ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4930/2023

Ședința publică din data de 31 octombrie 2023

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Compania Națională Loteria Română a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea încheierii nr. 42 bis/29.06.2020, prin care s-a dispus "respingerea în totalitate a contestației formulată de către Compania Naționala "Loteria Romana" S.A. împotriva măsurii dispuse la pct. II.1 prin Decizia nr. 23 din 27.10.2016 emisa de către Departamentul II din cadrul Curții de Conturi"; anularea în tot a măsurii cuprinse la punctul II.1 din Decizia nr. 23/27.10.2016 emisă de către pârâtă.

Prin decizia nr. 5668/2022 din data de 24 noiembrie 2022 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de reclamanta Compania Națională Loteria Română împotriva sentinței nr. 164 din 16 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 5668/2022 din data de 24 noiembrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, recurentul-reclamant a formulat contestație în anulare în temeiul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 din C. proc. civ.

Arată contestatoarea că instanța de recurs, respingând recursul, a omis să cerceteze unul dintre motivele de casare invocate în termenul legal, respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. referitor la faptul că soluția de respingere a contestației nu a fost motivată în drept de Curtea de Conturi astfel cum prevede pct. 223 lit. b) din RODAS și referitor la critica sentința instanței de fond sub aspectul neanalizării argumentelor invocate în susținerea netemeiniciei măsurii cuprinse la punctul II din decizia nr. 23/27.10.2016 emisă de Curtea de conturi.

În cadrul acestui motiv, au fost neanalizate următoarele argumente:

- încălcarea prevederilor prevederilor din ROF referitoare la activitatea Serviciului Resurse Umane, întrucât, arată contestatotul, există documente elaborate de către acest serviciu în punerea în aplicare a Actului adițional nr. x la contractul de mandat al dlui A., cu atât mai mult cu cat acestea se raportează la prevederi care nu constituie temeiul juridic al contractului de mandat, și anume prevederi din Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate;

- contractul Colectiv de Munca reprezintă convenția incheiata între angajator, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă. Contractul de mandat este reglementat de dispozițiile C. civ. și de cele ale Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, neavand legătura cu Codul muncii;

- auditorii Curții de Conturi aveau indatorirea sa analizeze daca au fost aplicate corect prevederile art. 38 alin. (1) si (2) din O.U.G. nr. 109/2011 cu respectarea limitelor impuse de art. 37 alin. (4) din O.U.G. nr. 109/2011, adică aveau indatorirea sa analizeze doar dacă indemnizația fixa a dlui A. depășește de 6 ori media pe ultimele 12 luni a câștigului salarial mediu brut lunar din ramura in care isi desfășoară activitatea societatea, comunicat de Institutul National de Statistica anterior numirii si sa constate legalitatea actelor adiționale incheiate la contractul de mandat;

- aspectul referitor la verificarea si aprobarea situațiilor financiare pe anul 2015, finalizate cu descărcarea de gestiune a consiliului de administrație, este de natura sa infirme orice constatare a Curții de Conturi cu privire la un eventual prejudiciu produs companiei.

Față de aceste considerente, s-a solicitat admiterea contestației în anulare.

Prin întâmpinarea formulată, intimata Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea contestației în anulare și menținerea ca temeinică și legală a deciziei atacate, apreciind că aceasta cuprinde argumentele pe care se sprijină, iar instanța de control judiciar a răspuns la toate motivele invocate prin cererea de recurs.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Înalta Curte analizând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate, cu apărările formulate și cu dispozițiile legale aplicabile, o va respinge pentru considerentele în continuare arătate.

Prealabil, Înalta Curte arată că deși contestatorul și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., acesta nu a prezentat niciun argument din care să rezulte situația în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale (greșeli materiale), motiv pentru care contestației va fi analizată doar din perspectiva dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal.

Aceasta poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

În primul rând, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare nu este inadmisibilă, întrucât motivele invocate sunt prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., iar încadrarea efectivă a argumentelor prezentate în cazurile prevăzute de lege, reprezintă o chestiune ce ține de temeinicia căii de atac, iar nu de admisibilitatea acesteia.

Motivul de contestație în anulare întemeiat pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. nu poate fi reținută în cauză.

Înalta Curte amintește că potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când (...) instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; (...)".

Acest articol are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare invocate de recurent, iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care se sprijină.

Atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară, se face constant deosebire între motivele de casare și argumentele ce pot fi invocate în sprijinul acestor motive.

Ca urmare, instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea motivelor de casare, pentru a răspunde printr-un considerent comun, fiind suficient ca instanța să arate considerentele pentru care a găsit că motivul este neîntemeiat, chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele recurentului.

Analizând în continuare susținerile contestatorului, constată Înalta Curte că, în argumentarea contestației în anulare, contestatorul face referire la o serie de aspecte ce țin de fondul cauzei, în condițiile în care, în cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența unuia dintre motivele strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 503 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, în realitate, contestatorul nu este de acord cu modalitatea în care instanța de recurs a analizat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cu referire la nemotivarea soluției de respinge a contestației potrivit dispozițiilor pct. 223 lit. b) din RODOS și neanalizarea argumentelor referitoare la:

- încălcarea prevederilor prevederilor din ROF referitoare la activitatea Serviciului Resurse Umane, întrucât, arată contestatotul, există documente elaborate de către acest serviciu în punerea în aplicare a Actului adițional nr. x la contractul de mandat al dlui A., cu atât mai mult cu cat acestea se raportează la prevederi care nu constituie temeiul juridic al contractului de mandat, și anume prevederi din Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate;

- contractul Colectiv de Munca reprezintă convenția încheiată între angajator, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă. Contractul de mandat este reglementat de dispozițiile C. civ. și de cele ale Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, neavand legătura cu Codul muncii;

- auditorii Curții de Conturi aveau indatorirea sa analizeze daca au fost aplicate corect prevederile art. 38 alin. (1) si (2) din O.U.G. nr. 109/2011 cu respectarea limitelor impuse de art. 37 alin. (4) din O.U.G. nr. 109/2011, adică aveau indatorirea sa analizeze doar dacă indemnizația fixa a dlui A. depășește de 6 ori media pe ultimele 12 luni a câștigului salarial mediu brut lunar din ramura in care isi desfășoară activitatea societatea, comunicat de Institutul National de Statistica anterior numirii si sa constate legalitatea actelor adiționale incheiate la contractul de mandat;

- aspectul referitor la verificarea si aprobarea situațiilor financiare pe anul 2015, finalizate cu descărcarea de gestiune a consiliului de administrație, este de natura sa infirme orice constatare a Curții de Conturi cu privire la un eventual prejudiciu produs companiei.

În aceste condiții, motivele contestației în anulare, nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., ci tind la o reapreciere a fondului cauzei.

Modalitatea în care instanța de recurs a analizat criticile punctuale ale recurentului, în cauză nefiind vorba despre omisiunea de a analiza un motiv de casare, nu poate fi analizată pe calea contestației în anulare, dat fiind caracterul acesteia, de cale de atac de retractare, instanța învestită cu soluționarea sa neexercitând un control de legalitate asupra deciziei atacate.

Contestația în anulare nu reprezintă un mijloc procedural pus la dispoziția părților pentru a ataca hotărârea judecătorească devenita anterior definitivă în calea de atac. Așadar, contestația în anulare nu reprezintă un recurs la recurs, ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative prevăzute la articolul 503 C. proc. civ.

Principiul securitatii raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, conform căruia nicio parte nu este îndreptățită să solicite o revizuire a unei hotarari definitive si irevocabile, obligatorii, si, mai ales, nu în scopul de a obține o rejudecare si o noua analiza a cauzei. Puterea de control a instantelor ierarhic superioare trebuie exercitată pentru a corecta erorile justitiei, iar nu pentru a se efectua o noua analiza a cauzei. Calea de atac nu trebuie să constituie un apel deghizat, iar posibilitatea de a exista doua opinii diferite asupra obiectului cauzei nu constituie un temei pentru reexaminare. O exceptie de la aceasta regula se admite numai atunci cand este justificata de circumstante riguroase si de substanta (cauza Ryabikh c. Rusiei).

Așa fiind, Înalte Curte reține că aspectele invocate de contestator nu fundamentează, în sensul dispozițiilor citate ale art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., omisiunea instanței de recurs de a analiza vreunul dintre motivele de casare, întrucât, din analiza lucrărilor dosarului de recurs, se observă că instanța de control judiciar, pronunțând decizia ce formează obiectul contestației în anulare, a răspuns motivelor de casare invocate de recurentul-reclamant.

Instanța nu este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor, acestea pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, astfel că nu se poate reține incidența motivului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., care se referă la omisiunea instanței de a cerceta vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent, iar nu la argumentele aduse de acesta în susținerea motivelor de casare, astfel cum s-a reținut anterior.

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 508 din C. proc. civ., va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare declarată de contestatoarea Compania Națională Loteria Română împotriva deciziei nr. 5668/2022 din data de 24 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 31 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.