ci au o
identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincție între cele două materii
în secțiunea a II-a din același act normativ, secțiune intitulată „modificarea
și completarea unor acte normative în materia contravențională și în materia
contenciosului administrativ și fiscal".
Raportat la
circumstanțele cauzei, față de prevederile legale sus-menționate, Înalta Curte
constată că locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentei este
localitatea Seaca, județul Vâlcea, localitate aflată în raza de competență
teritorială a Judecătoriei Brezoi și, prin urmare, instanța competentă să
soluționeze pricina este această judecătorie.
În consecință, având
în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22
alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de
soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Brezoi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe petenta SC U.L.C. IFN SA în contradictoriu
cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România
SA - CESTRIN în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - LM