ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7390/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19 martie 2012 pe rolul Judecătoriei Brezoi, petenta SC U.L.C. IFN S.A. a solicitat anularea Procesului-verbal de contravenție seria R12 nr. 0121476 din 22 februarie 2012. 2. Hotărârea primei instanțe aflate în conflict Prin Sentința civilă nr. 1942 din 10 aprilie 2013, Judecătoria Brezoi a admis excepția privind necompetența teritorială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Brezoi a reținut că, potrivit art. 10 1 din O.G.

nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013. ".. plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul", iar aceste dispoziții, fiind procedurale, sunt de imediată aplicare. După cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de contravenție, contravenientul are sediul în municipiul București, sector 1, aflat în circumscripția Judecătoriei Sectorului 1 București.

3. Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict Prin Sentința civilă nr. 13916 din 17 iunie 2013, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, a constatat ivit conflictul de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului. Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Sectorului 1 București a analizat situația de fapt și a reținut incidența dispozițiilor art. 31 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001, constatând că se impune declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, în circumscripția căreia se află locul indicat în procesul-verbal atacat ca fiind locul săvârșirii contravenției.

Instanța a apreciat că dispozițiile cuprinse în art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în speță. Prin urmare, întrucât art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 reprezintă o normă specială, derogatorie, acesta este aplicabil doar în materia contenciosului administrativ, nefiind permisă extinderea câmpului său de aplicare în sensul reținut de Judecătoria Brezoi. 4. Regulatorul de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prin Procesul-verbal de contravenție seria R12 nr. 0121476 din 22 februarie 2012, întocmit de către un agent constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Cestrin, petenta SC ”U.L.C. IFN SA a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravențională. S-a constatat că la data de 7 septembrie 2011, vehiculul aparținând petentei a circulat pe DN 7 km 188+900 m, în localitatea Seaca, județul Vâlcea, fără a deține rovinietă valabilă. Din procesul-verbal rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost DN 7 km 188+900 m, localitatea Seaca, județul Vâlcea, situată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Brezoi, județul Vâlcea.

Așa cum în mod corect a reținut și Judecătoria Sectorului 1 București, la data introducerii plângerii contravenționale competentă să judece plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii era judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta contravențională, în temeiul art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Chiar dacă prin Sentința civilă nr. 1942 din 10 aprilie 2013 Judecătoria Brezoi a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, apreciind că urmare a introducerii art. 10 1 din O.G.

nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, competentă să judece prezenta cauză este judecătoria unde domiciliază contravenientul, normele de procedură fiind de imediată aplicare, Înalta Curte apreciază că, în situația specială a stabilirii competenței, normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în cazul în care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta. Or, așa cum în mod corect a reținut Judecătoria Sectorului 1 București, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privința plângerilor contravenționale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanțelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenței teritoriale prin introducerea art. 10 1 în acest act normativ.

Cu toate că prin art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competențelor instanței legal învestite, se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi", Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil și plângerilor contravenționale întemeiate pe dispozițiile O.G.

nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ și fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincție între cele două materii în secțiunea a II-a din același act normativ, secțiune intitulată „modificarea și completarea unor acte normative în materia contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal". Raportat la circumstanțele cauzei, față de prevederile legale sus-menționate, Înalta Curte constată că locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentei este localitatea Seaca, județul Vâlcea, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Brezoi și, prin urmare, instanța competentă să soluționeze pricina este această judecătorie.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta SC U.L.C. IFN SA în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - CESTRIN în favoarea Judecătoriei Brezoi. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2013. Procesat de GGC - LM