ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7390/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

judiciare

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 19 martie 2012 pe rolul Judecătoriei Brezoi, petenta SC

U.L.C. IFN S.A. a solicitat anularea Procesului-verbal de contravenție seria

R12 nr. 0121476 din 22 februarie 2012.

instanțe aflate în conflict

Prin Sentința civilă

nr. 1942 din 10 aprilie 2013, Judecătoria Brezoi a admis excepția privind

necompetența teritorială a instanței și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a pronunța

această soluție, Judecătoria Brezoi a reținut că, potrivit art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului

de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013. ".. plângerea, însoțită

de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la

judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul", iar aceste dispoziții, fiind procedurale, sunt de

imediată aplicare. După cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de

contravenție, contravenientul are sediul în municipiul București, sector 1,

aflat în circumscripția Judecătoriei Sectorului 1 București.

de-a doua instanțe aflate în conflict

Prin Sentința civilă

nr. 13916 din 17 iunie 2013, Judecătoria Sectorului 1 București a admis

excepția necompetenței teritoriale a instanței, a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, a constatat ivit conflictul de

competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea

soluționării conflictului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Judecătoria Sectorului 1 București a analizat situația de

fapt și a reținut incidența dispozițiilor art. 31 alin. (1) și (2) din O.G. nr.

2/2001, constatând că se impune declinarea competenței de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Brezoi, în circumscripția căreia se află locul indicat

în procesul-verbal atacat ca fiind locul săvârșirii contravenției.

Instanța a apreciat

că dispozițiile cuprinse în art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 nu sunt

incidente în speță. Prin urmare, întrucât art. XXIII alin. (1) din Legea nr.

2/2013 reprezintă o normă specială, derogatorie, acesta este aplicabil doar în

materia contenciosului administrativ, nefiind permisă extinderea câmpului său

de aplicare în sensul reținut de Judecătoria Brezoi.

competență

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență

și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Brezoi, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prin Procesul-verbal

de contravenție seria R12 nr. 0121476 din 22 februarie 2012, întocmit de către

un agent constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA - Cestrin, petenta SC ”U.L.C. IFN SA a fost

sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din

O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravențională.

S-a constatat că la

data de 7 septembrie 2011, vehiculul aparținând petentei a circulat pe DN 7 km

188+900 m, în localitatea Seaca, județul Vâlcea, fără a deține rovinietă

valabilă.

Din procesul-verbal

rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost

DN 7 km 188+900 m, localitatea Seaca, județul Vâlcea, situată în raza de

competență teritorială a Judecătoriei Brezoi, județul Vâlcea.

Așa cum în mod corect

a reținut și Judecătoria Sectorului 1 București, la data introducerii plângerii

contravenționale competentă să judece plângerea împotriva procesului-verbal de

constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii era judecătoria în

circumscripția căreia s-a săvârșit fapta contravențională, în temeiul art. 32

alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Chiar dacă prin

Sentința civilă nr. 1942 din 10 aprilie 2013 Judecătoria Brezoi a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1

București, apreciind că urmare a introducerii art. 10

1

din O.G. nr.

15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe

rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, competentă să judece prezenta cauză este

judecătoria unde domiciliază contravenientul, normele de procedură fiind de

imediată aplicare, Înalta Curte apreciază că, în situația specială a stabilirii

competenței, normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în cazul în

care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta.

Or, așa cum în mod

corect a reținut Judecătoria Sectorului 1 București, Legea nr. 2/2013 nu

prevede în privința plângerilor contravenționale întemeiate pe O.G. nr.

15/2002, aflate pe rolul instanțelor de judecată, obligativitatea declinării

acestor cauze ca urmare a modificării competenței teritoriale prin introducerea

art. 10

1

în acest act normativ.

Cu toate că prin art.

XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanță, precum

și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de

judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a

competențelor instanței legal învestite, se judecă de instanțele devenite

competente potrivit prezentei legi", Înalta Curte apreciază că acest text

de lege nu este aplicabil și plângerilor contravenționale întemeiate pe

dispozițiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste

cereri fac parte din materia contenciosului administrativ și fiscal, ci au o

identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincție între cele două materii

în secțiunea a II-a din același act normativ, secțiune intitulată „modificarea

și completarea unor acte normative în materia contravențională și în materia

contenciosului administrativ și fiscal".

Raportat la

circumstanțele cauzei, față de prevederile legale sus-menționate, Înalta Curte

constată că locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentei este

localitatea Seaca, județul Vâlcea, localitate aflată în raza de competență

teritorială a Judecătoriei Brezoi și, prin urmare, instanța competentă să

soluționeze pricina este această judecătorie.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe petenta SC U.L.C. IFN SA în contradictoriu

cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România

SA - CESTRIN în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - LM