ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7123/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea adresată Judecătoriei Brezoi,

reclamantul D.M.B. a solicitat, în contradictoriu cu C.N.A.D.N.R. SA C.,

anularea procesului-verbal de constatare a contravenției din 31 ianuarie 2012

încheiat de pârâtă.

Brezoi

Prin

Sentința nr. 1123 din 11 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Brezoi a fost

admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de

trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 2/2013,

Judecătoriei sectorului 5 București

Prin sentința nr. 4254

din 13 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București a fost admisă

excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Constatându-se ivit

un conflict negativ de competență, dosarul cauzei a fost trimis Înaltei Curți

de Casație și Justiție pentru a se pronunța asupra conflictului ivit.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că prevederile art. 23 alin. (1) și (4)

din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauza dedusă judecății, întrucât

prevederile arătate sunt incidente numai în materia contenciosului

administrativ.

Prin urmare, instanța

a constatat că în cauza de față sunt incidente dispozițiile art. 32 alin. (2)

din O.G. nr. 2/2001, competența materială de soluționare a cauzei aparținând

instanței în a cărei circumscripție teritorială a fost săvârșită fapta reținută

în sarcina petentului prin procesul-verbal atacat.

II. Decizia Înaltei

Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în

conformitate cu dispozițiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul

cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, pentru considerentele

ce urmează:

Înalta Curte a

constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de

competență tipic, întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că

există conflict de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri

irevocabile, s-au declarat necompetente să judece același litigiu.

Analizând

actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în

judecată îl reprezintă anularea procesului-verbal de constatare a contravenției

și de aplicare a sancțiunii, din 31 ianuarie 2012 încheiat de către C.N.A.D.N.R.

SA - C., prin care în temeiul art. 8 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 15/2002, cu

modificările și completările ulterioare, petentul D.M.B. a fost sancționat cu

amendă contravențională în cuantum de 250 lei, întrucât la data de 10 august 2011

s-a constatat că vehiculul cu numărul de înmatriculare aparținând reclamantului

a circulat pe D.N. 7, pe raza localității Seaca, județul Vâlcea, fără a deține

rovinietă valabilă.

Potrivit

art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de

utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din

România, introdus prin art. 3 din Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, publicată

în M.Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în

a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.

Așa

cum rezultă din actele dosarului, plângerea contravențională a fost

înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 1 martie 2012, anterior

intrării în vigoare a N.C.P.C., iar potrivit art. 24 din Noul C. proc. civ.,

care are aplicabilitate generală, dispozițiile legii noi de procedură se aplică

numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în

vigoare.

În

opinia Înaltei Curți, norma de competență se aplică numai plângerilor

contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013, data intrării în

vigoare a N.C.P.C.

În

ceea ce privește dispozițiile legale invocate de Judecătoria Brezoi, respectiv

prevederile art. 3 coroborat cu art. 23 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013,

se reține că acestea nu se aplică în materie contravențională, ci numai în

materia contenciosului administrativ și fiscal.

Potrivit

art. 32 alin. (2) din O.G.nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal

de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în

a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Înalta Curte constată

că, în cauză, locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentei,

este localitatea Seaca, județul Vâlcea, localitate aflată în raza de competență

teritorială a Judecătoriei Brezoi.

În

consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile

art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B.D.M. și pârâta C.N.A.D.N.R.

SA- C. în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2013.