ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3124/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Prin plângerea contravențională înregistrată

pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 20 martie 2012, sub nr. 2303/198/2012,

petentul PF C.G.G. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Compania

Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - CESTRIN în

principal, anularea procesului-verbal de contravenție seria R12 nr. 0081892 din

31 ianuarie 2012, cu consecința anulării sancțiunilor aplicate prin acesta iar

în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale și a tarifului de despăgubire

cu sancțiunea avertismentului.

Prin Sentința civilă

nr. 2083 din 16 aprilie 2013 instanța a admis excepția de necompetență

teritorială a Judecătoriei Brezoi și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei

Sibiu.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 10

1

din O.G. ni 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua

de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2

din 01 februarie 2013, "(...) plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în

a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul".

Aceste dispoziții fiind procedurale, sunt de imediată aplicare.

După cum rezultă din

cuprinsul procesului-verbal de contravenție, contravenientul are domiciliul în

localitatea Sibiu, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Sibiu.

Prin Sentința nr.

3407 din 24 mai 2013, Judecătoria Sibiu a declinat competența de soluționare a

plângerii contravenționale formulată de petentul PF C.G.G. în favoarea

Judecătoriei Brezoi și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția a II-a civilă, în vederea soluționării conflictului negativ de

competență, cu motivarea că, analizând prevederile art. XXIII din Legea nr.

2/2013 s-a constatat că dispozițiile legale incidente în speță se referă la

competența, dată de art. 2 pct. 1 lit. d) și art. 3 pct. 1 C. proc. civ.,

tribunalelor și curților de apel în procesele și cererile în materie de

contencios administrativ și nu cu privire la competența instanțelor privind

plângerile contravenționale formulate, potrivit art. 10 din O.G. nr. 15/2002.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Prin procesul-verbal

de constatare și sancționare a contravenției seria R12 nr. 0081692 din 31

ianuarie 2012, s-a reținut în sarcina petentului PF C.G.G. faptul că la data de

21 august 2011, ora 01:21, locul DN 7 km 188+900 m, loc. Seaca, jud. Vâlcea,

vehiculul cu nr. de înmatriculare X aparținând petentului a circulat fără a deține

rovinietă valabilă, reținându-se în sarcina petentului contravenția prevăzută

de dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, petentul fond sancționat

cu aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 250 RON, potrivit

dispozițiilor art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002 și fiind, totodată, obligat

să achite și tariful de despăgubire, în conformitate cu dispozițiile art. 8

alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, contravaloarea și modul de achitare a acestui

tarif de despăgubire fiind indicate în înștiințarea de plată.

Totodată, instanța a

constatat că locul în care s-a săvârșit fapta, și anume, DN 7 km 188+900 m,

loc. Seaca, jud. Vâlcea, se află în circumscripția Judecătoriei Brezoi.

Potrivit

dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal

de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în

a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, prin art. III alin.

(2) aduce modificări O.G. nr. 2/2001 introducând, după art. 10 din actul

normativ anterior menționat, art 10

1

conform căruia, prin derogare

de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în

a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.

Această normă de

competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2011 este

cuprinsă în secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, denumită "modificarea și

completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia

contenciosului administrativ și fiscal", legiuitorul făcând, așadar,

distincția între cele două materii.

Însă, potrivit

dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul

"dispoziții tranzitorii și finale", procesele în primă instanță,

precum și în căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal,

în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi,

a competenței instanțelor legal învestite, se judecă de instanțele competente,

potrivit prezentei legi.

Alin. (2) și (3) din

art. XXIII precizează, în mod expres, la ce instanțe și la ce cauze se referă

alin. (1), respectiv "recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal, la data intrării în

vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei, sunt de competența curților

de apel, se trimit la curțile de apel [alin. (2)], iar, conform alin. (3),

procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului

administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe

rolul curților de apel și care, potrivit prezentei, sunt de competența

tribunalelor, se trimit la tribunale".

Așadar, din

interpretarea textelor de lege mai sus evocate, se constată că art. XXIII din

Legea nr. 2/2013 se referă, în mod restrictiv, la procesele în materia

contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Întrucât art. XXIII

nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională,

prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie chiar dacă

materia contravențiilor conține dispoziții de drept public și nu de drept

privat.

Totodată,

dispozițiile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar,

deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii, iar

textul se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și

fiscal, nefiind posibilă o interpretare in extenso în sensul că ar fi

aplicabile și proceselor în alte materii.

Reținând ca

prevederile Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materie

contravențională începute după data intrării în vigoare a actului normativ

anterior menționat, nu și celor în curs de soluționare, competența de

soluționare a plângerii formulate de petentul PF C.G.G. la data de 20 martie

2012 revine Judecătoriei Brezoi, această instanță fiind competentă să

soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, dispozițiile

procedurale care reglementează competența teritorială având caracter absolut.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a plângerii formulate de petentul PF

C.G.G. în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 8 octombrie 2013.

Procesat de GGC - GV