ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7123/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Judecătoriei Brezoi, reclamantul D.M.B. a solicitat, în contradictoriu cu C.N.A.D.N.R. SA C., anularea procesului-verbal de constatare a contravenției din 31 ianuarie 2012 încheiat de pârâtă. 2. Hotărârea Judecătoriei Brezoi Prin Sentința nr. 1123 din 11 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Brezoi a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 10 1 din O.G.

nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, 3. Hotărârea Judecătoriei sectorului 5 București Prin sentința nr. 4254 din 13 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi. Constatându-se ivit un conflict negativ de competență, dosarul cauzei a fost trimis Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a se pronunța asupra conflictului ivit. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prevederile art. 23 alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauza dedusă judecății, întrucât prevederile arătate sunt incidente numai în materia contenciosului administrativ.

Prin urmare, instanța a constatat că în cauza de față sunt incidente dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, competența materială de soluționare a cauzei aparținând instanței în a cărei circumscripție teritorială a fost săvârșită fapta reținută în sarcina petentului prin procesul-verbal atacat. II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte a constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc.

civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece același litigiu. Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, din 31 ianuarie 2012 încheiat de către C.N.A.D.N.R. SA - C., prin care în temeiul art. 8 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, petentul D.M.B. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, întrucât la data de 10 august 2011 s-a constatat că vehiculul cu numărul de înmatriculare aparținând reclamantului a circulat pe D.N.

7, pe raza localității Seaca, județul Vâlcea, fără a deține rovinietă valabilă. Potrivit art. 10 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, introdus prin art. 3 din Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, publicată în M.Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul. Așa cum rezultă din actele dosarului, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 1 martie 2012, anterior intrării în vigoare a N.C.P.C., iar potrivit art. 24 din Noul C. proc.

civ., care are aplicabilitate generală, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare. În opinia Înaltei Curți, norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a N.C.P.C. În ceea ce privește dispozițiile legale invocate de Judecătoria Brezoi, respectiv prevederile art. 3 coroborat cu art. 23 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013, se reține că acestea nu se aplică în materie contravențională, ci numai în materia contenciosului administrativ și fiscal. Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G.nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Înalta Curte constată că, în cauză, locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentei, este localitatea Seaca, județul Vâlcea, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Brezoi. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B.D.M. și pârâta C.N.A.D.N.R. SA- C. în favoarea Judecătoriei Brezoi. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2013.