ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3568/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Brezoi sub nr. 1772/198/2012 petentul C.I.E. a contestat procesul verbal de

contravenție din 31 ianuarie 2012 emis de intimata CN A.D.N.R. SA Cestrin prin

care a fost amendată cu suma de 250 lei pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin.

(1) din O.G. 15/2002.

Judecătoria Brezoi

prin sentința civilă nr. 972 din 05 martie 2013, a scos cauza de pe rol și a

înaintat-o Judecătoriei Sibiu considerând că nu este competentă teritorial să

soluționeze cauza raportat la dispozițiile art. 23 alin. (1) și (4) din Legea nr.

2 din 01 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, raportat la art. 10

1

din O.G. nr.

15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe

rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea

nr. 2 din 01 februarie 2013.

Cauza a

fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, la data de 21 martie 2012 și,

prin sentința civilă nr. 2954 din 25 aprilie 2013, Judecătoria Sibiu a

constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta

Curte de Casație și Justiție, pentru a hotărî asupra acestuia, reținând că, în

prezenta cauză se pune problema interpretării dispozițiilor art. 23 alin. (1)

din Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 și implicit, a aplicării în timp a legii.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul

cauzei este plângerea contravențională prin care a fost contestat

procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției din 31 ianuarie 2012,

întocmit de

intimata

CN A.D.N.R. SA Cestrin.

Prin

procesul verbal încheiat la data de 31 ianuarie 2012, la sediul agentului

constatator, s-a reținut că la data de 11 august 2011, pe DN 7, KM 188+900 m, localitatea Seaca, jud. Vâlcea vehiculul cu nr. de înmatriculare x, aparținând

petentul Cârstea Ioan Emanuel, ar fi circulat fără a deține rovinieta valabilă,

proba făcându-se cu imaginea foto.

Potrivit

dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal

de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în

a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr.

2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum

și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin art. 3 alin. (2) care

introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

: „prin

derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (…) plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în

a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.”

Această normă de

competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este

cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de

Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și

în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar,

distincția între cele două materii.

Însă, potrivit

dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul

Dispoziții tranzitorii și finale: „procesele în primă instanță, precum și căile

de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată

la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței

instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente

potrivit prezentei legi.”

De asemenea, alin. 2

și 3 din art. 23 precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se

referă alin. (1), respectiv: (2) „Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data

intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de

competența curților de apel, se trimit la curțile de apel” și (3) „Procesele în

curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și

fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de

apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se

trimit la tribunale.”

Drept urmare, din

interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art.

23 din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia

contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce art.

23 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională,

prevederile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă

materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept

privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în

mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe

materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal,

conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. 13 alin. (1) se

referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal,

nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și

proceselor în alte materii.

Având în vedere

considerentele reținute, dispozițiile art. III din Legea nr. 2/2013 se aplică

numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în vigoare

a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță,

plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013,

la data de 07 martie 2012 și, prin urmare, în speță, se aplică dispozițiile de

drept comun în materie contravențională, respectiv art. 32 alin. (1) din O.G. nr.

2/2001.

Locul săvârșirii

contravenției reținute în sarcina petentului a fost A DN 7, KM 188+900 m, localitatea Seaca, jud. Vâlcea, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Brezoi,

așa încât această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit

textului de lege anterior menționat, având în vedere caracterul absolut al

competenței teritoriale exclusive reglementate în materia contravențională.

În consecință,

competența de soluționare a cauzei aparține judecătoriei în a cărei circumscripție

a fost săvârșită contravenția și, pe cale de consecință, urmează a se stabili

competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 9 septembrie 2013.