ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6662/2020

Ședința publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta Compania Națională "Loteria Română" S.A. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, solicitând instanței ca prin hotărârea pe carte o va pronunța, să dispună anularea în tot a Procesului-verbal nr. x, încheiat la data de 18.10.2017, emis de Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - D.G.A.M.C. - Serviciul de inspecție economico - financiară.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4526 din 06 noiembrie 2018 a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea formulată de reclamanta Compania Națională Loteria Română S.A în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili ca inadmisibilă.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamanta Compania Națională Loteria Română S.A., invocând motivele de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului, au fost învederate, în esență, următoarele:

Instanța de fond a încălcat și aplicat greșit dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 8 din Legea nr. 554/2004, apreciind că Procesul-verbal nr. x/18.10.2017 nu este act administrativ.

Încălcând dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a reținut că, numai dispoziția de măsuri ar reprezenta act administrativ, ce poate fi cenzurat pe calea contenciosului administrativ.

Instanța nu ar fi trebuit să aibă în vedere denumirea actului, ci ar fi trebuit să analizeze conținutul acestuia din perspectiva art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv să verifice dacă a dat naștere unor raporturi juridice.

În acest sens, instanța de fond ar fi trebuit să aibă în vedere faptul că prin Procesul-verbal nr. x s-a născut un raport juridic obligațional, compania fiind obligată la recuperarea unor sume.

În continuare recurenta susține că, în mod greșit instanța de fond a reținut că, în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 61 din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen.

Contrar acestor dispoziții, prin Procesul-verbal nr. x sunt stabilite în sarcina recurentei măsuri de recuperare a unor sume apreciate ca fiind prejudicii. Așadar procesul-verbal nu este în conformitate cu prevederile art. 61 alin. (1) din C. proc. pen.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Criticile formulate de recurenta - reclamantă subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt nefondate.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune care vizează anularea în tot a Procesului-verbal nr. x, încheiat la data de 18.10.2017, emis de Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - D.G.A.M.C. - Serviciul de inspecție economico-financiară.

Prin Procesul-verbal nr. x/18.10.2017 au fost constatate fapte care ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni, în condițiile prevăzute de legea penală, motiv pentru care echipa de inspecție economico-financiară a întocmit și transmis către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 sesizarea nr. 2065AIF/27.11.2017, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2011.

Procesul-verbal nr. x/18.10.2017 a fost transmis organelor de cercetare penală, ca anexă la sesizarea penală nr. 2065AIF/27.11.2017, așa cum se precizează în "Intrucțiuni privind întocmirea procesului-verbal" din Anexa 3 la Ordinul nr. 1331/2012 privind aprobarea modelului, conținutului și instrucțiunilor de completare ale actelor de control și formularelor utilizate în activitatea de inspecție economico-financiară.

La finalizarea inspecției economico-financiare, constatările echipei de inspecție economico-financiară din PV nr. x/18.10.2017, au fost preluate în Raportul de inspecție economico-financiară nr. x/27.11.2017, întocmit conform prevederilor art. 21 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 94/2011.

Potrivit art. 21 din din același act normativ "(1) Rezultatul inspecției economico-financiare se consemnează, în scris, într-un raport de inspecție economico-financiară în care se prezintă constatările inspecției economico-financiare din punct de vedere faptic și legal. (2) Raportul de inspecție economico-financiară se întocmește la finalizarea inspecției economico-financiare și cuprinde toate constatările în legătură cu perioadele și obiectivele verificate. În cazul în care operatorul economic și-a exercitat dreptul prevăzut la art. 19 alin. (4), raportul de inspecție economico-financiară cuprinde și opinia organului de inspecție economico-financiară, motivată în drept și în fapt, cu privire la acest punct de vedere. (3) În baza constatărilor din rapoartele de inspecție economico-financiară se dispun măsuri prin dispoziție obligatorie emisă de organul de inspecție economico-financiară competent. (4) Dispoziția obligatorie se comunică operatorilor economici controlați în termen de 10 zile de la data înregistrării raportului de inspecție economico-financiară la organul de inspecție economico-financiară. (5) Măsurile dispuse prin dispoziția obligatorie pentru plata obligațiilor datorate, înlăturarea, corectarea, prevenirea neregulilor constatate în activitatea operatorilor economici controlați, recuperarea pagubelor produse și pentru suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor financiar-contabile sunt obligatorii de la data comunicării acesteia."

Conform art. 23 din ordonanță:

"(1) Împotriva dispoziției obligatorii se poate formula plângere prealabilă în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. (2) Soluționarea plângerilor prealabile formulate împotriva dispoziției obligatorii se face de către Ministerul Finanțelor Publice. Ministrul finanțelor publice, prin ordin, poate stabili și în sarcina direcțiilor generale ale finanțelor publice județene și a municipiului București competența de soluționare a plângerilor prealabile formulate împotriva dispozițiilor obligatorii emise de structurile prevăzute la art. 5 alin. (2), după caz. (…)."

Instanta observă că potrivit dispozitiilor art. 3 pct. 1 din O.U.G. nr. 94/2011, dispoziția obligatorie este un act administrativ financiar cu caracter individual, iar raportul de inspecție economico-financiară este operațiunea administrativă care-l precedă și-l fundamentează.

Așa cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor sus-menționate, actul administrativ ce poate fi cenzurat pe calea contenciosului administrativ îl reprezintă dispoziția de măsuri.

Raportul de inspecție economico-financiară, fiind o operațiune administrativă premergătoare, care nu produce efecte juridice prin el însuși, poate fi cenzurat de către instanța de contencios administrativ numai odată cu actul administrativ prevăzut de art. 3 pct. 1 din O.U.G. nr. 94/2011, în ceea ce privește aspectele care au stat la baza emiterii dispoziției de măsuri.

Potrivit art. 20 din O.U.G. nr. 94/2011 "(1) Organele de inspecție economico-financiară vor sesiza organele de urmărire penală în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecției economico-financiare care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracțiuni, în condițiile prevăzute de legea penală.

(2) În situațiile prevăzute la alin. (1) organele de inspecție economico-financiară au obligația de a întocmi proces-verbal, semnat de organul de inspecție economico-financiară și de către operatorul economic supus inspecției economico-financiare, cu sau fără explicații ori obiecții din partea operatorului economic. În cazul în care cel supus inspecției economico-financiare refuză să semneze procesul-verbal, organul de inspecție economico-financiară va consemna acest lucru în procesul-verbal. În toate cazurile procesul-verbal va fi comunicat operatorului economic."

Prin urmare, procesul-verbal contestat în prezenta cauză, nu reprezintă un act administrativ pentru a putea face obiectul controlului instanței de contencios administrativ ci este un act de sesizare al organelor de cercetare penală învestite astfel cu efectuarea de investigații specifice în vederea constatării de infracțiuni și de identificare a făptuitorilor acestora.

În această notă, instanța de fond a fost învestită în controlul de legalitate pretins de reclamantă, a se pronunța cu privire la existența sau inexistența unei infracțiuni, aspect care în mod evident, prin raportare la art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, excedează competenței sale.

Așa cum s-a reținut în jurisprudența constantă a instanței supreme, dreptul unei autorități sau instituții de a sesiza existența unor indicii privind săvârșirea unei infracțiuni nu poate fi cenzurat de instanța de contencios administrativ, pentru că sesizarea nu este un act emis în regim de putere publică, un astfel de drept nefiind de esența regimului de putere publică și nefiind apt să vatăme un drept recunoscut de lege sau interes legitim, întrucât sesizarea nu produce prin ea însăși efecte juridice.

Astfel, Înalta Curte constată că procesul-verbal supus analizei de legalitate nu este un act administrativ, așa încât în mod just cererea cu acest obiect a fost respinsă de instanța de fond ca inadmisibilă.

Pentru toate considerentele expuse de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 496, Înalta Curte va dispune respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Compania Națională Loteria Română S.A. împotriva sentinței nr. 4526 din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2020.