ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3973/2013

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Brezoi la data de 05 martie 2012 sub nr. 1689/198/2012 reclamanta SC C.R. SRL a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA - CESTRIN, anularea procesului verbal de contravenție din

31 ianuarie 2012, cu consecința anulării sancțiunilor aplicate prin acesta.

Prin sentința civilă

nr. 1535 din 26 martie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 1689/198/2012 Judecătoria

Brezoi a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu,

reținând că, potrivit art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2 din 01

februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C.

proc. civ. raportat la art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea

tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale

din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2 din 01 februarie 2013,

competența de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare

a contravenției aparține instanței de la sediul contravenientului, în speță, Judecătoria

Sibiu.

Astfel învestită, Judecătoria

Sibiu, apreciind că nu este competentă, prin sentința civilă nr. 3185 din 10

mai 2013, la rându-i, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Brezoi, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat cauza către

I.C.C.J., reținând că din procesul-verbal de constatare a contravenției prevăzute

de art. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002, a rezultat că locul săvârșirii contravenției

se află pe DN 7 km 188+900 m S., județul Vâlcea, ce se află în circumscripția teritorială

a Judecătoriei Brezoi.

Ca atare, a stabilit că,

în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, conform

cărora competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție

pentru fapta prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 aparține instanței

în circumscripția căreia a fost săvârșită fapta.

În cauză nu sunt aplicabile

dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013, pe de o parte, întrucât prezenta plângere

contravențională a fost introdusă anterior acestei modificări, fiind guvernată de

legea veche, iar pe de altă parte, pentru că se referă la procesele din materia

contenciosului administrativ și fiscal, iar nu la cele din materie contravențională.

Învestită a se pronunța

prin regulator de competență, Înalta Curte constată că îi revine Judecătoriei Brezoi

competența de soluționare a plângerii contravenționale, pentru considerentele ce

succed:

În raport de obiectul

cauzei, respectiv plângere contravențională formulată împotriva unui proces - verbal

de constatare și sancționare a contravenției întocmit pentru încălcarea art. 8 din

O.G. nr. 15/2002, devin incidente dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001,

respectiv, cele cuprinse la art. 32, la care face trimitere O.G. nr. 15/2002 în

art. 10, conform cărora competența soluționării plângerii aparține judecătoriei

în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

În stabilirea instanței

competentă teritorial a soluționa prezenta plângere contravențională, problema care

se ridică în speță este de a stabili dacă modificările aduse prin art. III din Legea

nr. 2/2013, potrivit cărora plângerea se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție

domiciliază sau își are sediul contravenientul, sunt aplicabile.

Se observă că norma de

competență teritorială, derogatorie de la dispozițiile Ordonanței Guvernului

nr. 2/2001, este cuprinsă în Secțiunea a 2-a a Legii nr. 2/2013 care poartă denumirea:

Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în

materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând, deci, distincția

între cele două materii.

Coroborând sediul materiei

cu dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 cuprinse în Capitolul III Dispoziții

tranzitorii și finale, se reține că acestea se referă numai la procesele în materia

contenciosului administrativ și fiscal, nu și la cele în materie contravențională.

Prin urmare, atâta vreme

cât art. XXIII nu cuprinde dispoziții tranzitorii exprese vizând competența teritorială

în materie contravențională, nefiind posibilă o interpretare extensivă a acestora

rezultă că prevederile modificatoare ale Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor

începute după intrarea în vigoare a legii.

Or, în speță, plângerea

contravențională a fost introdusă la 5 martie 2012, anterior adoptării Legii

nr. 2/2013, instanța legal învestită fiind cea de la locul săvârșirii contravenției.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere că locul săvârșirii contravenției a fost DN 7 km188+900m,

S., județul Vâlcea, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Brezoi,

competența

soluționării plângerii contravenționale revine, potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001,

Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 24 septembrie 2013.