ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7453/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7453/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului.
Prin cererea adresată Judecătoriei Râmnicu Vâlcea
la data de 24 ianuarie 2012, petenta L.E.V. a solicitat anularea procesului verbal
numărul nr. X1. din data de 19 decembrie 2011, încheiat de către agentul constatator
al intimatei C.N.A.D.N.R. SA CESTRIN.
Prin sentința civilă nr. 2176 din 23
februarie 2012, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a declinat competența de soluționare
a plângerii în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Hotărârile care au generat conflictul negativ
de competență.
2.1. Prin sentința civilă nr. 1088 din 08
martie 2013, Judecătoria Brezoi a scos cauza de pe rol și a înaintat dosarul Judecătoriei
Sibiu spre competentă soluționare, reținând că potrivit art. 10
1
din
O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere
pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea
nr. 2 din 01 februarie 2013, „plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de
constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție
domiciliază sau își are sediul contravenientul”. Aceste dispoziții fiind procedurale,
sunt de imediată aplicare.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Sibiu
la data de 28 martie 2013.
2.2. Prin sentința civilă nr. 3038 din data de
29 aprilie 2013, Judecătoria Sibiu a admis excepția de necompetență materială a
acestei instanțe și a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Brezoi.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență
și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, suspendându-se
soluționarea cauzei.
Pentru a pronunța această soluție, s-a apreciat
că pot fi trimise administrativ instanței devenită competentă, potrivit modificării
art. 10
1
din O.G. nr. 15/2002, numai cauzele aflate pe rolul instanțelor
în material contenciosului administrativ fiscal, nu și cele în materie contravențională,
instanța constatând inaplicabilitatea dispozițiilor art. XXIII Legea nr. 2/2013.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului
negativ de competență
Argumente de fapt și de drept relevante.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează
a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu
dispozițiile legale incidente cauzei.
În fapt, se reține că la data de 19 decembrie
2011 a fost întocmit procesul-verbal de contravenție seria R11 nr. X1., prin care
s-a reținut săvârșirea de către contestatoare a contravenției constând în aceea
că a circulat cu autovehiculul fără a deține rovinietă valabilă.
Înalta Curte, constată că prezentul litigiu a
fost înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la data de 24 ianuarie 2012, anterior
intrării în vigoare a noului C. proc. civ., ale cărui dispoziții potrivit dispozițiilor
art. 24, se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare.
Apreciază Înalta Curte că este eronată invocarea
de către Judecătoria Brezoi a dispozițiilor art. 10
1
introdus prin
art. III din Legea nr. 2/2013 potrivit cărora „Prin derogare de la dispozițiile
O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări
și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare,
plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se
introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul
contravenientul."
În acest sens, se reține că dispozițiile art.
XXIII din Legea nr. 2/2013, potrivit
cărora alin.
(1): Procesele în
prima instanța, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ
și fiscal, în curs de judecata la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei
legi, a competenței instanțelor legal investite se judeca de instanțele devenite
competente potrivit prezentei legi, trebuie interpretate restrictiv, în sensul că
se aplică numai situațiilor expres reglementate în acest articol.
Astfel, textul de lege expus anterior menționează
că modificarea de competență se aplică doar proceselor în primă instanță, precum
și căilor de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, regula derogatorie
prevăzută de acest articol aplicându-se doar în cazul litigiilor din materia contenciosului
administrativ, din care nu fac parte și litigiile din materie contravențională,
având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincție clară între cele două tipuri
de litigii, aspect ce reiese chiar din conținutul acesteia legi, din denumirea secțiunii
a 2-a, intitulată „Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională
și în materia contenciosului administrativ și fiscal”.
De asemenea, Înalta Curte reține că prevederile
alin. (1)-(4) ale art. XXIII din Legea nr. 2/2013 sunt corelate, între acestea existând
o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind de a aplica procedura de degrevare
administrativă doar în ceea ce privește litigiile aflate în fond la Curțile de Apel
și în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, în materia contenciosului administrativ
și fiscal.
Pentru aceste considerente, se constată că schimbarea
de competență realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea ce privește soluționarea plângerilor
formulate împotriva proceselor-verbale de contravenție întocmite în baza O.G.
nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la data intrării acesteia
in vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare de instanța competentă
potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, și anume de judecătoria de la locul
săvârșirii contravenției.
Cum din procesul-verbal de contravenție rezultă
că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei este pe DN 7 Km 188+900m
S., Jud. Vâlcea, instanța competentă a soluționa cauza este Judecătoria Brezoi.
Temeiul legal al regulatorului de competență
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul
art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare
a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei
privind pe L.E.V. și C.N.A.D.N.R. S.A. în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie
2013.