ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 294/2014

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

în judecată

Prin cererea înregistrată

pe rolul Judecătoriei Brezoi, petentul C.V. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.

a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal

de contravenție din 22 februarie 2012 emis de intimata ca nelegal și netemeinic

și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea avertismentului.

generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civila

nr. 1746 din 3 aprilie 2013 Judecătoria Brezoi a admis excepția de necompetența

materială și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului

2 București, reținând că dispozițiile art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002 privind

aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri

naționale din România sunt de imediata aplicare întrucât sunt dispoziții de procedură.

Prin sentința nr. 17680

din 6 noiembrie 2013, Judecătoria sectorului 2 a admis excepția necompetenței teritoriale

invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Brezoi, constatând ivit conflictul negativ de competență.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Judecătoria sectorului 2 reținut în esență că prevederile art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de

trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România introdus prin art. III din Legea

nr. 2/2013 sunt aplicabile din data de 15 februarie 2013.

Ivindu-se conflictul negativ

de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22

alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra conflictului negativ de competență

de drept relevante

Înalta Curte de Casație

și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22

alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Analizând actele dosarului,

Înalta Curte constată că în cauza de față se contestă procesul-verbal din 22

februarie 2012, încheiat de către C.N.A.D.N.R., C.E.S.T.R.I.N., prin care în temeiul

art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare,

C.V. a fost sancționat cu amendă contravențională, întrucât la data de 22

februarie 2012 s-a constatat că autovehiculul a circulat pe DN 7 km188+900m, S.,

județul Vâlcea, fără a deține rovinietă valabilă.

Pentru acest motiv, s-a

aplicat petentului amendă contravențională în cuantum de 1.125,00 RON în baza

art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002.

Înalta Curte, constată

că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la

data de 19 martie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., ale

cărui dispoziții potrivit dispozițiilor art. 24, se aplică numai proceselor începute

după intrarea acestuia în vigoare.

Apreciază Înalta Curte

că este eronată invocarea a dispozițiilor art. 10

1

introdus prin

art. III din Legea nr. 2/2013 potrivit cărora „Prin derogare de la dispozițiile

O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare,

plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției,

se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își

are sediul contravenientul.”.

În acest sens, se reține

că dispozițiile art.

XXIII din Legea

nr. 2/2013, potrivit cărora „

(1)

Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal investite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi, trebuie interpretate restrictiv, în

sensul că se aplică numai situațiilor expres reglementate în acest articol.”

Astfel, textul de lege

expus anterior menționează că modificarea de competență se aplică doar proceselor

în primă instanță, precum și căilor de atac în materia contenciosului administrativ

și fiscal, regula derogatorie prevăzută de acest articol aplicându-se doar în cazul

litigiilor din materia contenciosului administrativ, din care nu fac parte și litigiile

din materie contravențională, având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincție

clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese chiar din conținutul acesteia

legi, din denumirea Secțiunii a 2-a, intitulată „Modificarea și completarea unor

acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal”.

De asemenea, Înalta Curte

reține că prevederile alin. (1)-alin. (4) ale art. XXIII din Legea nr. 2/2013 sunt

corelate, între acestea existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind

de a aplica procedura de degrevare administrativă doar în ceea ce privește litigiile

aflate în fond la curțile de apel și în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție,

în materia contenciosului administrativ și fiscal.

Pentru aceste considerente,

se constată că schimbarea de competență realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea

ce privește soluționarea plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de contravenție

întocmite în baza O.G. nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la

data intrării acesteia în vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare

de instanța competentă potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, și anume

de judecătoria de la locul săvârșirii contravenției.

Cum din procesul verbal

de contravenție aflat la dosarul Judecătoriei Brezoi, rezultă că locul săvârșirii

contravenției reținute în sarcina petentului este pe DN 7 km 188+900m, S., județul

Vâlcea, instanța competentă a soluționa cauza este Judecătoria Brezoi.

de competență

În consecință, având în

vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe contestatorul C.V. în contradictoriu cu intimata

C.N.A.D.N.R., Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, C.E.S.T.R.I.N. în

favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 ianuarie 2014.